O firmă din Bacău riscă să plătească facturi la energie mai mari decât una din Bavaria

Preocuparea pentru cetățenii români vulnerabili este obligatorie. Ce facem însă atunci când companiile devin ele „mai vulnerabile decât orice om vulnerabil”? Pentru că tot oamenii vor suferi.

Într-un moment în care România se clatină sub povara instabilității politice și economice, în care se vorbește despre măsuri de austeritate, reduceri bugetare și creșteri de taxe, tichia de mărgăritar este explozia a prețurilor la energie. 

Practic, o dublare a lor. Și iată că exact asta se întâmplă, cu o liberalizare de piață programată pentru 1 iulie, care riscă să transforme România într-un caz-școală de eșec al reglementării.

Suntem în topul energiei scumpe

România este pe cale să ajungă în topul celor mai scumpe piețe de energie din Uniunea Europeană, atât pentru consumatorii casnici, cât și, chiar mai grav, pentru cei industriali, arată date analizate de HotNews.  Consecințele ar putea fi devastatoare pentru întreaga economie.

Prețurile mari la energie pentru firme înseamnă, în lanț, costuri mai mari de producție, prețuri mai mari pentru bunurile de consum. Mai departe, înseamnă presiuni inflaționiste și competitivitate redusă în raport cu țările vecine.

Înseamnă că orice firmă, fabrică sau IMM din România va plăti mai mult pentru energie decât o companie similară din Germania sau Franța.

Înseamnă condamnare la stagnare economică, la închidere de afaceri, la concedieri în lanț și la creșterea prețurilor la tot ce ține de viața de zi cu zi: pâine, rechizite, haine, transport.

O piață liberalizată, dar fără supraveghere reală

De ce se întâmplă toate acestea acum? Liberalizarea pieței, în sine, are logică economică și democratică. Într-un stat funcțional, piața aduce competiție, inovație și, pe termen mediu, prețuri mai bune. Este un pas necesar pentru alinierea la normele europene și pentru stimularea concurenței.

Problema apare atunci când liberalizarea are loc în absența unor mecanisme clare de supraveghere a jucătorilor de pe piață. Când nu există o reglementare fermă. Când lipsește o protecție reală pentru consumatorii vulnerabili sau pentru actorii economici de bună-credință.

Într-un stat cu instituții slabe și paralizate în perioadele de tranziție guvernamentală, există riscul ca unii jucători din sectorul energetic să profite de lipsa de reacție și de control pentru a impune pe piață tarife excesive. Asta sub paravanul liberalizării, fără transparență și fără explicații.

Firmele, poate mai vulnerabile decât „vulnerabilii”

Marea problemă nu este doar ce vor plăti oamenii acasă, ci ce vor plăti firmele. În orice țară care vrea să încurajeze investițiile și dezvoltarea industrială, energia pentru industrie este mai ieftină decât cea casnică. La noi, pare că mergem invers.

Din iulie, o companie din Bacău riscă să plătească mai mult pe energie decât una din Bavaria. Și ne vom întreba de ce investitorii fug, de ce lanțurile de producție se mută în altă parte, de ce economia gâfâie.

O categorie vulnerabilă va fi, paradoxal, și mediul privat. Poate chiar mai vulnerabilă, având în vedere că pentru consumatorii casnici cu venituri mici, Guvernul pregătește un set de subvenții. 

În economiile care încurajează producția și investițiile, energia pentru industrie este mai ieftină decât pentru consumul casnic. În România, trendul este invers: costurile suportate de companii ar putea fi egale sau chiar mai mari decât cele pentru gospodării. Este o practică economică care descurajează dezvoltarea și generează efecte negative în lanț.

Dublarea prețurilor la energie poate deveni o criză în toată regula

Guvernul nu oferă, în acest moment, semnale clare că ar urmări sau ar încerca să prevină aceste dezechilibre. Discuțiile despre deficit, tăieri bugetare și măsuri fiscale domină agenda publică, dar problema energiei pare să fie tratată cu un amestec de fatalism și pasivitate birocratică.

Acesta chiar dacă dublarea prețurilor la energie, într-un moment în care întreaga societate este deja sub presiune economică, poate deveni o criză în toată regula. Și acest lucru îl vom simți începând din august-septembrie, când vor veni primele facturi de după liberalizare.

„România – țara cu cel mai scump kilowatt”

Politicienii invocă des principiul „solidarității”. Dar ce fel de solidaritate este aceasta în care  companiile, inclusiv cele românești, sunt puse în situația de a plăti poate cel mai mare preț la energie din Europa, devenind, în acest fel, extrem de necompetitive?

Faptul că România riscă să devină statul european cu cea mai costisitoare energie pentru consumatorii non-casnici nu este un scenariu exagerat. Este o realitate. Ea se conturează ăe datele pieței și e favorizată de lipsa de reacție a autorităților.

Este nevoie de prețuri predictibile pentru industrie. Și, cel mai important, să nu ajungem în situația de a ne obișnui cu expresia „România – țara cu cel mai scump kilowatt”. Să normalizezi absurdul e un pericol mai mare decât absurdul însuși.