Otrava din ureche

Ion Iliescu si Petre Roman, umar la umar, zambind increzatori, strangand maini, vorbindu-le cu multa caldura oamenilor. Clisee de campanie electorala. Vazandu-le, ai putea crede ca este vorba despre un documentar al anilor ’90 sau despre un straniu fenomen de readucere la suprafata a unor imagini trecute de mult in periferia memoriei.

La o privire mai atenta, s-ar vedea insa ca puloverul rosu innodat nonsalant in jurul gatului e ciuruit de molii, iar Ion Iliescu, desi volubil si dornic de bai de multime, este mai putin exuberant, asa cum ii sta bine unui barbat trecut prin multe la cei 45 de ani ai sai.

Campania electorala de vara-toamna i-ar putea readuce in piete, targuri si oboare, langa standurile de Ziua recoltei pe campionii de primavara ai Duminicii Orbului de acum 15 ani.

Mircea Geoana i-a oferit parintelui fondator al FSN-FDSN-PDSR-PSD un loc pe liste si posibilitatea de a se reintalni pe aceleasi metereze, arc peste timp, cu Petre Roman, invitat si el la negocieri politice, inapoi la partidul-mama.

Pentru intaiul sef de guvern postdecembrist este prima veste buna dupa ani de restriste, de cand un fost subaltern, nici macar dintre cei pe care ii considera mai de soi, l-a batut pe umar si i-a zis tare, la ureche, printre hohote de ras: „Petre, esti bun!” Acum, la revenirea pentru primele discutii, Petre Roman nici nu ar suferi un soc de adaptare prea mare recunoscand in curtea

social-democratilor multe figuri care ii sunt familiare, de la Bogdan Niculescu Duvaz la Adrian Severin si de la Alexandru Sassu la Cristian Dumitrescu.

Asezarea fostei glorii a electoratului mai slab de inger de la primele alegeri libere intr-un tablou vivant alaturi de Ion Iliescu pare sa fie una din gaselnitele de campanie imaginate in conditii de criza de liderii PSD, pentru anticipatele din octombrie.

In aceasta noua confruntare electorala, social-democratii pleaca dintr-o pozitie slaba, dar nu au de pierdut decat lanturile care ii leaga de bancile Opozitiei. Pesedistii stiu ca au un nucleu dur de votanti care nu i-au lasat de izbeliste nici in cele mai dificile momente. Acest electorat este hranit cu imagini nostalgice, pe care le-a asimilat in timp, pentru a i se ridica gradul de coeziune.

Fata de toamna trecuta, PSD nu mai este orbit de ideea de a castiga cu orice pret puterea. Nu isi stabileste obiective prea ridicate fata de posibilitati si nu va cere nimeni capul noii conduceri daca rezultatele alegerilor anticipate il vor mentine in afara guvernarii. Liderii social-democrati pot aborda campania fara crispare, teama pierderii puterii lasand-o pentru conducatorii Aliantei DA.

Refacerea cuplului Roman-Iliescu nu ar aduce cine stie ce voturi, dar nu ar produce nici efecte negative pentru votantii fideli ai partidului, ba, din contra. PSD arata ca s-a schimbat in continuitate, ceea ce face bine imaginii lui Mircea Geoana care, pana sa aduca voturi pe barba lui, are de aparat baza electorala a partidului.

Daca isi mai face si socoteala ca si in conditiile unui scor mai slab castiga la numarul de parlamentari pentru ca nu ii mai are alaturi pe tovarasii de drum de la PUR, atunci Mircea Geoana isi poate permite sa se arate generos si cu Petre Roman, si cu Ion Iliescu si sa abordeze campania relaxat, fara cravata, descheiat la camasa.

De partea cealalta, Calin Popescu Tariceanu se confrunta cu problemele de anul trecut ale PSD. Cariera sa politica depinde in mod decisiv de castigarea alegerilor. Liderul liberal nu-si poate permite nici o greseala. Ceea ce este destul de stresant. Fosta problema PUR s-a mutat acum in ograda coalitiei.

Daca respinge orice colaborare cu Dan Voiculescu, se poate trezi cu activarea „clauzei de salvgardare” din partea trustului sau de presa. Extrem de neplacut in campanie electorala. Daca accepta sa-i bage pe conservatori in Parlament pe listele Aliantei, nu numai ca ii nemultumeste pe liberalii care trebuie sa cedeze locuri, dar il scalpeaza Basescu.

Dupa ce s-a straduit din rasputeri sa obtina alegerile anticipate, ar fi prea mult pentru Traian Basescu sa se trezeasca dintr-o data cu Dan Voiculescu din nou in casa. Chiar si pentru maestrul crizelor, asa cum il defineste doctrina PSD, ar fi neplacut sa ceara din nou anticipate pentru a scapa de solutia devenita acum imoral-conservatoare.

Daca ar fi banuit unde ar putea sa-l duca avantul sau pentru anticipate, Traian Basescu s-ar fi gandit ca era mai bine ministru la Transporturi si Lucrari Publice unde, din cauza inundatiilor si tornadelor, viata e palpitanta, cu crize cat cuprinde, si nici nu ai parte sa te intalnesti ca in Hamlet cu fantoma omului caruia i-ai turnat otrava in ureche.