Nicușor Dan, legionarismul și legea întoarsă în Parlament. De ce afirmațiile președintelui „arată o cunoaștere insuficient istoric”  / Momentul de la HotSpot, care dă „un semnal îngrijorător” 

Decizia președintelui de a contesta la CCR și apoi de a întoarce în Parlament legea care înăspreşte pedepsele pentru organizaţiile cu caracter fascist şi legionar a readus în centrul atenției afirmațiile acestuia. În timp ce sunt juriști care vorbesc despre ambiguitatea textului de lege, motiv invocat și de Nicușor Dan, sunt și experți care atrag atenția în privința declarațiilor președintelui. „Această cunoaștere insuficientă a istoriei este posibilă pentru că ea, de fapt, reflectă tocmai nivelul de lipsă de cunoaștere la nivelul întregii societăți”, spune cercetătoarea Adina Marincea de la Institutul Național pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel”. Jurnalistul Cristian Tudor Popescu amintește, într-o postare pe Facebook, de un moment de la podcastul politic HotSpot, în decembrie 2024. 

Gazetarul şi scriitorul Cristian Tudor Popescu trece în revistă, în postarea sa, declarațiile făcute de Nicușor Dan în conferința de presă privind motivele pentru care a contestat legea la CCR. 

Atunci, președintele a vorbit despre o asociație din Făgăraș „care se ocupă de promovarea rezistenței din munții Făgăraș”, iar „între membrii rezistenței sunt câteva persoane care în trecut au făcut parte din mișcarea legionară”. 

„Această asociație are sau nu are caracter legionar, pentru că legea nu ne spune. Legea spune că dacă faci o organizație cu caracter legionar trebuie să faci pușcărie. Eu cred că nu. Eu cred că e legitim să faci o organizație care să promoveze rezistența anticomunistă din munții Făgăraș”, a spus președintele Nicușor Dan, pe 10 iulie. 

„Aș putea încerca să explic atitudinea dlui Dan printr-o formă, oarecum deplasată, de „patriotism local”, al unui fiu al Făgărașului. Revăd însă un interviu din 19 decembrie 2024 (Hotspot) al candidatului la președinție Nicușor Dan”, mai scrie Cristian Tudor Popescu. 

Ce a spus Nicușor Dan când a fost întrebat dacă „Mişcarea Legionară a fost bună pentru poporul român”

Care este momentul la care face referire? În decembrie 2024, la câteva zile după ce și-a anunțat intenția de a candida la preşedinţia României, Nicuşor Dan a fost întrebat, într-un dialog la podcastul HotSpot, care este opinia sa despre Mişcarea Legionară.

Redăm mai jos dialogul: 

Reporter: Sunteţi născut în Făgăraş, iar opiniile despre rezistenţa din munţi amestecă uneori anticomunismul cu legionarismul. Dumneavoastră ce credeţi, Mişcarea Legionară a fost bună pentru poporul român?
Nicuşor Dan: Mişcarea Legionară a fost… în momentul în care a ajuns să justifice uciderea oponenţilor politici a devenit nocivă.

– Doar atunci? Acela este momentul în care Mişcarea Legionară a devenit nocivă?
– Păi, a fost relativ repede în existenţa sa. La început…

– Atunci când studenţii, membri ai Mişcării Legionare, militau pentru cauza lor în universităţi, de pildă, cu mult înainte de perioada asasinatelor?
– A, în perioada lor… Trebuie să separăm: într-adevăr, inclusiv în momentul în care manifestările lor erau xenofobe, e ceva ce nu este permis.

– Păi, în universităţi aveau o revendicare care se chema numerus clausa (numerus clausus, n.r.), care solicita mai puţini studenţi străini în universităţi.
– Bun, manifestările antisemite nu trebuie să fie tolerate.

„Ce să separăm? Adicătelea, exista și o parte bună în mișcarea legionară, care trebuie separată de xenofobie, antisemitism și asasinate. N. Dan nu ne-a spus atunci care e partea bună ce trebuie reținută de la legionari”, comentează CTP. 

Expert: „Pot să presupun că, în cazul domnului președinte, este mai degrabă o cunoaștere insuficientă istoric”

HotNews a contactat-o pe cercetătoarea Adina Marincea de la Institutul Național pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel” pentru a comenta aceste afirmații ale președintelui. 

