Nu trage, dom’ Semaca, sunt eu, Miorita! (de Radu Preda)

Sergiu Nicolaescu imbatraneste. Nici frumos, nici urat, pur si simplu imbatraneste. Aceasta e singura explicatie a unui paradox: filmele din celebra serie cu comisarul Moldovan, care faceau propaganda comunistilor, erau bune, chiar foarte bune, in timp ce ultima sa pelicula – „15″ -, despre Revolutie si, pe cale de consecinta, impotriva comunistilor, este proasta.

Si trebuie adaugat ca succesele lui Sergiu Nicolaescu nu s-au bazat niciodata pe aluzii subtile impotriva regimului sau pe parabole, o reteta infailibila pe vremea odiosului, dar care brusc n-a mai functionat in libertate.

Am putea identifica usor cincisprezece probleme ale filmului, dar ne oprim la una singura: scenariul semnat, in tandem, de regizor si de D.R. Popescu.

Cei doi moguli ai cinematografiei s-au prins la un moment dat ca din zecile de mii de pagini ale dosarului Revolutiei, la care senatorul a avut acces in calitate de sef de comisie de ancheta, nu se poate distila o poveste care sa incapa in cele doua ore ale unui film.

Asa ca s-a ales solutia de compromis: brodam o poveste de dragoste pe un fundal de impuscaturi, cadavre, militieni si securisti si ne-am scos. Odata stabilite aceste doua repere, regizorul a alergat ca un bezmetic intre ele, pe toata durata filmului, nereusind sa surprinda ca lumea nici unul.

Probabil ca in timpul filmarilor Sergiu Nicolaescu s-a prins ca treaba scartaie si atunci, ca sa mai dreaga busuiocul, a apasat puternic pe acceleratie la capitolul morbiditate. Scenele in care cadavrele „de la Timisoara” erau inspectate, numerotate, incarcate, transportate, manipulate si in final incinerate au fost lungite excesiv, spre disperarea echipei de filmare.

Pentru ca atata erau de tepene si „vii” hoiturile, incat e greu de presupus ca erau figuranti, asa ca singura varianta plauzibila e aceea ca erau luate cu impurmut de la morga.

Sa recapitulam: marinarul Marinica (Cristi Iacob), ajunge la Timisoara in zilele fierbinti ale lui decembrie ’89, la iubita sa Imola, gravida in luna a noua (Ioana Moldovan), care locuieste cu doua prietene, Nina (Daniela Nane) si Hilde (Mihaela Radulescu), intr-un apartament modest sau, dupa caz, intr-un Trabant.

Cei doi sunt la un pas de a se casatori, dar mirele era mort de beat si popa le spune sa vina a doua zi, ceea ce nu se mai intampla din cauza de evenimente. Care evenimente revolutionare ii despart pe cei doi.

Imola ajunge la spital, de unde evadeaza ca sa-l caute pe Marinica si ajunge sa nasca in catedrala, dupa care se pare ca este ucisa de soldati, iar Marinica ajunge intr-o frigorifica plina de cadavre, care il duce la Bucuresti, la crematoriul „Cenusa”, unde este ars de viu, in cel mai pur stil mioritic.

Inainte de a-i veni randul la cuptor, el alege sa vizioneze un vis frumos, in loc sa incerce sa scape de acolo. Revolutia nu se impiedica insa de un asemenea amanunt si merge mai departe, iar dupa 15 ani o ziarista franceza cu probleme de psihopupu vine sa caute „copilul Revolutiei” prin canale, dar nu gaseste decat vile la Snagov si deputati imbuibati. Nasa pabieda, kaniet filma.

„15″

Regia: Sergiu Nicolaescu

Distributie: Cristian Iacob, Ioana Moldovan, Daniela Nane, Mihaela Radulescu, Valentin Teodosiu, Maia Morgenstern, Serban Ionescu

Rating Sfin: 4,5/10 (pentru cele 3 fete, care sunt chiar misto)