Opinie. Cum imbatraneste Microsoft…

În august, Microsoft anunța că Steve Ballmer va părăsi Microsoft în urmatoarele 12 luni. Deși probabil așteptată, vestea are tâlcul ei, pentru că înseamnă desparțirea Microsoft de cel de-al doilea “părinte fondator” ( al 30-lea angajat și primul “business manager” ) și intrarea în zodia “mercenarilor” sau, cu un cuvânt drag nouă “tehnocraților”.

Microsoft este compania care a marcat definitiv industria calculatoarelor, transformându-le din niște scule pentru ingineri în aparatele pe care le știm acum: nelipsite în orice casă, întreprindere sau orice alt loc în care trăiesc oameni.

Criticii afirmă, și nu fără temei, că în mare parte tehnologiile care le-au asigurat expansiunea au fost împrumutate, copiate sau cumpărate de la alții.

Însă Microsoft a dovedit, în perioada Bill Gates o extraordinară apetență și adecvare la piața computerelor. Au reușit să combine toate aceste tehnologii într-un mod în care nu o mai făcuse nimeni, reușind să aducă aproape de omul obișnuit tehnologia computerelor.

Presupun că strategia companiei se studiază acum la școlile economice: un sistem de operare ușor de folosit , dublat de suita Office ( poate cel mai util software scris vreodată de Microsoft) au devenit standard atât în birouri cât și acasă.

Unul din efecte, pe care poate ca nici compania nu l-a înțeles pe deplin, a fost generarea unei mase de cetățeni, majoritatea tineri deci potențial viitori angajați, deja instruiți în folosirea sistemului.

Acest fenomen este valabil până în zilele noastre: o companie care va folosi un alt sistem de operare pe stațiile de lucru va avea nevoie de măcar câteva zile de instruire pentru fiecare angajat. În cazul Windows, de obicei nu se pune problema.

Ajungînd să domine piața stațiilor de lucru, compania a putut apoi să intre pe piața serverelor într-un mod simplu: avînd de fiecare dată grijă ca desktop-urile să nu fie prea compatibile cu produsele de tip server ale altora, dezvoltînd tehnologii proprietar pe desktopuri care să comunice doar cu tehnologiile de tip server dezvoltate de ei. Și nu în ultimul rând o politică agresivă de prețuri.

Perioada Bill Gates a fost o perioada de monopol aproape absolut, în care compania și-a exterminat adversarii fără milă: Netscape, o întreagă listă de suite Office, Novell etc.

Steve Ballmer a avut însă de înfruntat un alt fel de piață. Reinventarea Apple, avansul Google și tehnologia cloud promovată de ei au însemnat provocări noi și neașteptate care au avut nevoie de răspunsuri puternice.

Iar Ballmer a încercat să răspundă cu entuziasmul începuturilor. Fiecărei provocări i-a răspuns cu propriul produs.

Microsoft a început să dezvolte propriul „cloud”, a încercat să intre agresiv pe piața smartphone prin aventura „Nokia” care a culminat anul acesta cu cumpărarea a ceea ce a mai rămas din companie, a investit masiv în bătrânul MSN transformându-l în „Bing” (și încercând să îl promoveze prin aceleași metode care au reușit în cazul Internet Explorer) , a cumpărat Skype pentru a controla piața de VoIP, a lansat „Surface” și multe altele.

Totuși, deși comercial Microsoft stă bine, acționarii au simțit că „ceva” nu merge. Majoritatea acestor „aventuri” au fost eșecuri su semieșecuri, poate cu excepția notabilă a serviciilor de tip „cloud”.

„Aventurile” au culminat cu revoluționarul „Windows 8” și celebra „bară de start”. Microsoft a mizat mult prea mult pe ecranele „touch” care deocamdată sunt încă exotice. Dar nu e numai atât: practic prin schimbarea radicală a interfeței Microsoft a pierdut exact acel avantaj competitiv despre care vorbeam la început: angajatul nou, obișnuit cu interfața clasică, va avea nevoie de training înainte de a începe lucrul.

S-a mers până acolo cu revoluția, încat interfața „touch” a fost introdusă și pe produsele de tip server. Chiar am întrebat la o prezentare a companiei dacă au cunostință de un producător de rack-uri ( de regulă serverele se montează mai multe într-un rack și au o consolă de lucru comună) care să folosească ecrane touch. Nu. Nici eu nu știu.

Comunicatul oficial vorbește despre continuarea transformării companiei într-o companie de „devices and services” . Adică despre ținerea acestui pariu.

Va mai fi însă posibil? Principalii acționari ai companiei sunt fonduri de investiții. Ei vor cere de la noul CEO un singur lucru: bani. Iar procesul inițiat de Ballmer ar dura mult, iar rezultatele sunt incerte.

Între timp însă, Microsoft stă în continuare pe un munte de aur. Chiar dacă piața gadgeturilor este în plină ascensiune, în companii desktop-ul clasic este încă predominant și va mai fi probabil o lungă perioadă. Tehnologiile de tip server dezvoltate de companie sunt acum la maturitate și cu greu îsi pot găsi rival în mediul corporate, mă refer în principal la Active Directory, care permite centralizarea autentificarii, a drepturilor de acces precum și implementarea de politici la nivel global pe stațiile de lucru.

Profiturile serviciilor de tip cloud ale Microsoft sunt oarecum îndoielnice, pentru că în parte canibalizează produsele clasice. Îndeosebi în ceea ce privește Office 365 este greu de spus cât la sută din clienți ar fi ales Google Docs și căt la sută ar fi cumpărat suita Office clasică.

Chiar dacă nimeni nu e profet în țara lui, îndraznesc să fac o predicție: noul CEO va stopa în mare parte această disipare de resurse. Probabil la unele nu va renunța cu totul. Skype ar putea fi un pion important în ceea ce se numește „unified communication” și probabil va intra în suita Office .

Citeste tot articolul si comenteaza pe Contributors.ro