5 aplicații care pot face viața părinților mai ușoară în timpul școlii

Și noile laptopuri de la Google.

The Fix

A început școala și, odată cu ea, începe și perioada în care părinții devin, fără să-și fi dorit neapărat asta, un fel de project manageri ai familiei. Trebuie să știi orarul, ce teme are copilul, când are sport, ce trebuie adus a doua zi, când e ședința cu părinții și, inevitabil, în care dintre cele cinci grupuri de WhatsApp s-a scris informația importantă.

Există câteva instrumente care pot prelua din munca administrativă pe care o fac zilnic părinții și copiii, de la organizarea temelor și a programului până la gestionarea timpului petrecut pe telefon.

Unele dintre ele sunt aplicații pe care probabil le ai deja în telefon și pe care poate nu le folosești la maximum. Altele sunt instrumente dedicate organizării și pot deveni utile dacă familia are multe lucruri de ținut minte.

Ideea nu este să transformăm telefonul într-un centru de comandă pentru copil, ci să folosim tehnologia acolo unde chiar poate elimina câteva drumuri, mesaje, căutări și mesaje de genul „Ți-am spus ieri să…”.

Am ales, așadar, șapte aplicații care rezolvă șapte probleme destul de banale, dar foarte reale ale vieții de familie în timpul școlii. Nu este un clasament și nu trebuie să le instalați pe toate. Alegeți-le pe cele care răspund problemelor pe care le aveți voi acasă.

Google Calendar 

Pentru o persoană care nu stă cel mai bine cu memoria (cum sunt și eu), o aplicație de calendar poate să facă toată diferența din lume, sincer. Tocmai de aceea, prima aplicație pe care aș pune-o pe telefonul oricărui părinte este una pe care probabil o are deja: calendarul. În loc ca activitățile copilului și programul familiei să trăiască în locuri diferite, ele își pot găsi casa în același loc.

Google Calendar poate deveni un fel de calendar comun al familiei. Google creează automat un calendar „Familie” pentru membrii unui grup familial, iar evenimentele pot fi văzute și modificate de persoanele care au acces la el. Poți pune aici orarul copilului, antrenamentele, meditațiile, ședințele cu părinții, excursiile sau zilele în care trebuie adus ceva special la școală.

Un truc simplu este să introduci orarul o singură dată și să faci evenimentele recurente. În loc să verifici în fiecare dimineață fotografia cu orarul, telefonul îți poate spune că miercuri copilul are sport sau că trebuie să plece de acasă la o anumită oră. Pentru lucruri punctuale, cum ar fi „adu mâine proiectul la biologie”, poți pune un reminder separat.

Dacă familia folosește iPhone-uri, același principiu poate fi făcut cu Apple Calendar. Important este mai puțin ce aplicație alegi și mai mult să existe un singur loc în care familia să-și pună lucrurile importante.

Todoist 

Calendarul îți spune când se întâmplă ceva. O aplicație precum Todoist este mai potrivită pentru ce trebuie făcut. Pentru un copil, lista poate fi foarte simplă: „exercițiile 1–10 la mate”, „citește capitolul 4”, „adu planșa miercuri”, „învață pentru testul de vineri”.

Avantajul este că lucrurile nu mai trebuie ținute minte. Todoist permite task-uri cu date, ore și remindere, inclusiv remindere recurente și bazate pe locație. Poți, de exemplu, seta o sarcină care să reapară în fiecare luni sau un reminder care să te anunțe când ajungi într-un anumit loc.

Pentru o familie, poți avea un proiect numit „Școală” și liste sau secțiuni pentru fiecare copil. Un proiect mai mare poate fi împărțit în pași: „proiect la istorie” poate cuprinde documentare, alegerea imaginilor, redactare, printare etc. 

Nu este însă obligatoriu să instalezi Todoist. Apple Reminders, Google Tasks sau Microsoft To Do sunt alte variante care pot face mare parte din același lucru. Ideea importantă este să existe un loc în care temele și lucrurile administrative să fie trecute din capul părintelui într-o listă pe care telefonul o poate urmări.

