România nu revine la „normalitatea” șomajului de acum doi ani (5,2-5,4%), ci se stabilizează la un nou nivel, mai înalt. Șomajul a crescut de la an la an, iar asta nu este un accident statistic, ci rezultatul suprapunerii a trei presiuni simultane.
- Dacă rata generală a șomajului descrie o deteriorare graduală, rata în rândul tinerilor descrie una abruptă.
- Cum s-a ajuns aici?
Datele publicate joi de Statistică arată că rata şomajului în luna iunie 2026 a fost de 6,3%, în scădere cu 0,1 puncte procentuale faţă de cea ȋnregistrată în mai 2026.
Numărul total de șomeri a fost de aproape 512.000, în creștere cu 7.000 de persoane, comparativ cu iunie 2025. În rândul tinerilor între 15-24 ani, rata șomajului a fost de 28,8%, fiind a treia lună consecutivă la această valoare.
În 2023 și în prima jumătate a lui 2024, rata șomajului oscila confortabil între 5,2% și 5,4%. Din vara lui 2024, indicatorul a urcat în trepte succesive, a atins 6,5% în martie – cel mai ridicat nivel din ultimii ani – și s-a instalat de atunci într-un interval de 6,1-6,5%, potrivit datelor INS.
Diferența dintre cele două citiri ale datelor nu e retorică.
Scăderea din iunie, la 6,3%, e o corecție în interiorul acestui platou, nu o ieșire din el. Se confirmă și prin comparația an cu an: 511.600 de șomeri în iunie 2026, față de 504.500 în iunie 2025. Este o creștere de peste 7.000 de persoane, chiar dacă luna în sine arată mai bine decât cea precedentă.
Cauzele
Creșterea șomajului de la an la an nu este un accident statistic, ci rezultatul suprapunerii a trei presiuni simultane – ajustarea fiscală (taxe mai mari, cheltuieli publice limitate), o economie aproape stagnantă (creștere de doar 0,1% estimată pentru 2026) și un sector industrial care disponibilizează. O bază mai mare de persoane fără loc de muncă reduce masa salarială, care apasă pe consum și limitează colectarea fiscală.
Dacă rata generală descrie o deteriorare graduală, rata șomajului în rândul tinerilor descrie una abruptă. Pentru grupa de vârstă 15-24 de ani, INS vorbește despre 28,8% pentru trimestrul ianuarie-martie 2026 – aproape 1 din 3 tineri activi pe piața muncii fără loc de muncă.
Cifra a crescut constant, lună de lună, de la 24,6% în iunie anul trecut. Contrastul cu rata adulților (25-74 de ani), de doar 4,8%, e mai mult decât un decalaj statistic obișnuit între generații: e o măsură a cât de inegal distribuită e răcirea pieței muncii. Adulții reprezintă 72,2% din numărul total de șomeri, dar tinerii duc indicatorul agregat disproporționat de sus față de ponderea lor numerică.
Explicațiile țin de:
Lipsă de experiență și necorelare cu cerințele angajatorilor. Specialiștii explică situația prin lipsa experienței profesionale, prin numărul redus de locuri destinate debutanților și prin necorelarea dintre pregătirea profesională și cerințele angajatorilor. Aceste probeme sunt accentuate în mediul rural și în orașele mici, unde mulți tineri aleg fie emigrarea, fie continuarea studiilor, din lipsa perspectivelor.
Subfinanțarea educației, în special în ciclul primar. România alocă doar 2,9% din PIB pentru educație – cel mai redus nivel din UE, față de o medie europeană de circa 4,7%. Cheltuiala per elev în învățământul primar (1.236 euro) e cam o treime din nivelul Bulgariei și un sfert din cel al Slovaciei, iar decalajul s-a adâncit între 2012 și 2022. Mai mult, în interiorul bugetului educațional, învățământul primar primește doar 52% din media națională per elev, în timp ce liceul teoretic ajunge la 128%, iar universitarul la 158% – resursele sunt direcționate spre etapele târzii, nu spre cele timpurii, unde randamentul pentru categoriile vulnerabile e cel mai mare.
Un fenomen NEET masiv și concentrat geografic. România are, de câțiva ani, cea mai mare rată din UE de tineri NEET – cei care nu lucrează, nu studiază și nu urmează vreo formare. Sunt circa 846.000 de tineri NEET între 15 și 34 de ani, dintre care 85% au peste 20 de ani și două treimi sunt femei. Patru regiuni – Sud-Est, Nord-Est, Sud-Muntenia și Sud-Vest Oltenia – concentrează 63% din total.
Nivel scăzut de studii superioare la nivel național. Doar 17,3% dintre românii cu vârste 25-74 de ani au studii superioare – cel mai mic procent din UE alături de Italia, față de o medie europeană de 34,3%, adică dublă.
Un detaliu mai puțin spectaculos, dar demn de o mențiune: pentru prima dată în seria recentă, rata șomajului a fost identică la bărbați și la femei – 6,3% pentru fiecare. În lunile anterioare, femeile înregistraseră de regulă rate ușor mai mari (6,9% în martie, față de 6,2% la bărbați); convergența din iunie ar putea reflecta o schimbare temporară de compoziție sectorială mai degrabă decât o tendință durabilă – dar merită urmărită în lunile următoare.
Pentru Banca Națională, semnalul e ambivalent. O piață a muncii care se răcește ușor reduce presiunea salarială asupra inflației și lasă, teoretic, mai mult spațiu de manevră pe dobânzi. Dar dacă platoul de 6,1-6,5% se dovedește permanent, semnalul devine unul de încetinire economică mai amplă – genul de context în care banca centrală ar trebui să cântărească între mai multe opțiuni.
În fiecare joi dimineața jurnalistul Dan Popa trimite newsletterul Economix. Dacă ești pasionat de economie, finanțe personale sau comportamentale. poți să te abonezi aici la newsletterul EconoMix.
