Sari direct la conținut

O simplă opinie despre grevă

Contributors.ro
Ioan Tiplea, Foto: Arhiva personala
Ioan Tiplea, Foto: Arhiva personala

Predau în învățământul liceal de mai bine de treizeci de ani. Am făcut-o și cred/sper că o fac din pură pasiune. Am de ani buni gradul didactic I, cel mai mare grad în învățământul preuniversitar. Sunt diriginte, iar sporul de dirigenție nu-i deloc neglijabil. Și, cu toate acestea, salariul meu e jalnic de mic! De altfel, toată lumea știe acest adevăr. Dintre toți bugetarii cu studii superioare, noi, dascălii, suntem cei mai prost plătiți. Mai cârâim/mârâim din când în când. În public și în privat, dar acesta este tristul adevăr: suntem la coada salarizării bugetarilor!

E drept că, pe de altă parte, atât părinții, cât și guvernanții au oareșce dreptate, invocând interesul superior al elevului. La fel de justificat îmi pare a fi și argumentul referitor la presiunea bugetară … asupra iubitei noastre țărișoare! Că nu sunt bani, pentru a ne satisface revendicările.

În media online, inclusiv aici pe Contributors.ro, numeroși comentatori de bună calitate intelectuală ne impută nouă, profesorilor, că starea jalnică a școlii românești e inclusiv “opera ” noastră, a dascălilor, mai mult sau mai puțin competenți și dedicați formării/educării tineretului din România. Nu contest că, pe alocuri, aceste reproșuri n-ar fi întemeiate. Ca peste tot, și în învățământ sunt oameni mai mult sau mai puțin pregătiți și dedicați profesiei. E un adevăr incontestabil! Dar, și aici mă încumet să nuanțez nițel, suntem tot mai șifonați la capitolul… demnitate profesională, reflectată inclusiv în salarizare!

Fără nici cea mai mică intenție de a provoca dihonie între diferitele categorii de bugetari, mă/vă întreb dacă e drept ca eu să primesc, după peste 30 de ani de muncă, un salariu mai mic decât, de pildă, al unui fost elev de-al meu, care – debutant fiind – lucrează în administrația publică ori în instituțiile de forță ale statului român? Chiar dacă nu are studii superioare! Și care, în plus, mai are norocul de a se pensiona la 45-50 de ani!

Nefiind la prima tinerețe, îmi amintesc bine că în cele trei decenii de democrație, în urma celor câteva mișcări protestatare răsuflate, noi, dascălii, nu ne-am ales decât cu praful de pe tobă Citeste intregul articol si comenteaza pe Contributors.ro

ARHIVĂ COMENTARII
INTERVIURILE HotNews.ro