Sari direct la conținut

O bonă care a călătorit în lume cu familii de miliardari povestește unele din cele mai ciudate momente pe care le-a trăit

HotNews.ro
Copii care alearga, Foto: Sergey Novikov | Dreamstime.com
Copii care alearga, Foto: Sergey Novikov | Dreamstime.com

Bona este considerată a fi expertă în îngrijirea copiilor, având un titlu de master de la Durham University și ținând des conferințe pe acest subiect. Este și autoare de cărți de specialitate.

În prezent lucrează ca bonă cu normă redusă, dar a lucrat și permanent, inclusiv pentru mai multe familii de clienți miliardari. Cu acelea a călătorit adesea și a zburat la clasa întâi cu chef-ul particular spre diferite reședințe. Unele contracte au fost pe termen lung, la una din familii fiind angajată timp de doi ani și jumătate la mai multe reședințe de pe glob.

Ea a povestit unele din momentele cele mai deosebite pe care le-a trăit în acea calitate.

Un părinte i-a dat cartea de credit și i-a cerut să nu refuze nimic copilului

Un client de acum 14 ani i-a dat cardul care era doar pentru copil și i-a spus „că nu-i este permis să spună nu” la niciuna din dorințele aceluia. „Nu i-am dat orice a cerut, deși banii nu erau o problemă pentru ei.”

O familie avea chef propriu și o maseuză

Maestrul bucătar era disponibil 24 de ore pe zi și familia îl trezea în mijlocul nopții dacă le era foame. Aveau și o maseuză particulară care locuia în vecinătate.

A trebuit să se obișnuiască cu valeți

Într-unele din vacanțele petrecute cu un client a fost servită de valeți și i-a fost greu să se obișnuiască. „A fost ciudat pentru mine, deoarece eram evident acolo ca să am grijă de copii, dar mi se spunea să stau jos ca să fiu servită și nu prea-mi place să fiu servită. Dar se întâmplă.”

Rememorând, spune că ar schimba ceva

Deși i-a plăcut să lucreze cu familii miliardare, spune că ar schimba un singur lucru – să i se recunoască valoarea timpului pentru ea însăși.

„Timpul meu este totuși valoros. Cred că unele familii – nu toate – au profitat exagerat de timpul și amabilitatea mea.”

„Dar cu altele am simțit că nu aș putea să spun nu, așa că făceam ore multe. Asta duce la uzură și oboseală și nu-ți poți face treaba ca lumea. În cele din urmă eram totuși acolo pentru copii și nu-i puteam ajuta în cel mai bun mod posibil.”

ARHIVĂ COMENTARII
INTERVIURILE HotNews.ro