Nu sunt prea mulți bugetari, ci prea puțini oameni care muncesc

În ciuda numeroaselor mituri care circulă în aceste zile, România nu are mai mulți bugetari, raportat la populație, decât media țărilor UE. Problema structurală cu care se confruntă țara noastră este, de fapt, numărul mic al oamenilor care muncesc, raportat la întreaga populația. Aici suntem printre codașii Uniunii Europene. 

• 49,2% reprezintă ponderea angajaților în totalul populației din România, unul dintre cele mai mici procente din UE.

După cum era de așteptat, angajații din mai multe instituții publice au început să protesteze față de tăierile de venituri, decise ieri de Guvernul condus de Ilie Bolojan. Sunt proteste la Ministerul Finanțelor, în Trezorerii, la ANAF, dar și la Apele Române sau la unele instanțe și parchete din București. La Ministerul Finanțelor, oamenii s-au dus să ceară socoteală, chiar în biroul noului ministru, Alexandru Nazare.

Cel mai probabil este doar începutul. Mii de oameni din instituțiile publice din România vor face grevă, vor ieși în stradă, își vor manifesta nemulțumirea, într-o formă sau alta, pentru că trebuie să plătească o parte din prețul austerității. 

Guvernul condus de Ilie Bolojan a decis ieri, de exemplu, că sporul pentru condiții grele, vătămătoare sau periculoase să fie plafonat la 300 lei, brut, pe lună. 

Ca să punem informația în context, o analiză realizată de HotNews arată că, anul trecut, în România au fost acordate sporuri în valoare totală de 12,4 miliarde de lei, adică 2,4 miliarde de euro. Majoritatea nu au reprezentat altceva decât creșteri mascate de salarii, o recunosc acum și oamenii din sistem.

Cum ar trebui să ne raportăm noi, oamenii care lucrează în mediul privat, la „răul” pe care-l pățesc acum bugetarii? O prietenă care lucrează la bancă mi-a spus zilele trecute: „stai liniștit, nu-i plânge, le văd salariile când vin să ceară credite. Noi la bancă nu câștigăm atât”. E și aceasta o formă de raportare.

„Sunt prea mulți bugetari în România”, asta a ajuns o afirmație care, repetată la nesfârșit de analiști și instituții de presă, s-a transformat în adevăr absolut.

Cifrele spun însă altceva

Subiectul „bugetari versus angajați la privat” nu ar fi existat însă, dacă cei care au condus România ar fi încercat măcar să rezolve adevărata problemă a țării: cifrele arată că nu avem prea mulți bugetari, ci prea puțini oameni care muncesc.

Într-o excelentă analiză publicată pe Contributors.ro, cu date și grafice, economistul Victor Giosan spulberă pur și și simplu miturile despre numărul angajaților de la stat. 

Datele arată că țara noastră are a șasea cea mai mică pondere a angajaților din sectorul public în populația totală. Procente mai mici decât în România pot fi găsite doar în Portugalia, Olanda, Italia, Germania și Grecia.

La nivelul anului 2024, România avea următoarele procente:

• 8,36 % – ponderea angajaților din sectorul public în totalul populației
• 17% – ponderea angajaților din sectorul public în totalul angajaților
• 49,2% – pondere angajați în total populație

De fapt, aici este problema. Mai puțin de 50 % din populația țării muncește efectiv, iar din acest punct de vedere suntem la coada Uniunii Europene. Mai prost decât noi stau doar Grecia (47,4%) și Italia (46,6 %).

De ce am ajuns în această situație?

„Motivele sunt calificările inexistente sau nepotrivite cu cerințele pieței muncii, abandon școlar mare și timpuriu, ineficiența sistemului de Venit Minim Garantat de a atrage beneficiarii lui pe piața muncii. Cu alte cuvinte prima prioritate în acest domeniu, pentru a scădea «povara» relativă a sectorului public este creșterea ratei ocupării, care nu se poate realiza de azi pe mâine, ci prin măsuri aplicate consecvent ani și decenii”, scrie expertul Victor Giosan, care are o experiență de peste 30 de ani în administrație centrală și locală precum și în consultanță, pentru programe ale UE, USAID, Banca Mondială și așa mai departe.

M-am uitat de curiozitate și țările care stau cel mai bine din punctul de vedere al ocupării populației. Cel mai bine sunt Olanda, cu un procent de 66,2%, Malta – 65 % și Irlanda – 63%. 

Un detaliu, poate semnificativ poate nu, este că în Olanda magistrații se pensionează la 70 de ani (cu posibilitatea de a coborâ vârsta până la 65), pe când în România avem vârsta de pensionare 48 de ani, urmând să crească de anul viitor la 65 de ani.

Dar acesta e doar un exemplu. Sunt și alte categorii profesionale care se pensionează mai devreme decât ceilalți. După cum spune și Giosan, problema este una sistemică, are nevoie de mulți ani pentru a fi rezolvată, cu implicarea tuturor: a școlii, a societății, a fiecăruia dintre noi.

În concluzie, scrie Victor Giosan, „în comparație cu țările din Uniunea Europeană și cu țările dezvoltate din OECD, România NU are un sector public excesiv, dimpotrivă este unul dintre cele mici (…)”.

În același timp, expertul recunoaște că există zone din sistemul bugetar unde trebuie făcute reforme:

„Este absolută nevoie de o reformă administrativ teritorială și de reducerea masivă a numărului de primării din zona rurală – probabil cu peste 75%. Există surplus de personal în administrația publică centrală, agenții sau autorități publice inutile sau care pot fi comasate, sunt multe sinecuri care trebuie desființate. 

Toate acestea trebuie făcute în mod obligatoriu și urgent, din motive de etică: pentru a împărți cât mai echitabil povara consolidării bugetare, pentru a putea justifica alte reforme necesare și destul de dureroase. Problema este că astfel de reforme cer timp: unele câteva luni, reforma teritorială câțiva ani de pregătire temeinică și implementare”, spune Victor Giosan.

În fiecare marți, jurnalistul Gabriel Bejan trimite pe mail abonaților newsletterul „Rațiunea, înapoi!”, o sinteză clară și echilibrată a celor mai importante evenimente din actualitatea politică, economică și internațională. În plus, veți găsi o analiză a subiectului principal al săptămânii, realizată împreună cu un expert sau un jurnalist cu experiență. Vă puteți abona mai jos.