Google Drive / iCloud Drive 

Într-un drive poți să faci, de exemplu, un folder pentru anul școlar și să păstrezi acolo toate documentele importante. De exemplu: „Școala 2026–2027”, cu subfoldere pentru „Orar”, „Documente”, „Excursii”, „Teme”, „Proiecte” și eventual câte un folder pentru fiecare materie.

Telefonul poate deveni și scannerul familiei. Pe iPhone poți scana documente direct din aplicația Notițe, iar pe Android există opțiuni similare prin aplicațiile Google. Astfel, o foaie primită la școală poate să fie transformată într-un PDF și pusă imediat în folderul potrivit, în loc să rămână o fotografie în telefon.

Google Family Link / Apple Screen Time 

Uneori problema nu este că un copil nu are suficiente aplicații pentru școală, ci că are prea multe aplicații care îl distrag. Înainte să instalezi o aplicație specială de control parental, merită verificat ce oferă deja telefonul.

Pe Android, Google Family Link permite părinților să gestioneze aplicațiile de pe dispozitivul supravegheat, să stabilească limite zilnice de folosire, să vadă timpul petrecut în anumite aplicații și, pentru dispozitivele compatibile, să verifice locația acestora. Există și controale pentru conținut și pentru ce se descarcă din Google Play. Trebuie însă ținut cont că Family Link nu poate supraveghea în același mod un iPhone sau un iPad al copilului.

În ecosistemul Apple, funcția Screen Time, împreună cu Family Sharing, permite părintelui să vadă cât timp este folosit dispozitivul și ce aplicații sunt utilizate cel mai mult, să stabilească limite pentru aplicații și să configureze perioade în care anumite aplicații nu sunt disponibile.

Cel mai util mod de a folosi aceste funcții nu este neapărat să numeri fiecare minut petrecut pe telefon, ci să creezi niște reguli previzibile: telefonul are acces limitat la anumite aplicații în zilele cu școală, iar seara intră automat într-un program de pauză, de exemplu. Scopul este ca părintele să nu fie nevoit să poarte în fiecare seară aceeași negociere.

Forest 

Forest pornește de la o idee foarte simplă: când începi o sesiune de lucru, plantezi un copac virtual. Cât timp rămâi concentrat și nu părăsești aplicația, copacul crește. Dacă te apuci să verifici Instagram sau TikTok, îl pierzi.

Pentru teme, poți seta, de exemplu, 25 sau 40 de minute în care copilul lucrează fără să verifice telefonul. După aceea urmează o pauză și poate începe o nouă sesiune. Este, practic, o versiune mai vizibilă și mai motivantă a tehnicii Pomodoro.

Aplicația poate fi utilă mai ales pentru copiii care nu au încă un simț foarte bun al timpului. Astfel, au o sesiune clară de lucru și un obiectiv concret. Forest are și statistici care arată timpul acumulat de concentrare, ceea ce poate transforma progresul într-un mic joc.

Important este că Forest nu trebuie folosit ca încă un sistem de supraveghere impus de părinte. Funcționează mai bine dacă este prezentat ca un instrument fun prin care copilul își poate antrena singur concentrarea.

Microsoft OneNote 

OneNote poate funcționa ca un caiet digital în care copilul își organizează notițele pe materii, capitole și lecții. Poți avea, de exemplu, un notebook „Școala 2026–2027”, cu secțiuni pentru matematică, română, istorie etc.

Avantajul este că notițele nu mai sunt împrăștiate în caiete, fotografii și aplicații de mesagerie. Poți combina text, fotografii, desene, înregistrări audio și documente, iar informațiile pot fi căutate ulterior. Pentru un copil care uită unde a notat ceva, căutarea în toate notițele poate fi foarte utilă. OneNote oferă cele mai multe beneficii gratuite dintre toate aplicațiile de luat notițe, din experiența mea. Dacă vrei ceva mai premiu, dar care costă, poți încerca Evernote.

