România intră în dezinflație. Costul vieții nu a aflat vestea
Plus: Ce s-ar întâmpla dacă nimeni nu și-ar cumpăra o casă timp de un an?
România intră în dezinflație. Costul vieții nu a aflat vestea
În statistici, România începe să arate mai bine: inflația coboară, deficitul bugetar se reduce, BNR vorbește despre o posibilă revenire a economiei. Dacă privești doar indicatorii, pare că ce e mai greu a trecut. Și totuși, pentru mulți oameni, senzația este exact opusă.
| La supermarket, bonul rămâne mare. La bancă, ratele sunt încă ridicate. O vacanță îți golește cardurile cu o viteză mai mare decât acum 4-5 ani. Chiria sau prețul unei locuințe au rămas sus. Mulți români aud cum economia le spune că lucrurile merg mai bine, în timp ce portofelul le spune o cu totul altă poveste. |
| Paradoxul apare dintr-o confuzie foarte răspândită: atunci când inflația scade, nu înseamnă că prețurile scad. Dacă anul trecut un produs s-a scumpit cu 15%, iar anul acesta se scumpește cu 5%, inflația a scăzut. Dar produsul se scumpește în continuare. |
| Este o diferență tehnică, dar cu efecte foarte concrete asupra nivelului de trai. |
| În ultimii ani, România a trecut prin unul dintre cele mai puternice șocuri de prețuri din ultimele decenii. Alimentele, energia, serviciile, locuințele și creditele au devenit mai scumpe într-un ritm pe care salariile nu au reușit să îl urmeze. Chiar dacă inflația începe acum să se tempereze, urmele acestui șoc rămân în economie. |
| Mai există însă un motiv pentru care mulți români nu simt încă o îmbunătățire. |
| Citește aici continuarea |
Ce merită citit
Raportul guvernamental care m-a făcut să nu mai am încredere în agențiile noastre statistice : Jared Bernstein a petrecut ani de zile alungând neîncrederea unor oameni. El spune că nu mai poate face asta. ( Jared Bernstein)Și-au dedicat viața profesoratului. Apoi au început deepfake-urile : Caroline Haskins despre profesori precum Luis DeSantiago, a cărui imagine a apărut în fotografii false, generate de inteligență artificială. Epidemia de deepfake-uri din școli afectează nu doar elevii. Patru profesori povestesc pentru WIRED despre cum au devenit ținte ale conținutului sexualizat, generat de inteligență artificială – și cât de dificil a fost să găsească responsabilitatea. ( Wired )
Cine plătește costul când americanii renunță la știință?: Adam Frank credea că negarea științei va atinge punctul culminant odată ce oamenii vor experimenta consecințele directe ale greșelilor. Se pare că a greșit. ( Big Think )
Vezi aici și alte recomandări de lectură
Citate amuzante
„Faptele sunt chestii încăpățânate, dar statisticile sunt mai maleabile”- atribuit lui Mark Twain, scriitor american
„Un statistician este o persoană care trasează o linie matematic exactă de la o presupunere nefondată la o concluzie previzibilă”- atribuită lui Des MacHale, matematician emerit irlandez
Educație economică : Taxa care a adus America în pragul războiului civil
| O lege care impune un impozit de până la 50% pe produsele importate devine o capcană politică, fitilul care aprinde țara. |
| În mai 1828, zorii se ivesc în ceață deasupra orașului Washington. Pe Capitoliu, parlamentarii se confruntă cu un proiect de lege pe care nimeni nu se așteaptă să-l adopte – și totuși, acesta este adoptat. |
| Se numește „Tariful din 1828”, dar în curând va căpăta un nume mai potrivit și mai întunecat: Tariful Abominațiilor. Este o lege care impune un impozit de până la 50% pe bunurile importate, chipurile pentru a proteja fabricile aflate la început de drum din Nord de furtuna britanică. În realitate, este o capcană politică. Și devine fitilul care dă foc Uniunii. |
| Nordul cere protecție. Industriile din New Hampshire și Pennsylvania se sufocă sub greutatea țesăturilor britanice ieftine. Politicienii lor insistă: dacă nu construim ziduri, America nu va mai sta niciodată pe propriile picioare, scrie presa elenă. |
| În Sud, însă, situația este complet diferită. Plantațiile de bumbac din Carolina de Sud depind de comerțul cu Marea Britanie. Pe măsură ce tarifele vamale cresc, britanicii cumpără mai puțin bumbac american. Și prețurile scad. |
| Vezi aici continuarea. |
Dacă mâine toate prețurile ar rămâne înghețate, aș deveni mai bogat?
