Skip to content
Când ești părinte și ai senzația aceea că, indiferent cât muncești, cât planifici, cât încerci să fii responsabil, viața ta poate fi dată peste cap de deciziile politice, orice nouă criză te pune „pe hold”. FOTO: Shutterstock
TOTUL DESPRE MAME

Nu mai vreau să trăiesc „în așteptare”. Cum arată crizele politice în viața de zi cu zi a părinților

Stela Nadoleanu

M-am săturat să trăiesc cu senzația că viața mea „e pe hold”. Am obosit și să mai sper, și să mai lupt, și să mai citesc titlurile ziarelor cu sufletul la gură. De câțiva ani, resimt fiecare „cutremur” de pe scena politică direct în viața familiei mele. Și nu vorbesc doar despre aspectele financiare, ci și despre nesiguranță, anxietate, frustrări.

De-o vreme încoace nu mai facem planuri. Spunem din ce în ce mai mult „mai vedem”. „Când mergem în vacanță?”, „Când schimbăm mobila din dormitor?”, „Când ne cumpărăm nu-știu-ce?”. Mai vedem! Am început să răspund copilului meu cu jumătăți măsură, evitând adevărul. Și mă tot bântuie acest șir interminabil de promisiuni amânate. De fiecare dată când pare că ne așezăm, că putem să respirăm și să spunem „gata, acum construim”, mai e o fractură, un război, o criză. Și o luăm de la capăt. La fel simt și azi. 

Nu vreau să fac politică. Nu mă pricep să număr voturi și să calculez scenarii după moțiuni de cenzură. Vreau doar să spun cum se simte criza aici, în bucătăria mea, în planurile noastre, în viața copilului meu. Am obosit să trăiesc cu viața pe pauză. Am obosit să stau pe margine și să am senzația că nu pot schimba nimic.

Viața pe „hold” nu e o strategie de parenting

Nu mai cumpărăm casa „anul ăsta sigur” (cum ziceam acum un an), pentru că „poate nu e momentul”. Nu mai rezervăm vacanța din timp, ca să fie mai ieftină și mai liniștită, pentru că „mai vedem cum stăm”. Nu mai spun „la anul o să fie mai bine”, pentru că nu mai am convingerea aceea din spatele cuvintelor. Spun, din ce în ce mai des, „mai vedem”.

Pentru mine, ca adult, „mai vedem” e o formă de prudență, o adaptare. Pentru copilul meu, e confuzie. E nesiguranță. E senzația că nimic nu e stabil, că nimic nu e sigur și că nici măcar părinții nu știu exact încotro merg. Nu mă întreabă despre criza economică sau politică, nu știe ce e aia inflație și nici cum arată bugetul nostru în excel.

Citește continuarea articolului AICI.