Pacatele unui ministru (de Razvan Mihai Vintilescu)

Rind pe rind, gafa dupa gafa, Cristian Adomnitei ne demonstreaza cum poti fi sef peste un domeniu pe care nu-l cunosti. Din pacate, demonstratia sa nu este una despre succes. Este despre pacate.

Se spune ca exista trei moduri prin care un om poate pacatui: cu gindul, cu fapta sau cuvintul. Dar cum in ceea ce priveste educatia, ca domeniu esential al oricarei guvernari, religia nu trebuie sa aiba prea multe de spus, sa aplicam aceasta grila de citire a pacatelor peste niscaiva evenimente laice. Pentru ca este vorba de pacate ministeriale.

Pacate pe care ministrul Educatiei, Cristian Adomnitei, le-a infaptuit. Cu voie sau fara de voie. Dar asta nu prea conteaza cind esti ministru.

Cu fapta. Va aduceti aminte de episodul jenant in care un om in toata firea nu a stiut sa numere citeva stelute si s-a contrazis cu o clasa de scolari? El era. Ministrul Educatiei. Prins cu mita-n sac, a dat vina pe consilieri.

Cu cuvintul. Intr-un interviu recent, din “Evenimentul zilei”, Adomnitei spune ca nu stapineste domeniul educatiei. Mai spune ca nu exista metode prin care sa demonstrezi ca un profesor e incapabil. Adauga faptul ca nu va demisiona pentru ca e convins ca face bine ceea ce face.

Cu gindul. Pentru ca s-a gindit ca poate sa faca fata intr-un asemnea post fara sa se priceapa la ceea ce inseamna chestiuni specifice. Pentru ca are impresia ca se poate eschiva de critici aruncind mereu vina in spatele altora, in timp ce el ramine imaculat. Pentru ca isi creeaza o imagine de dur intr-un domeniu ai carui beneficiari principali sint copiii si adolescentii.

Pentru ca are impresia ca, in educatie, stinga si dreapta sint dusmani de moarte, la fel ca in politica.

Da, este un pacatos, iar pacatele lui se vor rasfringe probabil asupra celor ce mai au de stat prin scoli. Si nu va renunta. Chiar el a spus-o. A venit intr-un domeniu pe care nu il stapineste si vrea sa invete. Nu din banca, ci de la catedra. Nu este vorba despre a arunca in el cu pietre. Nici macar nu e necesar ca doar cei fara de pacat sa arunce primii.

Dupa cum am spus, aici religia nu-si are rostul. Pacatele politice nu au calitatea necesara iertarii. Nici a uitarii macar. Pentru ele nu exista duhovnic. Ele se platesc pur si simplu. Asadar, daca erati in cautarea (a inca) unui motiv pentru care timpul actualului Guvern e tot mai putin, uitati-va cu atentie la Adomnitei.