| Nu. Dacă mâine toate prețurile ar fi înghețate, nu ai deveni automat mai bogat. Ai avea doar o economie fără inflație. |
| Și aici este capcana întrebării: bogăția nu înseamnă doar cât costă lucrurile, ci și cât câștigi, cât de mult deții și cât poți cumpăra din venitul tău. |
| Imaginează-ți că ai un salariu de 7.000 de lei, 100.000 de lei în depozit și o rată de 2.000 de lei. Dacă toate prețurile se îngheață mâine, salariul rămâne 7.000 de lei, depozitul rămâne 100.000, rata rămâne 2.000. În termeni nominali, nu s-a schimbat nimic. |
| Dar dacă, în paralel, salariile continuă să crească și productivitatea economiei crește, iar prețurile rămân fixe, atunci puterea ta de cumpărare crește. Cu aceiași bani poți cumpăra mai mult. |
| Citește aici continuarea |
Întrebări de la cititori: Ce s-ar întâmpla dacă nimeni nu și-ar cumpăra o casă timp de un an?
| „Salut. Stau în chirie și amân de doi ani decizia de a-mi lua o casă, așteptând să mai scadă prețurile indecent de mari. Și mă gândeam: cum ar fi dacă nimeni nu și-ar cumpăra o casă timp de un an?”, ne întreabă Eugeniu Costescu din Carei. |
| Ce să zic, ar fi un experiment economic extraordinar. Și, paradoxal, nu am vedea doar „case mai ieftine”. Am vedea cum piața imobiliară își pierde pentru o vreme principala sursă de preț: cererea. |
| Dacă, prin absurd, nimeni din România nu ar cumpăra nicio locuință timp de un an, probabil s-ar întâmpla următoarele: |
| Prețurile ar începe să scadă — dar nu imediat. |
| La început, proprietarii și dezvoltatorii ar încerca să aștepte. După câteva luni, însă, stocul nevândut ar crește, iar reducerile, negocierea și promoțiile ar deveni normale. Prețul „din anunț” și prețul efectiv de tranzacționare s-ar despărți tot mai mult. Cumpărătorul ar avea o putere de negociere pe care nu o are într-o piață tensionată. Dezvoltatorii ar putea oferi discounturi, parcări gratuite, finisaje, perioade de plată sau dobânzi subvenționate. |
| Construcțiile s-ar contracta puternic. |
| Dacă dezvoltatorii nu mai vând, vor începe să amâne proiecte noi. Asta ar lovi constructorii, producătorii de materiale, arhitecții, agențiile imobiliare, notarii, brokerii de credite, băncile și o serie întreagă de furnizori. Piața imobiliară nu este doar despre apartamente; este un ecosistem economic uriaș. |
| Chiriile ar putea crește. |
| Aici apare paradoxul. Dacă nimeni nu cumpără, o parte dintre oameni ar rămâne mai mult timp în chirie. Cererea pentru locuințe închiriate ar putea crește, ceea ce ar pune presiune pe chirii — cel puțin în orașele cu cerere mare. |
| Băncile ar simți imediat șocul. |
| Creditele ipotecare noi ar dispărea aproape complet. Ar scădea veniturile din creditare, iar băncile ar deveni mai prudente. În același timp, dacă prețurile locuințelor ar scădea suficient, valoarea garanțiilor existente s-ar reduce. Ar dispărea o parte din „averea de hârtie” a proprietarilor. Dacă un apartament evaluat la 150.000 de euro ajunge să valoreze 120.000 de euro, proprietarul nu a pierdut neapărat 30.000 de euro cash. Dar averea sa netă a scăzut cu 30.000 de euro pe hârtie. Iar dacă oamenii se simt mai săraci, pot reduce consumul. |
| Statul ar încasa mai puțini bani. |
| Mai puține tranzacții înseamnă mai puține venituri fiscale și taxe asociate tranzacțiilor, iar activitatea redusă din construcții și servicii ar însemna și mai puține venituri fiscale indirecte. După un an, paradoxul ar putea fi că locuințele nu ar deveni neapărat mult mai accesibile. Dacă prețurile scad, dar salariile și economia sunt afectate de recesiunea provocată de prăbușirea tranzacțiilor și construcțiilor, capacitatea oamenilor de a cumpăra poate scădea și ea. |
| Dar experimentul are o lecție economică mai interesantă |
| O casă are o valoare fundamentală- cât valorează pentru cineva ca locuință, dar și o valoare de piață, determinată de ceea ce sunt dispuși alții să plătească pentru ea. |
| Dacă timp de un an nu există niciun cumpărător, descoperim ceva foarte important: o locuință poate avea o valoare mare pe hârtie și aproape nicio valoare de tranzacționare în absența unei piețe. |
| Dacă nimeni nu este dispus să-ți cumpere casa la prețul pe care îl ceri, cât valorează ea de fapt? |
În continuare, rubricile „Sfatul lui Dan” și „Recomandarea de carte” sunt disponibile doar pentru membrii HotNews Premium