În septembrie, pentru fiecare abonament anual HotNews Premium cumpărat de dumneavoastră, un profesor primește acces gratuit 12 luni. Abonamentele gratuite pe un an sunt oferite de redacție, însă selecția dascălilor pe care gestul dvs. îi ajută nu e realizată de HotNews, ci de inițiativele non guvernamentale MERITO și de Teach for Romania. 

Dacă vă abonați la HotNews Premium, veți avea acces la toate articolele și investigațiile HotNews, veți putea primi toate newsletterele sau veți avea reduceri la cărțile publicate de editura ZYX Books. Cei care-și fac abonament pe un an vor primi și un abonament la The New York Times. 

The Bigger Picture

Copiii de astăzi cresc într-un mediu în care din ce în ce mai puține lucruri dispar cu adevărat. Fotografiile ajung automat în cloud, conversațiile pot rămâne în aplicații ani întregi, iar conturile păstrează istoricul activității. Școala adaugă și ea propriul strat: note, absențe, teme, proiecte, mesaje, documente. O parte din copilărie începe să existe ca o colecție de date care poate fi căutată, copiată și recuperată.

Pentru părinți, asta poate fi foarte convenabil. Tehnologia elimină o mulțime de mici pierderi și ne scutește de nevoia de a ține minte totul. Însă, ar fi bine să ne întrebăm totuși: chiar trebuie să păstrăm totul?

Există o diferență importantă între memoria unui adult și memoria unui copil. Un adult poate decide ce fotografie vrea să păstreze, ce conversație vrea să șteargă și ce parte din trecutul său vrea să rămână privată. Un copil nu are întotdeauna această putere. Părinții pot fotografia, posta și arhiva lucruri despre el cu mult înainte ca el să poată decide ce fel de urmă digitală își dorește.

Un copil poate ajunge să aibă o prezență consistentă online înainte să fi avut vreodată ocazia să decidă dacă și-o dorește. Părinții îi fac fotografii, filmează serbări, postează prima zi de școală, vacanțele, aniversările, hainele noi, notele bune și momentele amuzante. Uneori îi fac chiar și conturi pe rețelele sociale. Iar toate acestea se întâmplă cu mult înainte ca acel copil să poată înțelege ce înseamnă, de fapt, să ai o imagine publică. 

Pentru părinți, de cele mai multe ori, e ceva inofensiv. Sunt amintiri de familie sau momente de care sunt mândri. Uneori e pur și simplu felul în care părinții folosesc Facebook sau Instagram: dacă s-a întâmplat ceva important, îl postează. Dar există o diferență importantă între a păstra o fotografie într-un album de familie și a o publica în fața a zeci, sute sau mii de oameni. Ar fi bine să nu uităm că, peste câțiva ani, copilul va trebui să trăiască cu urmele digitale pe care alții le-au lăsat în locul lui. 

Cred că o regulă simplă ar fi suficientă: înainte să postăm ceva despre copilul nostru, să ne întrebăm nu doar „îmi place mie fotografia asta?”, ci și „aș fi vrut să existe dacă eram eu copilul din fotografie?”. Nu rezolvă toate problemele, dar schimbă perspectiva. Copilul încetează să mai fie doar subiectul unei postări și devine persoana care, într-o zi, va trebui să trăiască cu ea.

One last thing

Google lansează o categorie nouă de laptopuri: Googlebook. Dacă numele îți sună familiar, e pentru că seamănă intenționat cu Chromebook. Diferența e că Googlebook OS este construit pe tehnologia Android, combinată cu partea de desktop pe care Google a dezvoltat-o pentru ChromeOS. Practic, Google încearcă să facă pentru Android ceva asemănător cu ce face Apple cu combinația dintre iPhone și Mac.

Asta înseamnă că telefoanele pe Android și laptopul ar trebui să lucreze mult mai bine împreună. Poți, de exemplu, să accesezi pe laptop aplicații de pe telefon, să vezi fișierele telefonului direct pe computer și să continui pe laptop o activitate începută pe telefon, prin funcția Continue On.