„Una dintre problemele pe care le văd la declarația domnului președinte este că omite violențele și antisemitismul virulent din anii 1920, care s-au petrecut înainte de fondare oficială a Mișcării Legionare. Deci practic atunci aveam protestele și o mișcare întreagă a studenților ultranaționaliști care militau pentru a da afară studenții evrei din universități. Această declarație aș putea spune că este foarte surprinzătoare și îngrijorătoare. Este foarte greu de înțeles reticența aceasta de a avea o poziție clară și fermă cu privire la Mișcarea Legionară”, a explicat Adina Marincea. 

Cercetătoarea pune atitudinea lui Nicuşor Dan din interviul acordat la podcastul HotSpot pe seama faptului că acesta nu ar cunoaşte îndeajuns istoria represivă a Mişcării Legionare, şi nu consideră că preşedintele Dan ar avea o simpatie pentru ideologia extremistă. 

„Genul acesta de ambivalență sau de reticență, sau chiar de insistență, că trebuie să privim legionarii cu bune și cu rele, de regulă o întâlnim la grupările neo-legionare, la partidele și personajele cu idei sau afinități de extremă dreapta. Eu cred că cred că trebuie să privim lucrurile dintr-o poziție de bună-credință și pot să presupun că, în cazul domnului președinte, este mai degrabă o cunoaștere insuficientă istoric. Cred că această cunoaștere insuficientă a istoriei este posibilă pentru că ea de fapt reflectă tocmai nivelul de lipsă de cunoaștere la nivelul întregii societăți”, a explicat Adina Marincea.

Ce efecte are atitudinea lui Nicușor Dan

Cercetătoarea Adina Marincea consideră că „astfel de discursuri ambivalente pun piedici în eforturile de combatere a discursurilor extremiste din aceste zone legionare”. 

„Aceste discursuri le cumpărăm chiar și la chioșcul de ziare, ceea ce este un lucru care nu prea se întâmplă în nicio țară din Uniunea Europeană, după cunoștințele mele. Dar faptul că de data aceasta nu vin de la extrema-dreaptă, ci vin de la președintele care a reprezentat alternativa democrată, anti-extremistă, europeană, care apără valorile europene și democrate, este cu atât mai periculos, pentru că, din nou, conferă această legitimitate asociată nu doar cu poziția oficială de președinte, de conducător al statului român, ci vin dintr-o poziție democrată”, mai spune cercetătoarea Adina Marincea.

„O îngrijorare suplimentară”

„Repercusiunea este că renunțăm din nou la această luptă împotriva extremismului și îl lăsăm să înflorească până la niște cote și mai greu de stabilit. Cred că acest semnal aduce o îngrijorare suplimentară”, avertizează Adina Marincea. 

Ea spune că atitudinea preşedintelui poate pune sub semnul îndoielii importanţa legii pentru condamnarea extremismului: „E un semnal îngrijorător care ar putea să dea în spate eforturile care s-au făcut, mai ales în ultimii ani, când am văzut că autoritățile au început să devină mai alerte în combaterea acestui fenomen și au făcut mai multe trimiteri în judecată, ceea ce ne arată și că totuși legea este clară și este aplicabilă cât timp există voință politică și voință instituțională”, a mai adăugat Adina Marincea.

Nicușor Dan, susținut de juriști în demers 

În timp ce afirmațiile președintelui au stârnit critici, demersul lui a avut parte și de susținere. Una dintre cele mai vechi organizații non-guvernamentale din România făcuse apel către el să întoarcă legea în Parlament, după ce CCR respinsese obiecțiile președintelui. 

APADOR‑CH atrăgea atenția că textul de lege rămâne „neclar și impredictibil” și avertizat asupra riscului „abuzurilor de interpretare”, deși susține necesitatea combaterii extremismului. 

Totodată, profesorul Radu Rizoiu de la Facultatea de Drept a Universității București a explicat de ce decizia președintelui este una întemeiată.

„Regula în societățile democratice este libertatea individuală. Orice restricție a acesteia trebuie să fie expresă și să rezulte din lege. Atunci când restricția este una generică (se aplică tuturor persoanelor) și vine la pachet cu o sancțiune, ea trebuie să fie cu atât mai specifică. Altfel spus, orice neclaritate va profita persoanei acuzate. În acest context, criticile președintelui sunt justificate: nu vrem ca persoanele care vor fi acuzate de asemenea fapte să scape de sancțiune pentru că legea era neclară”, a mai declarat profesorul pentru jurnalistul Gabriel Bejan, newsletterul „Rațiunea, înapoi!”.

