Pagini aurii pentru invatamantul romanesc de pretutindeni

Sub titlul „Scoala romaneasca pretutindeni”, a aparut Ghidul institutiilor de invatamant romanesc, editat de Liga Tinerilor Romani de Pretutindeni si Centrul pentru Educatie Democratica din Bucuresti. Publicatia e o premiera, se anunta ca prima editie, sustinuta si de o prezenta online. Denumirea de ghid, al editiei tiparite, e ambitioasa. E vorba in fond, de o publicatie gen pagini aurii, cu multe adrese folositoare, dar si cu unele date in parte perimate, care necesita rectificari.

Incapatanarea de a fi roman

Ghidul a fost realizat cu sprijinul Departamentului pentru Relatiile cu Romanii de Pretutindeni, in cadrul unui proiect finantat de MAE si de sponsorii Blue Air, Western Union si Intuitext. El a aparut la finele anului 2007, se difuzeaza gratuit. Pentru relatii si comenzi, e bine de consultat situl Ghidului, la www.ghiduleducatiei.ro.

Prefatat de ministrul de externe Adrian Cioroianu si de ministrul Educatiei, Cercetarii si Tineretului, Cristian Adomnitei, publicatia isi sprijina intentia pe motto-ul „scoala romaneasca – pilonul identitatii romanesti de pretutindeni” (Cioroianu) si pe faptul ca „va incapatanati sa pastrati cunostintele de limba si cultura romaneasca”, cum spune diasporenilor ministrul Adomnitei.

In editia online, declaratiilor celor doi ministri de resort, i se adauga cea a presedintelui Traian Basescu, care cere invatamantului romanesc performanta si anunta crearea de „mijloace şi programe speciale prin care sa sprijinim scoala romaneasca din tarile vecine Romaniei“.

Intr-adevar, ghidul se sprijina si el, pe mai bine de treisferturi din cele 350 de pagini ale sale, pe adrese ale scolilor din tarile vecine Romaniei, cu precadere din Republica Moldova.

In aceasta tara vecina, dupa adresele din Ghid, romaneste s-ar invata mai peste tot -la nivel de scoala generala, medie si gimnaziala- de la Chisinau si Cimislia, la Tighina si Rascani.

Limba bunicilor

Nu la fel stau lucrurile in tarile europene. Incepand de anul trecut, s-au facut pasi pentru predarea limbii romane in cadrul scolilor din tarile de rezidenta. In Italia si Spania, tari latine si mari primitoare de noua emigratie romanesca, lucrurile par a fi mai promitatoare.

Peste oceane si in restul Europei, situatia e in stand-by. Cu greu poti implementa un produs –fie el chiar limba romana- daca nu este piata, sau politica nationala a tarii de resedinta, in problema imigrarii, se sprijina fundamental pe conceptul de „integrare“.

Asa se intampla, de exemplu, in Germania. In afara institutiilor de invatamant superior cu catedre de limbi romanice, sansele de predare largita a limbii si culturii romane in scoli sunt aproape zero.

La scolile populare cu cursuri de zi sau serale, ca si la institutele europene cu predare de limbi straine, cererea face oferta, iar aceste cursuri fiind indeobste pe bani, numarul de potentiali cursanti e foarte limitat.

Mai exista sporadice incercari de a tine Romania scolara treaza, in Germania, pe langa bisericile ortodoxe cu mici gradinite, sau scoli de duminica. Personal, din experienta multor situatii intalnite aici, cred ca a doua generatie, intr-o familie de imigranti rezidenta definitiv peste granite, e pierduta pentru tara de bastina.

Cazuri mai rare sunt acelea in care copiii de imigranti o redescopera, ca oportunitate de studiu, de munca sau de afaceri. Atunci, „limba bunicilor“ le poate fi de mare folos.

Nevoia de erata

Aceste pagini aurii ale institutiilor de invatamant romanesc sunt un prim pas, in a-i incuraja pe doritori sa-si caute o scoala apropiata, unde sa participe la cursuri, ei si copiii lor. Mai ales in tarile vecine Romaniei, oferta din Ghid e generoasa.

Un ghid e insa un reper, se porneste de la ipoteza exactitatii informatiilor. In ce priveste unele date -de exemplu, Asociatii romanesti din Germania, pe care le cunosc bine- s-au strecurat omisiuni, greseli si date perimate, probabil prin preluarea unor date neactualizate din Internet.

Situl ghiduleducatiei.ro poate aduce, online, informatia la zi, dupa o prealabila reverificare. Si cititorii pot contribui eficient la erata, caci „pretutindeni” e un spatiu foarte larg, iar realitatile romanesti, intr-o vie miscare.