BBB-: cele trei litere dintre România și bani mai scumpi
Plus: De ce dai 15 lei pe o cafea care conține cafea de doar 1 leu?
Tema săptămânii: BBB-: cele trei litere dintre România și bani mai scumpi
Vineri, România primește din nou o notă. Nu la matematică, nu la economie și nici la „cât de deștepți lideri avem”. Este o notă pentru ceva mult mai precis: câtă încredere poate avea un creditor că statul român își respectă promisiunile și își va plăti datoriile.
S&P Global Ratings va publica o nouă evaluare a României. În prezent, ratingul suveran este BBB-, cu perspectivă negativă. BBB- este ultima treaptă din categoria investment grade.
Pentru cei mai mulți dintre noi, diferența dintre BBB- și BB+ pare să aparțină unei lumi populate de traderi, bancheri, administratori de fonduri și funcționari de la BNR sau Ministerul Finanțelor.
În realitate, cele trei litere pot ajunge foarte rapid până în portofelul nostru.
Întrebarea nu este, așadar, doar „Ce va decide S&P?”, ci cum se va transforma încrederea sau neîncrederea în România în bani câștigați sau pierduți de conaționalii noștri?
Ce înseamnă, de fapt, BBB-
Un rating de țară seamănă într-o anumită măsură cu scorul de credit al unei persoane.
Dacă mergi la bancă să împrumuți bani, banca se uită la veniturile tale, la datorii, la istoricul de plată și încearcă să estimeze cât de probabil este să-i dai banii înapoi.
Cu statele se întâmplă ceva asemănător, doar că ecuația este incomparabil mai complicată.
S&P analizează, între altele, situația fiscală, povara datoriei publice, economia, vulnerabilitățile externe, instituțiile și politica monetară. În metodologia aplicată României, acești factori sunt evaluați separat și apoi combinați în ratingul suveran.
În cazul nostru, rezultatul este BBB-. Accentul nu e atât pe cei 3 de B, cât pe minusul de după.
Ce merită citit
Ierarhia banilor : Unii bani sunt mai buni decât alții. Acest lucru este fundamental pentru modul în care funcționează banii și sistemul bancar. ( Gregory Gundersen )
Mohamed El-Erian a renunțat la un loc de muncă cu un venit de nouă cifre după ce fica sa de 10 ani i-a înmânat o listă cu evenimente din viață pe care le ratase. „Era o listă pe care o întocmise cu evenimentele și activitățile ei importante pe care le ratasem din cauza angajamentelor de serviciu”, a scris El-Erian. Lista conținea 22 de elemente, inclusiv prima ei zi de școală, primul ei meci de fotbal al sezonului, o întâlnire cu părinții și profesorii și o paradă de Halloween. ( MoneyWise )
Vezi aici și alte recomandări de lectură
Citate amuzante
„Economia este singurul domeniu în care doi oameni pot primi un premiu Nobel pentru că spun exact contrariul.” – Thomas Sowell, economist, sociolog și membru senior al Instituției Hoover din cadrul Universității Stanford
„N-am bani, n-am resurse, n-am speranțe. Sunt cel mai fericit om în viață”- Henry Miller, Tropic of Cancer
Educație economică: Concordski: Cum au încercat sovieticii să fure drumul spre Mach 2
În februarie 1965, Serghei Pavlov, șeful biroului Aeroflot de la Paris, avea o problemă. Francezii îl urmăreau.
Oficial, Pavlov reprezenta compania aeriană sovietică în Franța. Neoficial, serviciul francez de contraspionaj DST îl suspecta că era interesat de unul dintre cele mai ambițioase proiecte tehnologice europene ale epocii: Concorde. Iar suspiciunile nu erau lipsite de temei.
O relatare PBS bazată inclusiv pe mărturiile foștilor ofițeri francezi de contraspionaj spune că Pavlov fusese urmărit în timp ce încerca să obțină până și resturi de cauciuc lăsate pe pistă de pneurile avionului aflat în teste. Când francezii au decis să intervină, în februarie 1965, asupra lui au fost găsite planuri ale trenului de aterizare al Concorde, precum și informații privind frânele și structura avionului. Pavlov a fost expulzat.
Povestea însă nu s-a terminat cu el. Concorde era unul dintre marile trofee tehnologice ale Războiului Rece. Britanicii și francezii încercau să construiască un avion comercial capabil să transporte pasageri cu aproximativ de două ori viteza sunetului. Sovieticii lucrau la propriul lor avion supersonic, Tupolev Tu-144. Iar Moscova voia să știe ce descoperiseră occidentalii
Documente britanice despre vasta operațiune de contraspionaj „Foot” arată că serviciile sovietice vizau nu doar ministerele, ci și proiecte comerciale precum Concorde. În 1971, britanicii estimau că în țară activau cel puțin 120 și posibil până la 200 de ofițeri sovietici de informații.
Aici puteți vedea un raport al CIA pe aceeași temă.
Graficul săptămânii: De ce dai 15 lei pe o cafea care conține cafea de doar 1 leu?
Intri dimineața într-o cafenea, comanzi un espresso și plătești 15 lei. Barista macină câteva grame de cafea, apasă câteva butoane, iar după mai puțin de un minut ai în față o ceașcă în care sunt 30-40 de mililitri de lichid.
Inevitabil apare întrebarea: cum poate costa 15 lei ceva pentru care materia primă valorează poate un leu și ceva?
