Palatul Chelfanelilor (de Calin Hera)

Romani, vi se tot pregateste cate ceva! De exemplu, o vara politica fierbinte, la cel mai inalt nivel. „Deschiderea” a fost facuta atunci cand partidul lui Voiculescu a decis sa schimbe strategia si sa nu mai bata moneda pe iesirea de la guvernare. Ci sa se reorienteze, adica sa stea fix de-a dreapta premierului, prin intermediul liderului Voiculescu.

Socoteala pare sa fi avut totusi cel putin o fisura. Declaratiile de ieri despre „elementele noi” din noul dosar Voiculescu de pe masa CNSAS pot duce cu gandul ca situatia e extrem de delicata. Pare ca liderul PC se baza pe ceva „beton” pana mai deunazi, dar ca lucrurile sunt nitel mai complicate, eufemistic vorbind.

Cat despre miscarea democratilor, aceasta e destul de simplu de descifrat: au schimbat doi ministri ineficienti (cel putin la capitolul combativitate, desi nu cred ca respectivii au a se fali cu vreo realizare mai acatarii in, ca sa zic asa, domeniul de activitate) si au incercat sa faca din asta o lovitura de imagine.

Spun ca vor un guvern mai suplu, din care sa dispara portofoliile pur politice. Ce-i drept, renuntarea la functia lui Pogea e doar prima strigare; proiectul de restructurare democrat prevede existenta functiei respective, ba chiar ridicarea ei in rang (cel putin prin unicitate) si preluarea ei (toata lumea stie ca ministrul de interne, Vasile Blaga, ar urma sa devina vicepremier).

Lucru si mai important, democratii introduc in guvern un personaj recunoscut pentru limba ascutita, generarea de dispute si spontaneitatea in schimburile de replici cu adversarii. Faptul ca nu tace a fost un atu al politicianului din Craiova.

Oricum cand va veni vorba despre activitatea de la minister, chiar daca realizarile lui ar fi mai mici decat ale lui Gheorghe Dobre, va avea grija sa ne spuna despre ele.

Nu-i vorba, miscarea democratilor ar fi fost mai ampla (ministrul Educatiei ramane, deocamdata, pe loc) daca acestia ar fi avut la dispozitie si alti politicieni gata sa dea replica chiar si inainte de a fi atacati, precum Berceanu.

In acest fel, Palatul Victoria risca sa devina un adevarat Palat al Chelfanelilor. Conditiile sunt create, si nu de azi, de ieri. Actorii lipseau. Iar intrarea lui Radu Berceanu in echipa Tariceanu inseamna doar mai multa „actiune”. Si mai vizibila. E ciudat spus „echipa Tariceanu”. Practic, premierul n-are niciun cuvant de spus; lucreaza cu materialul clientului.

Ar putea la fel de bine sa-i fie propusa Elena Udrea in locul lui Barbu de la Munca. In afara de un eventual comentariu malitios, n-ar face decat sa zambeasca cu subinteles si sa inainteze propunerea catre presedintele Traian Basescu.

El se multumeste doar sa spuna, iar si iar, ca obiectivul nr. 1 al Romaniei e integrarea in Uniunea Europeana si nimic altceva nu mai conteaza (destul de corect, de altfel). Liderul PNL joaca pana la saturare rolul celui care se sacrifica pentru o cauza mai presus decat persoana sa sau partidul sau si spera ca, la sfarsit, daca totul va merge bine, sa fie asta cartea castigatoare.

Imbracand hainele Bunului Incasator, Tariceanu pare tot mai mult doar Incasator dar prea putin Bun (cel putin in ochii apropiatilor lui care cu greu se abtin sa nu iasa mai tare la tranta, eventual tot pe scena de la Palatul Chelfanelilor).

In tot acest peisaj, cei din UDMR se multumesc sa o atace pe Monica Macovei, in timp ce Marko Bela ar putea ramane mult si bine unic vicepremier. Asta da restructurare, nu-i asa?