Orvoar, coruptie! (de Traian Ungureanu)

E limpede ca BERD nu citeste ziarele. In schimb, presedintele Basescu le citeste si e, cu siguranta, toba de informatie si opinie in materie de tunuri si spagi stiute si nestiute.

Nu e singura deosebire care il desparte pe presedinte de institutia pe care a folosit-o, la Paris, drept cal-speraclu-troian-european. E la fel de limpede ca BERD n-a umblat prin judete, spitale, judecatorii si prin arhivele de procuratura in care zac dosare inghetate, mai trainic decit oricare dintre conflictele de la Marea Neagra.

In schimb, presedintele Basescu a umblat peste tot si e doctor in frigotehnie conflictuala.

Daca BERD crede ca Romania e un stat mai putin corupt decit era acum 4 ani, nu ne putem simti decit flatati. Si ingrijorati. Caci, in afara raportului BERD, nici un alt document si nici un alt argument venite din interior, din tonusul si datele vietii personale a milioane de romani, nu semnaleaza vreo schimbare. BERD se bazeaza pe declaratiile firmelor care au facut afaceri cu statul roman.

Evident, pe declaratiile acelor firme care au dat declaratii. Sute si, poate, mii de firme minuscule vin in Romania, se bat sa invete tehnica eficientei spagii si nu mai au timp de declaratii. BERD sustine ca am ajuns de la 2,5% mita din valoarea afacerilor, in 2002, la 0,7%, in 2005.

Si chiar daca ar fi asa, ce ne spun aceste cifre? Ca firmele straine dau mai putina spaga? Ca au invatat sa o dea mai discret? Sau ca au invatat sa nu o mai declare? Suspiciunea nu dispare.

Daca Romania ar fi incetat sa mai fie un stat corupt, am fi aflat-o, cumva, mult inainte si mai sigur decit in raportul BERD: fie printr-o stare vizibila de optimism national, fie din pozitia triumfala a Aliantei D.A., in sondaje.

C oincidenta da de gindit. Pina la razgindirea urmatoare, si primul-ministru Tariceanu s-a aratat convins in timpul unui interviu acordat cotidianului „Le Figaro”, ca „in Romania coruptia nu mai e o problema”. Desi primul-ministru nu e tocmai omul care ii provoaca accese de incredere presedintelui, acordul lor pe tema coruptiei e aproape perfect. Si bizar.

Caci atit primul-ministru, cit si presedintele au descoperit, in acelasi loc, la Paris, lumina purificatoare care zvinta coruptia romaneasca. Putem conchide: problemele Romaniei se nasc in Romania si se rezolva in Franta. Ar fi bine sa fie asa. O tara intreaga s-ar bucura de tratamentul privilegiat, rezervat odinioara stabilor bolnavi, transportati cu alai, la tratament, in spitale straine. Nu e singurul obicei pastrat, din vremuri vechi, de elita noastra conducatoare.

Grija pentru imaginea externa si mai ales pentru divortul ei de imaginea reala, a ramas sfinta: si pentru administratia Nastase, care prezenta cu o mina graficul luptei anticoruptie si indesa cu cealalta, de zor, in buzunare, si pentru cuplul Tariceanu-Basescu, reunit, in sfirsit, in jurul unei cauze comune si gaunoase.

Raportul Basescu asupra raportului BERD are o scuza si ea nu trebuie nesocotita. Presedintele si, inaintea lui, primul-ministru, folosesc orice pretext si orice procent pentru a netezi calea de admitere in UE. Nu e un efort lipsit de merite. Dar e un efort lipsit de realism public. In aceasta logica, admiterea in UE e un obiectiv lipsit de continut.

A fi admis in UE inseamna, pur si simplu, a fi admis in UE, dupa modelul „avem un termen, organizam ceremonia, chemam presa, taiem panglica si construim mai tirziu, cind si cum se va putea”. Acest joc, in care importanta e numai ceremonia si buna parere de sine a autoritatilor, nu duce nicaieri.

Admiterea in UE trebuie sa aiba sens si valoare pentru cetatenii romani de rind, nu numai pentru colectia de trofee a liderilor. Raportul BERD ne poate impinge un pas mai departe in directia unui succes formal. In acelasi timp, o aderare construita festiv va bascula, intre granitele Uniunii Europene, un stat corupt care va simti, reflex, ca e o realitate aprobata si acceptata.

Nu va fi deloc rau pentru oligarhie, dar va fi rau pentru cei ce asteapta, acum, admiterea in UE ca pe o izbavire.