Răspunsul scurt este că nu cumperi doar cafeaua. Din cei 15 lei plătești salariul celui care ți-o prepară, chiria spațiului în care o bei, curentul consumat de espressor, contabilitatea firmei, comisionul băncii atunci când apropii cardul de POS, ceștile sparte, orele în care cafeneaua este goală și chiar masa ocupată de clientul care cumpără o singură cafea și lucrează două ore pe laptop.
Iar undeva la sfârșit trebuie să rămână și un profit.
Întrebări de la cititori: De la ce vârstă să încep să economisesc pentru pensie?
„Românii descoperă pensia la 45 de ani. Întârzierea însă îi costă dublu. E bineînțeles târziu, dar e mai bine decât nimic”, spune într-o discuție cu HotNews Mihail Ion, vicepreședintele pe retail al Raiffeisen Bank.
Presupunem că pui deoparte 300 de lei pe lună, obții ipotetic un randament mediu de 6% pe an și economisești până la 65 de ani:
Cei zece ani dintre 25 și 35 de ani valorează enorm. Persoana care începe la 25 de ani depune doar cu 36.000 de lei mai mult decât cea care începe la 35, dar termină cu aproape 300.000 de lei în plus. Asta este puterea dobânzii compuse și a timpului, nu a unei investiții miraculoase.
Răspunsul corect la întrebarea: „La ce vârstă ar trebui să încep să economisesc pentru pensie?” este: „Ieri. Iar dacă n-ai făcut-o ieri, începe astăzi!”
Pentru pensie, cel mai valoros activ pe care îl ai la 25 de ani nu este salariul. Este timpul. La 45 sau 55 de ani poți recupera o parte din timpul pierdut punând deoparte sume mai mari. Dar timpul nu-l mai poți cumpăra.
În ce să investesc ca să am cel mai bun randament?
E probabil una dintre cele mai frecvente întrebări despre bani. Și, de fapt, una dintre cele mai greu de răspuns.
Pentru că în spatele ei se ascunde speranța că există undeva o scurtătură care duce direct la investiția ideală: randament mare, risc mic și, eventual, posibilitatea de a scoate banii oricând.
Ei bine, nu există.
În finanțe, randamentul vine aproape întotdeauna la pachet cu un preț: risc, volatilitate, lipsă de lichiditate sau timp. Dacă cineva îți promite câștiguri mari, sigure și rapide, problema nu este că ai descoperit o scurtătură pe care ceilalți au ratat-o. Problema este, cel mai probabil, chiar promisiunea.
De aceea, înainte să întrebi „în ce investesc?”, merită să răspunzi la câteva întrebări mai puțin spectaculoase.
Ai datorii cu dobânzi mari? Dacă plătești 15% pe an pentru un credit și investiția ta produce 8%, matematica nu este clar de partea ta.
Ai bani puși deoparte pentru o urgență? O investiție bună poate deveni una proastă dacă ești obligat să vinzi exact când piața scade pentru că ți s-a stricat mașina sau ai rămas temporar fără venit.
Când vei avea nevoie de bani? Una este să investești pentru o cheltuială peste doi ani și cu totul alta să investești pentru pensie peste 20 de ani. Orizontul de timp schimbă radical riscul pe care ți-l poți asuma.
Abia apoi, vine întrebarea despre randament.
Pentru majoritatea oamenilor, investițiile nu trebuie să fie spectaculoase. Pot fi simple, diversificate și ținute suficient de mult timp. Nu trebuie să ghicești acțiunea care va exploda, criptomoneda care va multiplica de 10 ori profitul sau care e momentul perfect în care să intri pe bursă.
Mai bine întreabă-te „ce randament îmi trebuie pentru a-mi atinge obiectivul și cât risc sunt dispus să-mi asum pentru asta?”
E o întrebare mai puțin sexy. Dar, financiar, e mult mai utilă…
Recomandare de carte: „Cabluri submarine: bătălia pentru fundul oceanelor”, de Katja Bego
Autoarea, cercetător la Chattam House, pornește de la ideea că deși Internetul pare „în cloud”, în realitate stă în mare parte pe fundul oceanelor. Aproape tot traficul internațional de date circulă printr-o rețea de aproximativ 1,4 milioane km de cabluri submarine. Cine controlează această infrastructură capătă o uriașă putere economică și geopolitică.
Bego construiește cartea în jurul câtorva teme care se leagă între ele:
Războiul geopolitic pentru infrastructura Internetului. SUA și China încearcă să-și reducă reciproc influența asupra rețelelor și lanțurilor de aprovizionare, în timp ce Europa încearcă să-și reducă dependențele și să obțină ceea ce numește „suveranitate tehnologică”.
Sabotajul și vulnerabilitatea. Tăierile misterioase de cabluri din Baltică, Arctic sau Asia nu sunt doar incidente tehnice. Cartea le plasează în contextul războiului hibrid, al spionajului și al competiției dintre state. Bego discută inclusiv despre patrulele NATO, dronele submarine și riscul interceptării comunicațiilor.
AI schimbă miza. Explozia centrelor de date și a AI face ca aceste cabluri să devină și mai importante, iar marile companii tehnologice au un rol tot mai mare în infrastructura globală. Chiar Bego spune că vede cablurile ca pe unul dintre punctele unde se întâlnesc competiția SUA–China, cursa AI și lupta Europei pentru autonomie tehnologică.
Istoria se repetă. Unul dintre lucrurile interesante ale cărții este că Bego nu tratează problema drept una nouă. Arată cum dominația britanică asupra cablurilor telegrafice a reprezentat un avantaj strategic în Primul Război Mondial și cum SUA au interceptat cabluri sovietice submarine în timpul Războiului Rece.