Un afiș pus în geamul de la demisolul unui bloc poate arăta uneori dimensiunea problemelor din ansamblurile rezidențiale construite în jurul Bucureștiului.
Un arhitect, alături de prietenii săi, organizează tururi în cartierele aglomerate, nou construite în periferie, pentru a arăta pe viu care pot fi consecințele dezvoltării urbanistice haotice.
„Sunt lucruri la care nu se gândesc, nu le văd pe nicăieri. (…) Au fost multe promisiuni de la dezvoltatori și de la administrație, promisiuni care nu au fost onorate”, spune el.
În ultimii 20 de ani, numărul rezidenților din localitățile de la granița Capitalei a explodat. Ansamblurile rezidențiale s-au extins unindu-se practic cu Bucureștiul.
În 2002, Chiajna avea puțin peste 8.000 de rezidenți, iar în 2021 de peste cinci ori mai mulți – 43.584, potrivit datelor recensămintelor publicate de Institutul Național de Statistică.
În același interval de timp, și populația din Bragadiru a crescut de aproape cinci ori, de la 8.165 de locuitori, la 40.080, iar cea din Popești Leordeni de aproape patru ori, de la 15.115, la 53.431.
„Oamenii sunt șocați. Le arătăm apartamentele care sunt la demisolul blocului lor, cu mașinile parcate în fața lor și le explicăm că oamenii își pun mesaje în fața geamului „Vă rugăm parcați cu fața”, fiindcă dimineața, când vrei să aerisești apartamentul, o mașină pornește și intră gazele de eșapament în casă”, spune arhitectul Marius Vasile, organizatorul tururilor pe care le-a numit ale „subdezvoltării”.
„Nevoia și cererea mare de locuințe fac ca oamenii să aleagă în continuare aceste zone în ciuda faptului că nu oferă toate condițiile de care ar avea nevoie”, adaugă el.
„Dezvoltatorii s-au gândit că e mai bine să construiască locuințe colective, înghesuite, care aduc mai mult profit”
Într-un interviu pentru publicul HotNews, Marius Vasile explică care sunt lucrurile la care potențialii cumpărători trebuie să fie atenți atunci când vor să-și cumpere o locuință în ansamblurile rezidențiale nou construite și cum acestea afectează nu doar viața lor, ci și pe cea a Bucureștiului.
HotNews: Cum vedeți ce s-a construit în ultimii 20 de ani în Popești-Leordeni, Chiajna, dar și în majoritatea comunelor din jurul Bucureștiului?
Marius Vasile: S-a construit prost și fără nicio reglementare care să ajute locuitorii să trăiască în condiții decente în momentul când și-au cumpărat locuințele.
Au fost câteva etape și schimbări de direcție pe care „dezvoltatorii” le-au făcut de-a lungul a 20-30 de ani de când au început să dezvolte primele construcții în cartierele periferice – Popești-Leordeni, Bragadiru, Militari Residence și mai nou zona Pallady.
Arhitectul Marius Vasile. Foto: Alex Vlad / Facebook
– Ce înseamnă că s-a construit prost?
– Hai să luăm un pic de la punctul zero. Ilfov și ce era în jurul Bucureștiului era denumit Sectorul Agricol Ilfov. Erau parcele de mari dimensiuni, care erau folosite de cooperativele agricole să producă hrană pentru București. Însă, după anii `90 au dispărut cooperativele, s-au spart aceste mari parcele ale cooperativelor, iar terenurile au început să fie retrocedate și au început să construiască pe loturi din acestea mici, agricole, cum este la țară, cu lățime de 8-15 m și lungime de 200-300 m.
Acolo era un punct în care se putea interveni, dacă autoritățile erau interesate de a dezvolta cu adevărat o zonă. Nu s-a întâmplat chestia asta. În lipsa unor reglementări prin care să facă canalizare, străzi, dezvoltatorii au început să construiască după bunul plac, fiecare pe parcela lui.
Dezvoltările s-au făcut în câmp, fără infrastructura necesară. Foto: Marius Vasile
În prima etapă au construit locuințe individuale, pe loturi relativ decente. Era un vis al bucureștenilor de a scăpa de blocurile socialiste, de statul cu părinții. Chiar în presă am găsit că acestea erau prezentate ca viitoarele zone de lux ale orașului, în care tu te duci și te bucuri de o locuință pe sol și de spațiul verde, și de absolut tot ce nu aveai în cartierele socialiste.
