Oteve pe banii nostri(de Ovidiu Nahoi)

„Degeaba incearca postul national de radio o reforma a programelor de stiri, daca realizatorii de emisiuni construiesc cu sarg o reduta a comunismului nostalgic, a vadimismului si, mai nou, a becalismului”. Cum sa reactionezi atunci cand postul national de radio iti ofera o ora de dialog cald, prietenesc, cu Dan Diaconescu? (da, este vorba despre acel Dan Diaconescu, de la OTV).

Asta s-a intamplat sambata dupa-amiaza, intr-o emisiune gazduita de Ruxandra Sararu. Sa schimbi programul? Ar fi o solutie.

Sa ramai pe post si sa-ti iei portia de umor negru? De ce nu, la urma urmei? Sau sa te ingrozesti si sa te revolti? Poate ca acesta ar fi raspunsul cel mai bun.

Sa ne intelegem: nu este o problema ca Ruxandra Sararu sau orice alt jurnalist din Romania sa-l intervieveze pe Dan Diaconescu. In fond, discutam de un personaj care merita intors pe toate fetele. Succesul de care se bucura genul de televiziune promovat de el, unul fara echivalent in tarile civilizate ale Europei, poate fi analizat din multe unghiuri.

Cine ar avea timpul, rabdarea si ficatul tare necesare pentru aceasta operatiune ar putea gasi, in final, raspunsul la multele intrebari chinuitoare despre societatea romaneasca.

Problema este ca Ruxandra Sararu nu si-a facut meseria de gazetar. Ea a facut un fel de PR de doi bani in favoarea reprezentantului manelismului TV! Credeti ca realizatorul de la postul public de radio s-a ostenit vreo secunda sa-si streseze invitatul intrebandu-l, de exemplu, daca el crede vreo iota din elucubratiile tuturor vindecatorilor si clarvazatorilor care se perinda prin studioul OTV?

Aveti impresia ca a deschis cumva discutia despre responsabilitatea jurnalistului atunci cand promoveaza lideri cu discurs extremist, nationalist si antieuropean? Va imaginati ca a avut vreo reactie atunci cand Dan Diaconescu a anuntat ca va achizitiona un aparat de zbor pentru a putea filma, de sus, proprietatile particulare ale unor vedete? Sau ca l-a intrebat de ce nu intervine pentru a

stopa injuriile si dejectiile morale pe care invitatii sai le basculeaza in timpul emisiunilor?

Nici pomeneala! Ruxandra Sararu nu s-a ostenit decat sa ridice in slavi „inteligenta sclipitoare” a invitatului, sa-l descrie ca pe un tip modest (poarta un tricou din Piata Obor, ne-a asigurat realizatoarea…), sa deplanga impreuna cu el efectele nefaste ale aderarii Romaniei la Uniunea Europeana, sa se ingrozeasca impreuna cu el la pericolul drogurilor care planeaza asupra elevilor din Occident.

Una ar fi fost daca Ruxandra Sararu ar fi realizat emisiunea la un post privat – fiecare isi cultiva audienta asa cum crede. Lucrurile se schimba insa atunci cand vorbim despre postul public.

Aici este vorba despre cultivarea manelismului TV si a principalului vector al discursului jurnalistic antieuropean pe banii publicului si pe postul care, prin lege, serveste interesul public.

Degeaba incearca postul national de radio o reforma a programelor de stiri daca realizatorii de emisiuni construiesc cu sarg o reduta a comunismului nostalgic, a vadimismului si, mai nou, a becalismului.

Toate aceste curente de gandire au mustit, din pacate, in dialogul de sambata dupa-amiaza. Cat despre invitatul emisiunii, el nici macar nu a impresionat prin ceva. A dovedit doar ca este la fel de inteligent ca fanii sai.