Numerologie și alți demoni. De ce are învățământul românesc cununiile legate?

Învățământul românesc a pus cruce misiunii nobile de a educa societatea și încet-încet se transformă într-un laborator în care diverși indivizi își testează creativitatea sau se joacă de-a Paracelsus, iar ceea ce ating ei nu se preface în aur, ci în scrum. Școala online a fost testul de turnesol pentru conceptul de educație în România și a reușit să scoată la iveală ceea ce mai reușea cât de cât să țină sub preș, prin inspectorate și prin tot felul de scaune și fotolii comode. Cea mai recentă apariție în iconografia învățământului românesc este doamna Selena Costea, inspector școlar general în Galați care s-a remarcat printr-o circulară trimisă profesorilor, unde se promovează un curs de numerologie. Cel mai probabil profesorilor li se va citi în stele dacă este bine sau nu să se vaccineze și așteptăm cu interes următoarea propunere de perfecționare didactică și în cadrul unui curs de horoscop sau șamanism.

Într-o perioadă extrem de delicată când profesorii ar trebui să iasă public și să-și pună erudiția în slujba unui discurs științific în ceea ce privește vaccinarea, ei aleg fie să tacă, fie să dea în bobi. În schimb, cadrele didactice și-au dovedit disponibilitatea în momentul în care societatea românească și-a dat măsura analfabetismului civic, referendumul pentru familia tradițională și au transformat catedra într-o tribună de la înălțimea căreia au predicat necesitatea acelei inițiative. Oamenii care nu pot explica rațional apariția curcubeului se găsesc, acum, în imposibilitatea intelectuală de a explica și modul în care funcționează un vaccin, însă au adoptat din oficiu o poziție contrară, așa cum îi șade bine unui om care pretinde că educația este cheia către o societate dezvoltată. Inițiative bizare precum un curs de numerologie pentru profesori dau dimensiunea dezastrului școlii românești. Dacă de-a lungul timpului acest organism numit educație este injectat cu doze mici și constante de incompetență, mediocritate și pseudoștiință nu ar trebui să ne șocheze atât de tare apariții precum Alexandru Cumpănașu făcând educație în paralel pe Tik Tok.

Eterna problemă a numirii directorilor de școli pare să-și găsească soluția într-o inițiativă a ministrului educației, Sorin Cîmpeanu, care propune desemnarea acestora pe baza votului profesorilor titulari din școală. Principalul neajuns al miniștrilor care s-au succedat în fruntea Ministerului Educației este acela că sunt decuplați de la realitate, că desenează scenarii care nu pot avea aplicabilitate concretă; oamenii aceștia trăiesc în planul ideilor. Concursul de titularizare, în forma actuală, nu spune mare lucru despre calitatea cadrelor didactice, ci despre anduranța unor oameni care vor stabilitate la locul de muncă, lucru de altfel dorit de oricine. Dar transferul de putere către profesorii titulari dintr-o școală pentru a-și alege directorul nu înseamnă identificarea nevoilor locale și a soluțiilor și nici descentralizarea mult dorită, ci preponderența unei camarile în cancelarie. Iar suplinitorii nu au niciun cuvânt de spus în desemnarea directorilor pentru că nu sunt suficient de competenți să obțină, uneori cu note de 10 chiar, posturile inexistene de titulari. Atunci când ești elev ai un nod în gât când mergi să bați la ușa cancelariei pentru că proiectezi asupra acelei camere imaginea unor profesioniști care discută idei, cărți și sunt purtătorii de cuvânt ai științei. Dar din interior e o lume la hotar cu evul mediu uneori, un timp în care ploaia, curcubeul, moartea cădeau în slujba farmazoanelor să fie explicate. Dacă nu ne preocupă practicile ancestrale, atunci îi dăm înainte cu creșterile salariale pentru profesori și ne supărăm ca văcarul pe sat că nu se poate.

Citeste intreg articolul si comenteaza pe Contributors.ro