Vilele acestea erau vândute la prețuri super mari, dar a venit criza din 2008 și dezvoltatorii imobiliari s-au gândit că e mai bine să construiască locuințe colective, înghesuite, care aduc mai mult profit decât casele. Și așa că au ajuns să încerce să profite de fiecare metru pătrat pe care îl aveau la dispoziție și au construit blocuri pe parcele agricole retrocedate legal sau cu mai multe ilegalități.
„Nu ai spații verzi, trotuare, școli, grădinițe, parcuri sau acces la transport public”
Loc de joacă înconjurat de betoane și organizare de șantier. Foto: Marius Vasile
– Cum ai descrie cartierele noi de blocuri construite în Ilfov?
– Cred că insalubre, poate nu e momentul de a le descrie acum insalubre, dar cred că se va ajunge la punctul acesta fiindcă ele nu respectă multe lucruri care ar trebui respectate în cazul unei construcții noi potrivit Legii locuinței.
Multe nu au lumină, potrivit reglementărilor, minim două ore în timpul iernii, la solstițiul de iarnă, într-o cameră de locuit, nu ai spații verzi în ciuda faptului că legea îți cere minim 30% spațiu verde pe parcelă, indiferent de construcție, nu mai zic de acces la transport public, trotuare și altă infrastructură de care tu ai nevoie în momentul când te muți într-un cartier, școli, grădinițe, parcuri…
Aș spune că sunt aproape insalubre, pentru că, pe lângă toate aceste lipsuri, ele sunt construite foarte prost. După 10-15 ani de când au fost realizate, sunt deja într-o stare de degradare avansată, ceea ce va aduce la un moment dat la o presiune foarte mare pusă pe umerii locuitorilor de a repara, dacă vor avea puterea financiară să facă chestia asta.
Aș descrie aceste cartiere ca un parazit care s-a așezat pe un organism viu mare și îi consumă toate resursele pe care le are, de la școli, la transport, la străzii, la spitale, la absolut tot. Pentru că, neavând o infrastructură creată în zonele acestea, ele se folosesc de ce are Bucureștiul.
– De ce credeți că s-a construit în felul acesta? Primarii nu au știut cum să facă o dezvoltare urbană sustenabilă? Este vorba despre corupție?
– Probabil din toate. Pornind de la felul în care s-au făcut retrocedările, uneori cu suspiciunea de ilegalitate. Sunt și procese în derulare, primarii sunt aduși în fața justiției să răspundă ce s-a întâmplat. Pur și simplu, cred că în multe cazuri au fost complice la dezvoltările de blocuri pe parcele, nu au avut un plan de a dezvolta o zonă, de a crea infrastructură necesară. Cred că au fost și înțelegeri între dezvoltatori și Primării, pentru că nu credem că, dacă o administrație ar fi fost foarte fermă în deciziile de a construi și de a extinde o localitate, s-ar fi ajuns în punctul acesta.
„Nu oamenii sunt de vină pentru să se plâng acum de condiții. Au fost multe promisiuni neonorate”
– Cine a avut de câștigat din aceste dezvoltări haotice și problematice?
– A avut de câștigat cine le-a construit, în principiu. Nu se vede interesul public aici. Vezi poate mici intervenții de reparație, după ce oamenii care s-au mutat acolo au început să pună presiune pe primari să facă grădinițe, drumuri, parc.
Un exemplu este la Popești Leordeni, unde a fost făcută acea pasarelă mult discutată de la stația de metrou Berceni, care e o adevărată gură de aer pentru locuitorii de acolo. Înainte de pasarelă, aceștia aveau de mers mult mai mulți kilometri până la cealaltă stație de metrou, deși ansamblurile rezidențiale vindeau apartamentele ca fiind la 200 de metri de metrou, dar tu nu aveai acces real către stația de metrou Berceni, trebuia să ocolești un kilometru și jumătate până la Dimitre Leonida, pe zone fără trotuare, printre mașini, poluare.
