Nici santajul nu mai e ce-a fost (de Adrian Ursu)

Basescu santajeaza Parlamentul! Chiotul isteric a tasnit din pieptul liberalilor, pesedistilor si al comentatorilor consacrati antiprezidentiali, la cateva ore dupa ce seful statului a fixat 25 octombrie ca termen ultimativ deputatilor si senatorilor pentru aprobarea uninominalului in noua lege electorala.

Grava acuza la adresa presedintelui! In Romania insa, nici santajul nu mai e o treaba serioasa. Pentru a reusi, operatiunea, incadrata penal si la noi, si in orice legislatie din lumea asta, presupune existenta a doi participanti: santajistul si santajatul.

Primul trebuie sa aiba mijloacele pentru a-l determina pe cel vulnerabil sa actioneze dupa cum ii dicteaza cel care-l ameninta. Santajatul trebuie sa se teama suficient de mult de consecintele represaliilor cu care il inghesuie santajistul pentru a da curs cererilor acestuia.

In povestea noastra romaneasca, ipocrizia acopera ambele capete ale „axei raului“, transformand totul intr-o comicarie.

Daca am incerca sa luam in serios toata istoria cu ultimatumul prezidential, n-ar fi nimic reprobabil ca Traian Basescu fixeaza un termen-limita pentru adoptarea respectivei legi.

Nu e orice act normativ, ci unul pe care de ani de zile toate partidele, fie ele la Putere sau in Opozitie, s-au inversunat sa-l arunce in uitare, desi poporul alegator visa la uninominal ca la o sansa de deparazitare a politicii.

Amenintarea sefului statului cu convocarea unui referendum national daca Parlamentul nu e in stare sa treaca nici acum legea electorala la vot n-are insa nici pe departe valoare de santaj.

In primul rand, pentru ca Traian Basescu stie limpede ca nu poate manui arma referendumului cu acelasi succes ca in cazul salvarii sale de la demitere. Mobilizarea electorala pentru o astfel de chemare la urne va fi, mai mult ca sigur, sub cea de la suspendarea presedintelui, cand miza era puternic personalizata.

Or, in cazul unui astfel de referendum pe o tema generala, o prezenta la urne sub 50% va invalida rezultatul, ceea ce ar fi o infrangere pentru Traian Basescu, nu pentru „Parlamentul ticalos“ care se opune uninominalului.

In al doilea rand, nu poate fi santaj pentru ca deputatii si senatorii nu se sinchisesc de amenintarea prezidentiala. Si daca face Basescu referendum, ce?! Chiar daca ar fi validat, si 99 la suta din cei 99 la suta dintre romanii veniti la vot ar spune DA pentru noul sistem electoral, tot la ei ar trebui sa ajunga legea.

Si ce intra in Parlament, acolo moare! Doar pe ici, pe colo, cate unul mai slab de inger identifica drept posibil pericol in amenintarea prezidentiala suprapunerea unui referendum cu scrutinul pentru Parlamentul European.

Seful statului ar putea profita de simultaneitatea campaniilor pentru a face propaganda PD – singurul partid care vrea cu adevarat vot uninominal bla-bla-bla – si a-i creste scorul la europarlamentare prin transfer de credibilitate.

Alta gogorita! Pai ce, Traian Basescu are nevoie de o astfel de acoperire legal-constitutionala pentru a face campanie electorala democratilor? O face cand vrea el, cum vrea el, o face si acum, a facut-o dintotdeauna.

Asa ca sa uitam santajul si sa ne intoarcem la ipocrizia politica pe care o stim de atata vreme: Basescu se foloseste de acest prilej pentru a creste distanta dintre el si odiosul Parlament, cu gandul la propriul castig electoral; Parlamentul se foloseste de acest prilej pentru a-si gasi o scuza – nu mai facem, domle, legea acum, ca noi nu jucam dupa cum se canta de la Cotroceni! Deci, e clar ce se va intampla cu uninominalul?!