O distincție a lui Epictet
Stoicismul (vezi Manualul lui Epictet) obișnuia să facă o distincție etică importantă între ceea ce ține și ceea ce nu ține de noi înșine. Suntem judecați moral pentru primul tip de fapte, nu și pentru cel de-al doilea. De asemenea, greșim dacă le confundăm practic: fie a trata pasiv și fatalist ceea ce depinde de noi înșine, fie a acționa într-un domeniu care nu depinde de voința noastră, ca și când ar fi supus acesteia. Putem aplica această distincție și la politică, în particular, la politica ministrului Educației, Adrian Curaj. Vom constata că domnia sa este într-o dublă eroare etică: acționează în domenii care, într-o mare măsură, sunt în afara posibilității sale de acțiune și, invers, nu acționează decât insuficient și formal acolo unde acțiunea sa ar fi decisivă.
Aparținând unui guvern tehnocrat, fără susținere politică clară, și cu un mandat redus, de un an (din care deja au trecut trei luni), pare o evidență că ministrul Adrian Curaj ar trebui să evite să se angajeze în reforme răscolitoare ale educației naționale. Căci, dacă nu vei avea timp să aplici nimic din ceea ce propui, e inutil să faci planuri de schimbare drastică a învățământului gimnazial, de pildă, regrupând științele „clasice“ într-un fel de mănunchiuri bizare, de tip „științele vieții“ (produsul corcirii dintre fizică, chimie și biologie), sau să transformi istoria în „educație pentru societate“. Nu discut despre calitatea în sine a acestor planuri (care mi se pare dubioasă), dar totala lor inadecvare la condiția provizorie a acestui ministeriat le discreditează din start.
Pe de altă parte, ministrul e inactiv sau concepe numeroase chichițe birocratic-legislative care întârzie acțiunea, atunci când este vorba despre lucruri asupra cărora are controlul. Nimic, dar absolut nimic nu-l împiedica să rezolve deja problema doctoratelor plagiate ale unor demnitari, în special ale lui Ponta, Oprea, Tobă etc., în sensul anulării lor. Ministrul a făcut însă totul pentru a nu acționa în acest sens. A desființat Comisia de etică a CNATDCU, în loc să-i revoce componența moștenită. A păstrat Consiliul CNATDCU așa cum îl lăsase Guvernul Ponta, umflat ca număr de membri (de la 20 la 45) și dominat de cei care nu voiseră să-și asume concluzia Comisiei de etică a Universității din București, potrivit cu care doctoratul lui Victor Ponta nu era decât un plagiat ordinar. A propus, fără să fie nevoie, un nou cadru legal pentru susținerea și revocarea doctoratelor, împingând cea mai mare parte a răspunderii asupra universităților. E un cadru care, așa cum a arătat fostul ministru al Educației Mircea Miclea, este inutil, greoi, birocratic și mare consumator de timp. Bine că, deocamdată, acest cadru n-a fost adoptat prin OUG, așa cum se auzea, ceea ce sugerează că încă nu și-a convins premierul. Între timp, s-a produs „de la sine“ ceea ce n-avea cum să nu se producă, având în vedere menținerea în mare a vechii componențe a CNATDCU: rectorul Universității „Babeș-Bolyai“, prof. Ioan Aurel Pop, a fost ales președintele CNATDCU. Or, Ioan Aurel Pop era membru al CNATDCU și în 2012, în ziua fatidică a reorganizării sale intempestive de ministrul de atunci, Liviu Pop, numai pentru a împiedica instituția de a da verdictul de plagiat în cazul Ponta. Spre deosebire de alți colegi ai săi, profesorul Pop s-a declarat de acord cu reorganizarea CNATDCU, declarând că ea „era necesară“. Așadar, în loc ca actualul ministru să revoce un CNATDCU mizerabil, care și-a pătat onoarea academică, devenind părtaș la plagiat și la blocarea unor decizii legale, el a făcut totul ca instituția să-și continue o existență păgubitoare într-o componență și sub o președinție dubioase din punct de vedere al eticii academice.
Întrebarea este dacă ministrul este doar un ignorant al distincțiilor stoice. În acest caz, câteva ore de lectură l-ar lămuri. Ar fi mult mai rău dacă ministrul procedează astfel cu intenția de a deruta opinia publică trimițând-o pe piste false. Nu cumva inventează proiecte, legislație, reforme majore, numai ca să uităm că i s-au cerut câteva lucruri simple și clare, printre care esențial ar fi fost: anularea doctoratelor lui Ponta, Oprea și asociații? Nu cumva vrea să-l prindă noiembrie cu aceștia și alții ca el în continuare doctori?