Opriti nebunia din Gazeta!

Dosarul Gazeta arunca in dezbatere publica o chestiune mai delicata ca mersul pe sirma. Libertatea de exprimare si dreptul publicului de a fi informat intra in coliziune cu dreptul la viata privata, prezumtia de nevinovatie si dreptul la un proces echitabil.

Unde suntem acum? Intr-un Cluj in pragul isteriei, intr-o tara devenita un imens Tribunal al Poporului. Daca numele lui Emil Boc “apare” in dosarul Gazeta, atunci musai are el o vina. Daca mai si vorbeste cu Liviu Man (aproape executat in piata publica), atunci primarul Boc este complicele lui. Aberant! Grotesc! Ridicol!

Sub titlul “triunghi penal la Cluj”, presedintele Consiliului Judetean, Marius Nicoara, apare ca un individ suspect, cu ochelari de soare in dosul carora se ascunde un potential infractor. Nicoara anunta ca s-ar autosupenda pe parcursul procesului Gazeta daca ar face si alti politicieni la fel.

Fratilor, am luat-o cu totii razna. Pina una alta, Nicoara este parte vatamata iar Boc a fost citat ca martor. Tribunalul Poporului, in prezidiul caruia s-au catarat, din pacate, colegi de breasla, analisti si politicieni, a dat insa primele verdicte: Suspecti! Complici! Vinovati!

Si totusi, cum am ajuns aici? Simplu. Avind acces nelimitat la mijloacele de proba din dosarul Gazeta. Toate declaratiile de martor, stenogramele dupa interceptarile telefonice sint publice. Le poate vedea oricine. Si din dosarul Zambaccian, si din dosarul Bivolaru, si din Petromidia sau din “spionaj si tradare” s-au scurs in presa zeci de note SRI, declaratii de martor etc.

In baza lor, opinia publica a stabilit vinovatii. In Rominia isterica de azi, odata ce numele tau “apare” intr-un dosar penal, esti condamnat. O hirtiuta, un biletel si s-a sfirsit. Esti terminat. Daca “apari”, esti mort.

Solutia ar fi limitarea accesului la mijloacele de proba dintr-o dosar aflat in curs de judecata. N-am fi nici primii, nici ultimii din Europa. In Germania, de exemplu, codul penal interzice sa faci afirmatii publice cu privire la dezbaterile judiciare. Altfel spus, toti cristoii si popestii si-ar pierde, la nemti, obiectul muncii. Ar vorbi mai putin si ar gesticula, poate, mai mult.

Portughezii sanctioneaza ceea ce ei numesc “violarea secretului justitiei”, iar spaniolii, italienii si alti europeni limiteaza, intr-un fel sau altul, accesul la mijloacele de proba. Deci, avem o problema. La noi, procurorii, politistii sau avocatii jongleaza cum vor cu probele din dosar. Nu risca nimic.

Prin publicarea pe larg a unor stenograme dupa interceptarile telefonice, cum s-a intimplat in dosarul Gazeta, interventia in viata privata a unor persoane cu statut de martor sau parte vatamata se produce brutal.

Publicul ia cunostinta de informatii nerelevante, care tin de intimitatea persoanei, de la modul de adresare pina la date cu caracter persoanal (de ex, cineva afirma, intr-o discutie particulara, ca sufera de o boala incurabila etc).

O prima violare a vietii private o produce statul (justificat) iar doua oara, incalcarea acestui drept se produce complet nejustificat si masiv prin publicarea datelor din interceptarile telefonice. Un abuz pentru care statul Romin va plati, mai devreme sau mai tirziu, bani grei la CEDO.

Un subiect delicat. Unii vor spune ca facem jocuri, ca vrem sa-i aparam pe Boc, pe Nicoara etc. Altii ne vor acuza de ipocrizie si cinism din moment ce am publicat primii tone de interceptari. Nimic mai stupid. Mai ingust. Le dau chiar o veste proasta: o vom face si de aici incolo. Nu este datoria presei sa faca educatie civica pe banii ei.

Cita vreme legea de azi se aplica tuturor, deci si ziarului Ziua de Cluj si altor ziare cu cu care sintem in competitie, vom scotoci dupa tot ceea ce, din punct de vedere legal, poate fi publicat. Insa nimic nu ne opreste sa remarcam, cu maxima buna credinta, ca avem cu totii o problema.

Dar nu presa trebuie sa dea socotela. Repet. Este o eroare de sistem. A incercat, la un moment dat, sa fie ajustata de ministerul justitiei, care propunea, intr-o prima varianta, modificarea codului penal astfel incit sa fie pedepsiti functionarii, politistii, grefierii care ofera date din dosar, dar si jurnalistii.

A fost o greseala, bresla s-a inflamat, iar acum orice dezabatere relaxata pe subiect nu mai este posibila.

Luati toate deciziile CEDO. Libertatea presei este sfinta, insa ea poate fi limitata atunci cind ziaristii fac afirmatii care sunt apte sa prejudicieze, cu sau fara intentie, sansele unui proces corect sau sa submineze increderea publicului in instantele judecatoresti care administreaza justitia penala (Hotarirea din 29.08.1997, CEDO).

Cei care vor sari in sus cu Constitutia in brate se cam grabesc. Conventia pentru Drepturile Omului, daca tot ne raportam la justitia europeana, consacra, la articolul sase, dreptul la un proces echitabil. Or, nu mai poate fi vorba de nici un proces echitabil in dosarul Gazeta.

Ce judecator va avea curajul sa dea o sentinta de nevinovatie in cazul Man, Otel sau Muresan? Poate ca probele sint insuficiente, poate nu sint relevante. Putem judeca noi, din citeva interceptari si declaratii cine de ce se face vinovat? Pina una alta, cei 9 inculpati beneficiaza de prezumtia de nevinovatie. Or, judecatorii din dosarul Gazeta se afla sub puternica presiune a opiniei publice. In cazul lor, impartialitatea justitiei nu mai e posibila.

Presa are si ea responsabilitate ei, insa nu despre asta vorbim acum. Este datoria statului romin sa asigure prezumtia de nevinovatie, dreptul la un proces echitabil etc si sa ia toate masurile necesare pentru asigurarea acestor drepturi. Altfel, ne intoarcem, grotesc, la Tribunalul Poporului.