Noile coduri – blocaj total
Studiile de impact cu privire la noile coduri, publicate pe site-ul Ministerului Justiţiei, arată că în lipsa suplimentării şi ocupării efective a schemelor de personal, precum şi fără o finanţare suplimentară a sistemului juridic şi în absenţa unui plus de suport logistic, este imposibilă intrarea în vigoare a Noului Cod civil, Noului Cod de procedură civilă, Noului Cod penal şi Noului Cod de procedură penală. Numai pentru recrutarea magistraţilor şi grefierilor necesari în primul an de aplicare a noilor coduri e nevoie de o perioadă de minim trei ani!
În data de 13 ian.2012 au fost publicate Studiile de impact cu privire la noile coduri (Raport interimar I,Raport interimar II,Raport interimar III,Raport final). Deşi statul român a plătit peste un milion de euro pentru alcătuirea acestora, Ministerul Justiţiei ignoră constatările şi concluziile acestora. Astfel, ministerul a solicitat contractorului analiza impactului cu privire la resursele bugetare, umane şi logistice în ideea intrării în vigoare simultan a tuturor celor patru coduri. Cu toate acestea, fără nicio suplimentare a fondurilor sau a schemelor de personal, s-a luat decizia de intrare în vigoare a Codului Civil pe 1 oct. 2011, şi s-a propus intrarea în vigoare a Codului de procedură Civilă la 1 iunie 2012, urmând ca celelalte două coduri să intre în vigoare împreună la 1 martie 2013. Aceasta face imposibilă stabilirea în tranşe a nevoilor sistemului, cât timp studiile anticipează nevoile pentru o perioadă de trei ani de la momentul intrării în vigoare a tuturor celor patru noi coduri.
Dacă pentru Noul Cod Civil discuţiile nu mai pot fi reluate, cât priveşte celelalte date propuse în mod unilateral de ministrul justiţiei (pentru Noul Cod de procedură civilă data propusă a şi fost însuşită de Guvern înşedinţa din 25 ian.2012) – fără nicio consultare cu sistemul judiciar – acestea sunt, fără nicio îndoială, nesustenabile.
Iată care sunt cele mai importante concluzii din studiile de impact şi observaţiile mele pe marginea acestora care îmi întăresc susţinerea că mai devreme de trei ani pornind de ACUM nici nu poate fi vorba să intre în vigoare celelalte trei coduri:
1. Efectele noilor coduri
Concluzie studiu: efectul noilor coduri se va resimţi în special în primii doi ani care reprezintă perioada de tranziţie, influenţa lor dispărând în cel de al treilea an.
Observaţie 1: Evident, în primii doi ani sistemul va fi supus unei presiuni majorate, ceea ce presupune o satisfacere certă a necesarului uman şi financiar mai ales în aceşti doi ani. Aceasta cu atât mai mult cu cât magistraţii se vor confrunta în aceşti doi ani cu aplicarea simultană a codurilor vechi şi a celor noi, ceea ce presupune un efort intelectual suplimentar al aceluiaşi personal. Toate în condiţiile unei creşteri de la an la an al numărului de dosare înregistrate pe rolul instanţelor judecătoreşti.
Observaţie 2: Studiile nu analizează timpul necesar cu studierea, învăţare şi aprofundarea noilor noţiuni din noile coduri. De asemenea, nu analizează necesităţile financiare ale formării magistraţilor (dar analizează impactul financiar pentru formarea personalului de probaţiune). Este evident că formarea cu privire la noile coduri trebuie făcută de către magistraţi în paralel cu activitatea de soluţionare a dosarelor pe care le au spre instrumentare. Or, în condiţiile unei supraîncărcări acute a sistemului, timpul care poate fi alocat formării este extrem de redus. De aceea, perioada vacanţei judecătoreşti poate fi un timp ce ar putea fi folosit de judecători pentru parcurgerea noilor coduri, prin urmare pare mai realist ca acestea să intre în vigoare în perioada toamnei, întocmai cum s-a procedat şi cu Noul Cod Civil.
Observaţie 3: Legea de punere în aplicare a NCpciv încă nu a fost aprobată de Parlament. Aceasta modifică masiv Cpciv publicat în 2010. Evident, ulterior e nevoie de republicarea codului în Monitorul Oficial. Regulamentul de ordine interioară a isntanţelor trebuie apoi modificat masiv, potrivit noului circuit al dosarelor. Pentru comparaţie, NCC a fost aplicabil la 4 luni de la republicare, însă nu a presupus chestiuni organizatorice de mare importanţă în instanţe. E imposibil ca în următoarele 2 luni să aibă loc aceste activităţi. În plus, dispoziţiile din NCpciv nu au fost aduse încă la cunoştinţa populaţiei, neexistând iniţiată vreo dezbatere publică pe marginea noilor reglementări.
Concluzie studiu: Cu privire la Noul Cod Civil, sfera de atribuţii a instanţei de tutelă este neclară. Preluarea atribuţiilor de către această instanţă de la autoritatea tutelară trebuie amânată până la constituirea de secţii sau complete specializate la nivelul tuturor instanţelor. Activitatea acestor structuri trebuie monitorizată pentru a se decide cu privire la formula de organizare a instanţelor de tutelă.
Observaţie: NCC a intrat în vigoare la 1 oct.2011, iar recomandarea de amânare a fost făcută publică pe 13 ian. 2012. Nici până în prezent nu se cunoaşte cum vor fi organizate instanţele de tutelă – ca secţii, complete sau instanţe de sine stătătoare – ceea ce implică modificarea Legii 304/2004 ce nu poate avea loc până în iunie 2012.
