O joacă de copii, explicația inedită oferită unei descoperiri arheologice pentru care nu există nicio „ipoteză validă”   

15 cochilii de scoici, din șapte specii diferite, au fost scoase la lumină în peștera Prado Vargas din nordul Spaniei, într-un nivel stratigrafic asociat culturii musteriene, cultura omului de Neanderthal. Teoretic, colecția ar fi putut fi tradusă prin capacitatea acestor indivizi de a gândi abstract și de a colecționa lucruri cu valoare simbolică. Arheologii spanioli care au făcut descoperirea sunt de părere însă că explicația ar fi cu mult mai simplă.

Deși, de-a lungul a zeci de ani, a fost considerată strict un apanaj al speciei Homo sapiens, gândirea abstractă și, implicit, tendința de a colecta obiecte fără valoare practică, preced cu mult apariția speciei noastre.

De altfel, se prezumă că o astfel de evoluție a capacității intelectuale a precedat chiar și genul Homo, iar prima dovadă a existenței unui atare comportament, deși controversată, își are originea acum circa trei milioane de ani.

Este vorba despre o rocă descoperită într-o peșteră din Africa de Sud, botezată roca Makapansgat, care se aseamănă cu o față umanoidă. Cum aceasta provine din altă zonă decât cea în care a fost scoasă la lumină, singura ipoteză valabilă este aceea că a fost adusă intenționat de un reprezentant al speciei Australopithecus africanus, specie ale cărei urme fosile au  fost de asemenea descoperite în peștera cu pricina.

O descoperire fără o explicație validă

Faptul că neanderthalienii colectau obiecte cu valoare simbolică nu mai reprezintă de multă vreme un secret. Dovezi ale unor astfel de practici se regăsesc în mai tot teritoriul ocupat de ei, de la Atlantic și până în Siberia, sau din zona central-nordică a Europei și până în Orientul Mijlociu.

Descoperirea unei colecții atât de mari de fosile marine într-un context musterian reprezintă însă, conform autorilor studiului publicat în revista Quaternary, un fapt fără precedent.

Motivațiile ar putea fi multiple, subliniază oamenii de știință spanioli, de la transportul neintenționat până la motive complexe care țin de estetică sau de identitatea culturală a unui grup uman.

Iar în lipsa unui consens în acest sens, arheologii care semnează studiul, s-au mulțumit să spună că nu au o ipoteză validă care să explice un astfel de comportament.

Este cert însă că fosilele marine nu au avut o utilitate practică. Cu excepția uneia singure, care a fost folosită pe post de percutor, niciuna dintre cele 15 scoici nu prezintă urme de folosire.

Importanța scoicilor în cultura musteriană

Descoperirea unor scoici în context musterian nu este un fapt singular. Interesant este faptul că motivele pentru care acestea erau colectate erau diferite de la o zonă geografică la alta.

Folosirea scoicilor ca unelte (răzuitoare) nu este atestată decât în Italia (12 situri), Grecia (1 sit) și, posibil, în situl Merry-sur-Yonne din Franța, acolo unde un astfel de obiect a fost descoperit în context chatelperronian ( o cultură ai cărei autori, Neanderthal sau Homo sapiens, nu au fost încă identificați).

În Peninsula Iberică, de pe altă parte, descoperirile din peșterile Cueva Anton și Cueva de los Aviones, ambele în apropiere de Murcia, sudul Spaniei, au arătat că unele cochilii de scoici erau folosite pe post de containere în care erau prelucrați pigmenți naturali, de genul ocrului.

Nu în ultimul rând, în Europa există cel puțin 20 de situri arheologice care trădează colectarea fosilelor marine și transportarea lor pe distanțe de zeci de kilometri de către omul de Neanderthal, fără a exista dovezi ale utilității lor practice.

Nu există nici dovezi că scoicile ar fi fost folosite ca podoabe de către neanderthalieni. În schimb, o astfel de practică este atestată încă de acum 120.000 de ani la Homo sapiens.

O altă diferență este aceea că numărul scoicilor descoperite în astfel de situri (excepție făcând cele în care sunt folosite ca unelte) nu depășește unul sau două exemplare. Iar într-o astfel de lumină, cele 15 scoici de la Prado Vargas par cu adevărat o ciudățenie.

O simplă joacă de copii?

Atunci când se ajunge la partea de interpretare a datelor, poate cea mai complexă parte a arheologiei preistorice, arheologii tind adesea să scoată copiii și activitățile lor din ecuație sau, pur și simplu, să omită astfel de aspecte.

Specialiștii care au identificat fosilele marine în peștera Prado Vargas sunt totuși de părere că o atare ipoteză ar putea explica misterul celor 15 cochilii de scoici.

Ei subliniază faptul că unul dintre instinctele copiilor din specia noastră este acela de a colecta lucruri. Și, chiar dacă nu au o valoare practică, astfel de obiecte joacă în rol important în existența acestora și în procesul de învățare asociat cu primii ani de viață.

Faptul că scoicile au fost aduse dintr-un areal situat la circa 30 de kilometri de peștera în cauză, poate sugera că ele au fost aduse acolo de copiii care, pur și simplu, le-au folosit pe post de jucării.

„Este posibil ca unii dintre cei mai tineri membri ai grupului uman care a ocupat vremelnic peștera Prado Vargas să fi fost atrași de forma neobișnuită a fosilelor. Sau, ca și copiii de astăzi, să fi fost fascinați de fosilele marine. Motive suficient de bune pentru a le colecta și a le aduce acasă”, subliniază autorii studiului.

Asta nu știrbește însă cu nimic valoarea descoperirii. Fie că au fost colecționate de adulți, fie de copii, cele 15 fosile marine subliniază un aspect care a dat multe bătăi de cap arheologilor din trecut.

Acela că gândirea abstractă și abilitatea de a colecta obiecte pentru simpla lor valoare estetică erau apanaje ale omului de Neanderthal, cu mult înainte ca Homo sapiens să pătrundă în arealul acestuia.