Skip to content
TOTUL DESPRE MAME

Oana Moraru: „Dragi părinți, nu vă făliți cu punctajele de la Comper! Nu acolo e cunoașterea!”

Andrei Georgescu

Știți clasele acelea P-IV de „mare ambiție”, de la școlile cu „doamne” care „fac performanță”, mănâncă gazete matematice și culegeri pe pâine sau dau dictări de la clasa Pregătitoare?

Clasele acelea unde părinții își înghesuie cu disperare cei 35-40 de copii „norocoși” și unde, uneori, se cotizează „gros de tot” la Crăciun, 8 Martie, ziua de naștere, final de an etc? Clasele acelea unde dacă vreun părinte mai treaz se apucă în ședințe să deschidă gura, i se taie scurt cu „știi de ce l-ai adus aici; pleacă, dacă nu faci față!”?

Clasele acestea sunt un fenomen în România, în toate orașele. Erau și pe vremea mea, deși comuniștii mai distribuiau, ca să nu se vadă grosolănia alegerii pe sub masă a copiilor, și elevi „fără intervenții”. Aveau ei, așa, o jenă…

3% sunt cu adevărat performanți. Restul, spoială

A venit peste suta de copii din astfel de clase, la atelierele noastre de evaluare. Un eșantion suficient pentru mine să îndrăznesc să observ:

  • Școala pe repede înainte face copiii să pară isteți cum poate o haină cu sclipici să ascundă un maieu peticit: rezolvă mult și în viteză, dar fără gândire critică. Dacă îi iei logic, la bani mărunți, cum s-ar zice, pe matematică, de exemplu, au o mulțime de concepte lăsate absolut în aer: nu înțeleg semnul „egal”, nici descompunerea numerelor, nici de ce „se împrumută” la adunări sau scăderi. Învață înmulțiri și împărțiri strict din memorie, fără aplicare logică. Găsesc termenul necunoscut al adunărilor sau al scăderilor după ce își dresează reacțiile prin recunoașterea tipului de exercițiu. Așa și la probleme, mai mult pe recunoașterea tipologiei decât pe analiza relațiilor logice.
  • La Română, la fel. Citit mult și bine, dar nu conștient. Exprimare schematică.
  • Emoțional, și mai rău: complexe de superioritate și inferioritate, teamă de eșec, lipsă de spontaneitate sau asumare de riscuri, teamă de autoritate și neliniștea descoperirii propriei și imaginarei imposturi.

Nu toți sunt așa. Există și copii performanți, tonici și capabili și de învățare accelerată, și în adâncime. Aceștia sunt cam 3%. Restul – spoială, de dragul imaginii de portofoliu al familiei sau al profesorului. Copii buni, spectaculoși, dar pe un drum care îi sortește la acumularea unor „goluri” ireparabile, de judecată și concept.

Citește continuarea pe Totul despre mame.