2. Necesarul suplimentar de personal:
2.1. magistraţi
Concluzie studiu: Ca urmare a modificărilor de competenţă materială, va creşte numărul de dosare de soluţionat de către tribunale, care vor deveni instanţe de drept comun în materie civilă, respectiv de către curţile de apel, care vor prelua competenţa de a soluţiona toate apelurile. De aceea, este nevoie de o suplimentare de 475 posturi de judecători (394 chiar din primul an de aplicare a noilor coduri) şi 91 posturi de procurori (67 chiar din primul an), după cum urmează: la Judecătorii şi parchetele aferente va fi nevoie de încă 264 de judecători, respectiv de 80 procurori; la Tribunale şi parchetele aferente va fi nevoie de încă 85 de judecători, respectiv de 6 procurori; la Curţile de Apel şi parchetele aferente va fi nevoie de încă 54 de judecători, respectiv 5 procurori; iar la ICCJ este nevoie de încă 72 de judecători. Practic, la curţile de apel se va dubla numărul judecătorilor de la secţiile penale.
Observaţie 1: La data de 1 martie 2012 erau vacante în sistemul judiciar 309 posturi de execuţie şi conducere la instanţe: 16 la ICCJ, 28 la curţile de apel, 98 la tribunale, 167la Judecătorii. La parchete erau vacante 461 posturi de execuţie şi conducere: 86la PICCJ (inclusiv DNA, DIICOT), 19 la parchetele curţilor de apel, 153 la parchetele tribunalelor, 163 la parchetele judecătoriilor, 40 la parchetele militare.
Recrutarea judecătorilor şi procurorilor la nivelul instanţelor şi parchetelor superioare se poate face numai prin promovare de la instanţele inferioare. Prin urmare, mai întâi trebuie organizate concursuri de promovare şi numai ulterior ar putea fi organizate concursuri de recrutare la nivel de Judecătorii şi parchetele aferente. Presupunând că vor fi doritori de a promova într-un număr egal cu locurile vacante şi că, prin absurd, nimeni nu va părăsi sistemul între timp, rezultă că la nivel de judecătorii se va crea un necesar de 309+475 judec[tori, iar la parchetele aferente un necesar de 461+91 procurori, care vor putea fi deschise concursurilor de admitere prin INM (în medie 100 posturi pentru judecători) sau direct pentru juriştii cu 5 ani vechime (în anul 2012 s-a anunţat un singur concurs pentru 80 posturi) – în acest ritm, rezultă că necesarul de magistraţi ar putea fi acoperit în minim trei ani, dacă nu au loc concomitent şi eliberări de personal (prin demisie, pensionare etc.). În mod logic însă, este nevoie ca acest personal să existe încă de la data intrării în vigoare a noilor coduri.
Observaţie 2: Până în prezent, nu există o determinare a nr. optim de judecători în fiecare instanţă. Anual, instanţele se compară ca activitate şi necesar de judecător în funcţie de încărcătura tot mai mare de dosare (în ultimii 5 ani, la aceleaşi scheme de personal, nr. de dosare din România s-a dublat). Prin urmare, actualele scheme sunt insuficiente la încărcătura prezentă. Iar calculele făcute de contractorii studiului au plecat tocmai de la încărcătura medie pe judecător, şi nu de la o încărcătură optimă cu dosare pe judecător. Prin urmare, nevoie reală de personal în sistem e mult mai mare decât datele de mai sus, care trebuie a fi considerate „un necesar minim”.
Concluzie studiu: în cazul Judecătoriilor, doar instanţele care au în prezent cel puţin 5 judecători pot reprezenta o posibilă sursă de recrutare internă; o judecătorie trebuie să aibă minim 4 judecători pentru a se putea respecta dispoziţiile legale privind incompatibilitatea.
Observaţie 1: De regulă, promovarea la Tribunalare loc din rândul magistraţilor dela Judecătoria cu sediul în localitatea unde este şi tribunalul. Oricum, nimic nu garantează că vor fi doritori de promovare de la instanţele inferioare la cele superioare, mai ales în perspectiva creşterii volumului de activitate la acestea din urmă. Prin urmare, există riscul neocupării posturilor vacante la instanţele superioare şi o aglomerare cu dosare a judecătorilor existenţi.
Observaţie 2: Sunt şi în prezent instanţe care funcţionează sub nr. de 4 judecători. Încă nu există un nou proiect de reducere sau eliminare a acestor instanţe, în vederea comasării lor cu altele. Mai mult, instanţele militare au un volum extraordinar de mic: între 13 şi 163 cauze pe judecător anual, în condiţiile în care media încărcăturii la instanţele echivalente este de 1000. Încă nimeni nu a luat în calcul desfiinţarea instanţelor militare şi menţinerea competeneţei speciale în cadrul unor complete specializate civile din instanţele ordinare.
Concluzie studiu: la ICCJ este nevoie de încă 72 de judecători, cu nevoie de noi judecători încă din primul an.
Observaţie: Cum studiile de impact privesc ipoteza intrării în vigoare a tuturor celor patru coduri, nu se ştie numărul de judecători necesari în ipoteza intrării eşalonate a codurilor în vigoare. Oricum, modalitatea de promovarela ICCJ a fost radical modificată prin Legea nr.300 din 2011. Ca timp, procedura va dura minim 9 luni, iar pentru intrarea în vigoare a Noului Cod de procedură civilă nu a fost anunţată suplimentarea numărului judecători la instanţa supremă şi, ca urmare, nu este declanşată nicio procedură de recrutare. Cu toate acestea, funcţionarea unei instanţe supreme care va avea, în urma suplimentării, 200 de judecători pare a fi imposibilă. În realitate, competenţa ICCJ ar fi trebuit scăzută.
Citeste tot articolul si comenteaza pe
INTERVIURILE HotNews.ro