La rândul său, într-un interviu acordat Adevărul, Bogdan Iancu, doctor în drept constituțional și conferențiar universitar la Facultatea de Științe Politice a Universității București, vorbește despre importanta clarificării acestor ambiguități invocate de președinte. 

„Cred că e de departe preferabil ca aceste tipuri de ambiguități să fie întâi elucidate de istorici și dezbătute public, abia apoi, eventual, instrumentate de procurori”, spune el. 

Un scurt istoric: Prima mişcare legionară, înfiinţată în 1923

Mişcarea Legionară a fost înfiinţată, oficial, ca partid politic, la 24 iunie 1927, de Corneliu Zelea Codreanu, ca o organizaţie paramilitară, de orientare naţionalist-fascistă, cu un caracter mistic-religios, antisemit şi anticomunist.

Mişcarea Legionară nu este însă prima organizaţie cu acest caracter din România: la 4 martie 1923, cu patru ani înainte, profesorul A.C. Cuza de la Iaşi înfiinţa Liga Apărăii Naţional-Creştine (LANC), organizaţie pentru care Corneliu Zelea-Codreanu fusese însărcinat cu organizarea în teritoriu.

Corneliu Zelea Codreanu a descris varianta steagului din 1923 și semnificația sa în volumul „Pentru legionari” astfel: „Pânza acestor steaguri era neagră în semn de doliu; la mijloc o pată albă rotundă semnificând nădejdile noastre încercuite de întunericul pe care ele vor trebui să-l învingă; în mijlocul albului o zvastică, semnul luptei antisemite din întreaga lume, iar de jur-împrejurul steagului, tricolorul românesc”.

Legiunea Arhanghelului Mihail, a fost înfiinţată după disputele dintre Corneliu Zelea-Codreanu şi A.C. Cuza privind structura LANC.

Primul asasinat politic

Primul asasinat politic, în numele mişcării şi la comanda legionarilor, a fost cel al premierului liberal Ion Gheorghe Duca, la mai bine de şase ani de la înfiinţarea Mişcării. I.G. Duca a fost ucis, pe peronul gării din Sinaia, pe 29 decembrie 1933, după ce fusese într-o audienţă la regele Carol I, pentru a discuta despre demiterea guvernatorului Băncii Naţională. Ajuns în gară pentru a se întoarce la Bucureşti, acesta a fost pus la pământ de 5 gloanţe trase de asasinii care călătoriseră în acelaşi tren cu el. Numele grupării celor trei criminali era „Nicadorii”, o prescurtare a numelor lor: Nicolae Constantinescu, Ion Caranica şi Doru Belimace. Nepotul de frate al lui Corneliu Zelea Codreanu a fost botezat Nicador în cinstea acestui moment.

Alte persoane care au sfârşit omorâte de legionari sunt Mihai Stelescu, legionar opozant al Căpitanului, premierul Armand Călinescu, istoricul şi fostul premier Nicolae Iorga, economistul şi fostul ministru de finanţe Virgil Madgearu, fostul premier Gheorghe Argeşanu şi fostul şef al serviciilor secrete Mihail Moruzov.

Cel mai odios asasinat politic a fost în noaptea din 26 spre 27 noiembrie 1940, când un comando de legionari a ucis 64 de persoane pe care le găseau responsabile pentru asasinarea lui Corneliu Zelea Codreanu şi altor aproape 300 de membri ai Mişcării Legionare. Istoria reţine momentul sub numele de „Masacrul de la Jilava”. Au urmat şi alte crime ale extremiștilor, în timpul rebeliunii legionare.

Ce e „numerus clausus”

Expresia din limba latină se referă la limitarea admiterii la studii pentru studenţii evrei în universități. Ideea a apărut prima dată în cadrul primului congres al studenţilor organizat la 4-6 septembrie 1920 la Cluj, în cadrul căruia Corneliu Codreanu, aflat în fruntea unui grup de studenţi naţionalişti, a impus congresului hotărârea de eliminare a evreilor din organizaţiile studenţeşti.

Doi ani mai târziu, la 10 decembrie 1922, Codreanu a organizat, la Facultatea de Medicină din Bucureşti, un congres al studenţilor simpatizanţi, în urma căruia a fost emisă o moţiune care cerea limitarea admiterii studenţilor evrei la studii, criticând de asemenea „acţiunea politică a democraţiei francmasonice”. După congres, ei au pornit spre cartierul Văcăreşti, unde locuiau mulți evrei. Studenții au fost împrăștiați de jandarmi.