Nu aveti nicio scuza! (de Oana Dobre)

La 16 ani de la Revolutie, spovedania publica a politicienilor deconspirati este tardiva. Doamna „Dana”, domnule „Felix” si alte vietuitoare deocamdata fara pseudonim din retea, ne scuzati ca va deranjam. Primiti cu deconspirarea? Suntem noi, cei pe care i-ati mintit prin omisiune 16 ani.

Unora va banuiam fata ascunsa, altora nu. Majoritatea pozati acum in victime inocente ale „odiosilor” si in eroi ai neamului, pe care l-ati protejat cu eroism de provocarile si „agenturili” straine. O intrebare, daca se poate: daca tot nu vedeti nimic condamnabil in ce ati facut inainte de ‘89, de ce nu v-ati mandrit cu actiunile voastre dupa aceea?

De ce, doamna Mona Musca, nu ati strigat in campanie, cand ne promiteati pensii, lustratie si democratie: „Eu am aparat Timisoara de studentii cu pasaport strain, pentru ca unii cautau scandal, iar altii erau buni de dus la balamuc. Si, stiti ceva, nici nu am vrut glorie pentru asta. Am semnat simplu, „Dana”.”?

De ce, domnule Voiculescu, nu ati luat o pauza din discursurile populiste pentru a ne anunta ca ati facut economie in portofelul comunist, amenintat de austrieci pusi pe imbogatire din avutia neamului? Poate ati fost modesti. Poate ati crezut ca nu ne intereseaza. Sau poate ca ati primit garantii ca dosarele nu vor mai „vorbi” niciodata.

Filele ingalbenite de vreme si de mizerii au inceput, cand nu se astepta mai nimeni, sa sopteasca. Sa dezvaluie cate un centimetru patrat din epiderma pe care ati fardat-o. Sa va arate asa cum ati fost. Iar scuza ca nu ati fost decat un scut al societatii e penibila. Ati fost „celulele de baza” ale sistemului tortionar.

Fara unii ca voi acesta nu ar fi patruns atat de adanc in noi, chinuind destine impartial, fara discriminare de rasa, sex sau religie. Deconspirarea voastra nu trebuie sa insemne iertarea sau ignorarea celor care v-au recrutat, a ofiterilor cu carte de munca la Securitate.

Dar ar fi fost altceva daca ati fi avut decenta sa va treceti colaborarea cu Secu in biografiile oficiale, daca tot aveati cosmaruri despre studentii straini sau despre afaceristii austrieci vanzatori de tigari pe Lipscani, care ar fi putut sa dinamiteze siguranta Romaniei.

De ce vorbesc dosarele acum? Intr-adevar, asta e un mister care genereaza alte fraze care incep cu „poate”.

Poate se schimba o generatie in sistemul de informatii, poate ne cere UE sa eliminam cartitele longevive si vulnerabile, poate e o diversiune sau o vendetta. Pentru noi, cei care am trait 16 ani cu franturi de adevar, conteaza mai putin. Cu luciditatea care ne-a ramas, ne dam seama ca si acum primim tot franturi.

Ca dosarele au fost probabil periate, ca „Evele” au fost ucise, ca nu vom afla niciodata toata relatia voastra cu Securitatea. Insa ce aflam acum e suficient pentru a ne da seama ca atatia ani nu v-am vazut decat mastile ipocrite. Ca nu ati avut niciunul decenta de a face pasul in fata si demnitatea de a va asuma trecutul. Ca din punctul asta de vedere toti sunteti la fel.

Pentru ca niciunul dintre voi nu a fost Paleologu. Scuza voastra ar fi fost spovedania publica, imediat dupa Revolutie. Acum, orice ati spune, nu va ramane in istorie decat ca marturisirea chinuita a unor farisei.