Țările în care salariul mediu încă mai înseamnă o viață decentă
PLUS: Semnul care anunță o bulă speculativă
| Dacă ai visat vreodată cu ochii deschiși să te muți în străinătate, probabil te-ai întrebat: Unde aș putea trăi bine fără să cheltui o avere? |
| Pentru o comparație cu România, avem așa: 5.938 lei salariul mediu net în martie 2026. Chiria medie (conform Storia) e de 2.500 lei. Mâncarea: datele INS din ancheta bugetelor de familie arată că mâncarea ne costă 1.553 lei pe lună. Economiile care pot fi făcute sunt, prin urmare, ce circa 1.900 de lei (380 euro). |
| Țările cu un cost al vieții scăzut permit de obicei indivizilor sau familiilor să mențină un stil de viață confortabil fără a cheltui o mare parte din venitul lor, scrie Remitly. Chiria este rezonabilă, alimentele și restaurantele sunt accesibile, iar deplasarea nu necesită o plată auto de mărimea unei ipoteci. |
| Pe de altă parte, o calitate ridicată a vieții este ceva mai amplă și subiectivă. Aceasta combină factorii care contribuie la bunăstarea generală – lucruri precum sănătatea, educația, siguranța personală, calitatea mediului, conexiunile sociale și echilibrul dintre viața profesională și cea personală. Simplu spus, să trăiești într-un loc în care te simți în siguranță, capabil să te bucuri de viață, nu doar să supraviețuiești. |
| Criterii cheie de luat în considerare |
| Pentru a ajunge pe această listă, fiecare țară trebuie să bifeze câteva căsuțe importante. |
| Locuințe și utilități: Este accesibilă închirierea sau achiziția unui apartament? Bunuri și divertisment: Cât costă să cumperi haine și mâncare? Mâncarea în oraș și activitățile de agrement vor fi o gaură considerabilă în buget? Transport: Te poți deplasa ușor, rapid și la prețuri accesibile? Asistență medicală: Există acces la îngrijiri medicale de calitate, fie public, fie privat? Climă: Sunt anotimpurile confortabile și potrivite pentru stilul tău de viață? Siguranță: Este zona cunoscută pentru rate scăzute ale criminalității și un sentiment general de securitate? Stil de viață: Cum este viața de zi cu zi? Există mâncare bună, cultură, spații verzi sau comunitate? |
Ce merită citit
- Cele mai proaste 10 tranzacții bursiere ale lui Donald Trump în 2026. Donald Trump a făcut o mulțime de pariuri proaste de-a lungul anilor: cazinouri, companii aeriene, hoteluri și o „universitate” nefericită se află, de fapt, pe listă. Pe 2 februarie, de exemplu, Trump a investit între 1 și 5 milioane de dolari în acțiuni ale Kura Sushi USA, un lanț de restaurante de sushi cu bandă rulantă, cu 91 de locații în 23 de state. Acțiunile Kura au scăzut cu 18% de atunci, ceea ce o face una dintre cele mai proaste achiziții de acțiuni ale lui Donald Trump din 2026.(Forbes)
- Cel mai rapid mod de a te îmbarca într-un avion, conform științei. Ceea ce era odată un exercițiu simplu a devenit din ce în ce mai complicat din cauza proliferării grupurilor, zonelor și variațiilor de locuri în funcție de prioritate. Toate acestea, arată studiile, au contribuit la creșterea treptată a timpilor de îmbarcare în fiecare an . Îmbarcarea în anii 1970 dura, se pare, doar 15 minute. Astăzi, acest proces durează adesea până la 40. Un student la masterat la Universitatea din Florida, pe nume Adam Jacobs, a construit un simulator – un model computerizat care simulează un Airbus A320neo cu 186 de locuri și a făcut ca îmbarcarea să fie generată pe calculator folosind trei metode: aleatorie, inversă și o alta – mai puțin cunoscută, dar populară din punct de vedere academic – „metoda Steffen”. Jacobs a postat inițial videoclipul pe LinkedIn, și ulterior a câștigat teren pe Instagram .(PopSci)
Vezi aici alte 8 articole care merită atenția ta.
Citate amuzante
- Cum poți deruta un economist? Roagă-l să explice lumea reală.(colecție de glume populare)
- Cum identifici un economist la o nuntă? El este cel care explică de ce nimeni nu ar trebui să se bucure prea mult de tortul miresei (inomics)
Cultură economică
Cât trebuie să câștigi ca să fii considerat bogat în România?
Întreabă pe oricine dacă e bogat în România. Răspunsul vine aproape reflex: nu, nu chiar. Bogatul e altcineva – cel cu mașina mai nouă, cu apartamentul în zona bună, cu vacanțele mai dese. Bogăția e un orizont care se mișcă odată cu tine, mereu la câțiva pași distanță. Problema e că numerele spun altceva.
