Nicolae "Mami" Mihaita – campion national la planorism la 75 de ani, pentru a 10 oara

„Nu pot sa nu ma mai duc la campionat. Cineva trebuie sa tina stacheta ridicata”, spune Nicolae Mihaita, daca il intrebi de ce nu-i lasa si pe cei mai tineri sa castige. La Campionatul National de Planorism Distanta incheiat in 26 iunie la Oradea, Mami (porecla pe care i-au dat-o mai demult elevii) a iesit invingator alaturi de „doi copii de la Clinceni”, Cristian Musetescu si Stefan Rosu. Campionatul a avut in acest an probleme din cauza ploii, din care cauza nu s-a desfasurat decat la trei probe.

Mami nu mai stie cate diplome a castigat pana acum. Primul titlu national il are, asta e clar, din 1961. „Am vreo 19 sau 25 de diplome acasa”, spune el, dar acestea includ si locurile doi si trei. Motivul pentru care, la 75 de ani, cel mai in varsta instructor de zbor din Romania mai intra in competitie este ocazia de a-i invata pe cei mai tineri si de a-i stimula, chiar daca se spune ca daca zbori cu Mami, Mami face toata treaba.

De regula, Mami isi alege pe locul din fata al planorului pe cine vede ca e mai talentat. „E un privilegiu pentru elevi”, spune Mami, care in acest an a facut echipa cu Cristian Musetescu si Stefan Rosu. Oricum, fiecare din cei doi ocupanti ai planorului are sarcinile lui. Ghinionul la campionatul incheiat in 26 iunie la Oradea a fost vremea, „intre groaznica si foarte groaznica”, cum spune Cristian Musetescu. Din doua saptamani nu s-a zburat decat vreo trei zile.

Interesanta pentru presa de la noi doar cand are loc un accident, aviatia sportiva e o discreta pasiune de nisa care aduce la un loc oameni de afaceri cu bani si nebuni care muncesc pe rupte sa-si plateasca orele de zbor. Planorismul e si mai discret decat aviatia ultrausoara, dar multi piloti spun ca numai la planorism gasesti zborul in adevaratul sens al cuvantului. Pentru tineri, sansa e sa se apuce din timp, pentru ca pana la 22 de ani pot invata gratuit sa zboare pe planor, la cursurile organizate de aerocloburi.

Nicolae Mihaita e instructor si de zbor cu motor, si de planorism – le practica pe amanoua la perfectie – dar prefera planorul avionului sau „Rebel” pentru ca doar planorul iti da ocazia sa zbori cu propriile forte, aratand ca poti interpreta toate datele mediului – calitatea vantului, a solului, a curentilor. Pentru planoristi placerea e sa auda nu motorul – ci aerul, si sa simta planorul comportandu-se ca o pasare, placere pe care pilotii de avioane ultrausoare o simt doar cand simuleaza la antrenament pana de motor.

Colegul de echipa al lui Nicolae Mihaita, Cristian Musetescu, citeaza un cliseu folosit de planoristi pentru a face o distinctie evidenta intre cele doua: „cu planorul zbori, in timp ce cu avionul esti zburat”.

Pilotilor nu le place prea mult sa faca literatura in jurul pasiunii lor. Intrebat ce face in viata de zi cu zi, Cristian Musetescu spune „ma duc la zbor”. De fapt, se duce la zbor mai tot timpul. Norocul lui este ca il ajuta ai lui. Zboara din 2007, dar nu stie exact de unde i-a venit microbul si a devenit „disperat”, dar stie ca a ajuns la Clinceni prin baiatul lui Mami, pe care il cunostea.

Ca aviatia iti da – vorba cantecului – „senzatia” inseamna si ca iti da un sentiment indescriptibil de libertate. Intrebat cum se intoarce de la Oradea la Bucuresti, Mami spune ca vine cu planorul atasat la avion pana la Brasov. Acolo lasa planorul si ia un tren, ceva, mai departe.