Oprescu, pericol public

Dupa confruntarea de joi seara, de la „Nasul”, dintre Blaga si Oprescu, nu mai am nicun dubiu: daca iese dom’ doctor va trebui sa ne mutam urgent din Bucuresti. Individul e chintesenta arogantei, pafarismului, smecheriei si incompetentei. Orasul va deveni asemenea cosmarului celui caruia i s-a gresit anestezicul. Ultimele indoieli mi-au fost spulberate si cred ca gravitatea chestiunii transcede limbajul golanesc sau filiatia iliesciana. E vorba nu doar de un vid absolut in probleme de administratie, legislatie si proiecte, ci de convingerea opresciana ca minima competenta este perfect si definitiv inutila.

Nu voi discuta despre independenta lui Oprescu, despre PSD-ul in care se va intoarce sau despre Iliescu si primirea calduroasa pe care i-o va face, sperind ca astfel il va detrona pe Geoana. Nu voi discuta despre trecutul sau, despre copilaria si tineretea de la „periferia” din Primaverii, despre tatal ofiter de Securitate sau despre performantele manageriale de la Spitalele Universitar si Elias in paralel cu somnul din Parlament. Nici despre faimoasa-i nepunctualitate de minimum doua ore. Toate acestea mi se par acum tangentiale.

Problema lui Oprescu nu e ca vorbeste cu „f..i” si se exprima ca un baiat de cartier minus dezacordurile, ca mistocareste orice problema si habar n-are de administratie sau de vreo solutie. Problema lui este convingerea ca n-are nevoie de nicio competenta, de niciun proiect, de nicio viziune, de nicio expertiza. Cu alte cuvinte, ca nu trebuie sa puna mina pe carte si sa se informeze, iar Capitala poate fi condusa in deplina necunostinta de cauza. Imbract doar in haina second-hand a independentei.

Este singurul dintre candidati care chiar n-are habar de nimic si e mindru de asta. Singurul al carui program este o jenanta schema de lozinci si vorbe goale, pe care nici macar nu s-a ostenit s-o lectureze in diagonala. Singurul care nu este capabil sa emita nicio solutie concreta si normala. Nici Diaconescu nu e mare specialist in treburile Primariei si face greseli, dar se vede ca s-a straduit sa citeasca materialele date de consilieri. Nici Blaga nu s-a inscris in cursa minat de mari viziuni reformatoare, dar a pus osul la treaba si a invatat, a studiat. Orban, la fel, mai bate si el cimpii, dar are bunul simt sa nu insiste in prostii si se vede ca ii pasa daca cele spuse sint corecte sau nu.

Toti candidatii, chiar si ultimii clasati in sondaje, au citeva obiective, citeva promisiuni clare, chiar daca discutabile, si pluseaza pe ele. Toti, cu exceptia lui Oprescu. Fascinant este ca nici macar in propriile-i fantezii, cum este cea cu autostrada suspendata care va traversa Bucurestiul de la nord la sud sau pe diametrul opus, nu s-a documentat. Pentru ca, nu-i asa, chiar si o aberatie, daca esti convins de ea, daca chiar crezi in ea, o studiezi pe toate partile, macar ca sa nu te faci de ris.

Intrebat pe unde va trece autostrada, cit va costa si daca crede ca locuitorii de la etajele 3-4 , care vor fi la citiva metri de ea, vor fi de acord, Oprescu a raspuns :”Depinde cum sint asezati unii, la ce etaj stau ca sa stiu sa o trec prin fata lor si sa nu uite toata viata lor… eventual sa poata sa coboare pe fringhie”. No comment.

Confruntat cu Blaga, om cu temele facute si care isi ia misia in serios si discuta aplicat, Oprescu a parut intruchiparea superficialitatii. Dar sint convinsa ca ar fi lasat aceeasi senzatie de goliciune prin comparatie cu oricare dintre candidatii aflati in topul sondajelor. Repet, problema lui Oprescu este ca nu are jene si inhibitii, ca este convins ca un cap gol si o gura mare sint mai mult decit suficiente.

Dupa emisiune, mi-a devenit clar ca problema nu se mai pune in termenii de vot politic, de pro sau contra lui X sau Y, de simpatii sau antipatii, de „raul cel mai mic”. Problema e ca Oprescu imi da senzatia unui pericol public din fata caruia nu-ti ramine decit sa te retragi la tara. Asta daca vei mai putea sa iesi din casa altfel decit pe fringhie si din Bucuresti altfel decit pe targa.