Ce arată datele
Distribuția salariilor în România arăta astfel: 33% dintre angajați câștigau sub 2.750 de lei net, 25% între 2.750 și 4.150 de lei, 18% între 4.150 și 5.900 de lei. Doar 16% câștigau între 5.900 și 9.500 de lei, 5% între 9.500 și 15.000 de lei, și doar 3% peste 15.000 de lei net (vezi aici, la pag.15)
Tradus: dacă ai un salariu net de 8.000 de lei pe lună, ești în top 20% din toți angajații din România. La 10.000 de lei, ești în top 8%. La 15.000 de lei, ești în elita absolută – top 3%.
Trei sferturi dintre salariați câștigă mai puțin decât media oficială comunicată de INS. Ceea ce înseamnă că salariul mediu – cifra pe care o auzim cel mai des – nu descrie realitatea majorității, ci o distorsionează.
Bogat față de cine?
Aici lucrurile devin complicate. Același venit arată radical diferit în funcție de etalon. Una e să ai un salariu net de 15.000 de lei în Cluj și alta e să ai aceiași 15.000 de lei la Ciorogârla.
Mai mult, salariul mediu anual ajustat în România a fost în 2024 de 21.100 de euro, față de media Uniunii Europene de 39.800 de euro. Asta înseamnă că un român care câștigă dublul mediei naționale – deci cu adevărat bine situat în contextul local – se plasează aproximativ la media europeană. E bogat în țara lui, dar e sărac în UE.
Concluzia: bogăția e întotdeauna o relație, nu un număr absolut.
De ce nimeni nu se simte bogat
Psihologia are un răspuns simplu: comparăm în sus, nu în jos.
Dacă câștigi 8.000 de lei și cercul tău social e format din oameni care câștigă între 7.000 și 12.000 de lei, te simți în medie. Că ești în top 20% la nivel național e o informație abstractă, departe de experiența zilnică. Vecinul cu BMW nou, colegul care a plecat în diaspora și trimite poze din vacanță, influencerul din feed – toți trag linia de referință în sus.
La asta se adaugă ceva specific României: bogăția are conotații istorice toxice. A fi bogat înseamnă, în imaginarul colectiv, ori moștenire din comunism ori relații cu statul. Nu muncă legitimă. Nimeni nu vrea să se identifice cu acea categorie, chiar dacă cifrele îl plasează acolo.
Cât trebuie să câștigi ca să fii bogat?
Pragul sărăciei este bine definit. Dar nu avem o definiție care să ne spună de la ce venit în sus ne putem considera bogați. Noi am publicat o serie de răspunsuri la această întrebare.
Ceea ce spune Florian Libocor, economistul-șef al BRD e interesant. ”Este provocator să încerci să “stabilești” un nivel de la care trebuie să consideri că există bogăție, că ai trecut pragul de la care “începi să fii bogat”. Bogat poți să fii sărac fiind, precum și invers. Bogăția are nuanțe, între care una este cea materială. Poți să spui că atunci când nevoile îți sunt acoperite de ceea ce câștigi, dar mai poți și să economisești, începi să fii bogat. Este oare corect? În parte da, în totalitate nu.
Acceptând educația morală ca fundament, cel puțin una dintre caracteristicile importante care ajută individul să acumuleze, să crească, este capacitatea acestuia de a relaționa, empatia. Astfel că, putem spune că și cei apropiați (familia, prietenii, colegii etc.) sunt o formă de bogăție, explică Florian.
Vezi aici opinia lui Florian Libocor: De unde începe bogăția.
Întrebarea ediției
Cu cât societățile devin mai prospere, cu atât natalitatea tinde să scadă?
Exact – și e unul dintre cele mai contra-intuitive fenomene din economie și demografie. Se numește tranziția demografică, și contrazice logica imediată că „mai mulți bani = mai mulți copii.”
Câteva explicații care se suprapun:
Costul de oportunitate al copilului crește. Într-o societate prosperă, timpul are valoare mai mare – mai ales timpul femeilor care intră în forța de muncă. Un copil înseamnă ani de carieră amânați sau pierduți. Cu cât câștigul potențial e mai mare, cu atât calculul devine mai dur.
Copiii trec de la „activ” la „pasiv”. În societățile agrare, un copil era forță de muncă și asigurare de bătrânețe. Într-o economie modernă, copiii sunt investiții pe termen lung, cu randament emoțional, nu financiar. Statul preia funcțiile pe care altădată le îndeplineau copiii.
Calitate vs. cantitate. Gary Becker a formulat ideea clar: pe măsură ce veniturile cresc, părinții preferă să investească mai mult în fiecare copil (educație, sănătate, oportunități) decât să aibă mai mulți. E o decizie de portofoliu, nu de sentiment.
Educația femeilor este cel mai puternic predictor. Cu fiecare an în plus de școlarizare, fertilitatea scade. Nu din cauza unor valori specifice, ci pentru că femeile educate au mai mult de pierdut, au acces la contracepție și planificare, și amână prima naștere – ceea ce comprimă fereastra reproductivă.
În continuare, rubricile „Sfatul lui Dan Popa” și „Recomandarea de carte” sunt disponibile doar membrilor HotNews Premium.