Trotuarul nu există. Oamenii sunt nevoiți să meargă printre mașini. Foto: Marius Vasile
Deci au apărut mici intervenții care cumva să ajute problemele care sunt în cartier, dar nu sunt rezolvări reale. Multe dintre ansambluri nici măcar nu sunt racordate la un sistem de canalizare centralizat.
– De ce faceți aceste tururi?
– Sunt două motive mai mari. În primul rând vreau să aducem discuția despre ce se întâmplă în aceste zone în media, în social media. Și ne-am gândit să facem aceste tururi pentru a aduce oameni care n-au experimentat niciodată aceste cartiere, să vadă condițiile foarte proaste de locuire pe care administrațiile le-au permis.
Și încă un lucru, vrem să arătăm că nu oamenii sunt de vină pentru să se plâng acum de condițiile pe care le au aceste cartiere. Ei au fost de multe ori păcăliți, au fost multe promisiuni de la dezvoltatori și de la administrație că o să fie transport public, o să fie parcuri, o să fie locuri de joacă, o să fie școli, o să fie grădinițe, promisiuni care nu au fost onorate.
– Cum reacționează oamenii care vin la turul vostru și văd ce-i acolo?
– Sunt șocați. Noi le arătăm apartamentele care sunt la demisolul blocului lor, cu mașinile parcate în fața lor și le explicăm că oamenii își pun mesaje în fața geamului, ”Vă rugăm parcați cu fața” fiindcă dimineața când vrei să aerisești apartamentul, o mașină pornește și intră gazele de eșapament în casă.
Sunt lucruri la care nu se gândesc, nu le văd pe nicăieri, dar în momentul când le experimentează la fața locului, când merg pe o zonă unde nu sunt deloc trotuare și trec la câțiva centimetri pe lângă mașini, e o experiență pe care nu au trăit-o până acum. Aceste tururi sunt o experiență senzorială, ajung să simtă și să înțeleagă minusurile pe care le-au aceste „dezvoltări”.
„Nevoia face ca oamenii să aleagă în continuare aceste locuințe”
– De ce credeți că au cumpărat oamenii acolo totuși? Pentru că este contra logicii. Te duci, vezi că este un bloc înfipt într-o mare de beton, nu ai niciun pic de spațiu verde, trotuar, străzi, de multe ori nici mașina de pompieri nu reușește să intre, nu ai școli, grădinițe, de ce cumperi?
– În primul val, primele ansambluri promise urmau să aibă tot și spații verzi și acces și grădinițe, doar că nu s-a întâmplat. Ce a primat atunci a fost prețul, plus promisiunile care nu s-au respectat. În continuare apartamentele din aceste zone au prețuri mult mai mici decât în oraș.
Cererea de locuințe este foarte mare, așa că oamenii aleg din necesitate să se mute într-o zonă unde își permit să-și cumpere un apartament.
În Militari Residence, la ultima tură, am observat câteva anunțuri de vânzare ale unui dezvoltator care spunea că vinde apartamente cu 3 camere undeva la 70.000 de euro, ceea ce în oraș, dacă vrei să găsești așa ceva, e aproape imposibil. Deci, nevoia și cererea mare de locuințe fac ca oamenii să aleagă în continuare aceste zone în ciuda faptului că nu oferă toate condițiile de care ar avea nevoie.
– Cine ar trebui să aibă grijă ca astfel de dezvoltări imobiliare care nu respectă standardele de locuire minime, impuse de lege, să nu fie construite?
– În primul rând, administrația ar trebui să vină cu un plan gândit pe scară largă și o viziune de cum se va dezvolta comuna, orașul, Capitala, Sectorul pentru următorii 10-15 ani. Este vorba despre așa zisele Planuri Urbanistice Generale sau Planuri Urbanistice Zonale, despre care tot auzim în presă că se fac și acestea ar trebui să impună reguli de dezvoltare corecte, ca să nu mai ajungem în această situație. Apoi, administrația nu ar trebui să permită o densitate atât de mare.
Permiți să se construiască, dar permiți cu respectarea regulamentului: 30% spațiu verde, lumină pentru camerele de locuit, străzi, trotuar etc. Nici acest lucru nu se ia în considerare și se dă un permis de construire fără să respecte chestia asta.
Urmează Inspectoratul de Stat în Construcție, care ar trebui cumva să nu lase aceste lucruri să se întâmple, să facă verificările necesare, dar aceste cartiere au trecut neobservate. Mai sunt și arhitecții care ar trebui să stea drepți și să nu aprobe astfel de proiecte. Adică să ia în calcul că ei acolo proiectează și distrug o zonă și distrug viața oamenilor pentru ani de acum înainte.
O parte din traficul din București e generat de aceste cartiere
Tot terenul aferent blocurilor este betonat și acaparat de mașini. Foto: Marius Vasile
– Cum afectează Bucureștiul și bucureștenii aceste dezvoltări haotice din jurul orașului?
Deși la prima vedere pare că nu au nicio legătură, iar majoritatea bucureștenilor nu au ajuns acolo niciodată, trăiesc în fiecare zi efectele acestor dezvoltări haotice.
Imaginați-vă că toți oamenii care locuiesc acolo și nu au infrastructură de bază la dispoziție (școli, grădinițe, parcuri, spitale, centre culturale), folosesc infrastructura orașului mare și apar probleme de trafic, apar problemele că nu găsești loc la grădiniță din cartier să îți dai copilul, pentru că sunt mulți oameni care încearcă să îi aducă acolo pentru că nu au unde în altă parte. Sistemul medical la fel e și el încărcat, pentru că acolo nu avem spital sau clinici.
Oamenii din aceste cartiere sunt nevoiți să folosească infrastructura orașului fiindcă Primăriile când au dezvoltat aceste zone nu au făcut nimic din ce era nevoie. O bună parte din traficul pe care îl avem în București nu e generat de oraș, e generat de toate aceste cartiere din jur, pentru că în lipsa un transport de mare capacitate din aceste cartiere, toată lumea folosește mașina personală. Cele câteva autobuze care vin la jumătate de oră și leagă aceste cartiere de oraș sunt o glumă, nu pot transporta sute de mii de oameni câți locuiesc acolo.
„Tipul acesta de dezvoltare trebuie să se oprească”
Mașinile parchează lângă bloc, aproape de ferestrele celor care locuiesc la parter. Foto: Marius Vasile
– Ce pot face acum autoritățile ca să mai repare din haosul care a fost creat?
– În primul rând să oprească tipul acesta de dezvoltare, pentru că pare că se continuă pe aceeași direcție și vedem asta inclusiv în București, în zona Pallady, acolo vedem o densitate foarte mare, blocuri foarte înalte. Pentru zonele deja construite nu ai cum să rezolvi sau să faci intervenții majore. Cred că poți pentru fluidizarea traficului, pentru mărirea trotuarelor sau spațiului verde, să creezi poate niște sensuri unice, dar sunt o picătură într-o mare.
– Ce se va întâmpla cu aceste cartiere în viitor?
– Am ajuns într-o situație în care sunt greu de rezolvat problemele create și cred că e destul de dificil să ne dăm seama de ce se va întâmpla clar, dar observăm cum se schimbă direcția de construire, pentru că oamenii încep să ceară condiții sănătoase pentru viața lor și anume cartiere care au luat în considerare drumuri, școlii, transport public, tot în jurul orașului. Oamenii care își vor permite se vor muta în cartierele respective, chiar dacă costă mai mult, iar în cartierele cu probleme, calitatea și întreținerea acestora va fi din ce în ce mai mică și la un moment dat se vor transforma cel mai probabil în ghetouri.
Știu oameni care și-au cumpărat în 2015 apartamente acolo și acum se chinuie să le vândă măcar la prețul de achiziție, deci e clar că aceste subdezvoltări din jurul Bucureștiului nu merg într-o direcție bună.
– Cine sunteți voi, cei care faceți tururile?
– Suntem un grup de prieteni. Ne-a venit această idee parcurgând un cartier, mai puțin plăcut din Bologna, eram într-o excursie, și am zis hai să facem și noi un tur în care nu vedem frumusețea orașului, hai să facem un tur în care prezentăm problemele reale pe care le are orașul și care ne sufocă în fiecare zi. Eu sunt Marius Vasile, sunt arhitect, este colegul meu George Bonea, care e sociolog și Andrei Mihail, care e antropolog la care s-a adăugat și Roberta Gașpar pentru grafica și toate materialele pe care le-am produs pentru comunicare.