Parazitul dichisit

Tariceanu, in toata splendoarea lui. Tariceanu, dezgolit de orice aura de om de stat cu care l-au imbracat televiziunile prietene si complicii din politica. Asta am vazut in ultima saptamina, in doua episoade: intrarea peste rind la permise auto si, mai ales, explicatiile de la Antena 3. Un parazit al societatii, un personaj daunator in cel mai inalt grad pentru morala publica, un ins care nu a vrut sa-si ceara scuze nici macar la cinci zile dupa sfidarea sutelor de cetateni.

Episodul sfidarii de la permise nu e deloc spectaculos pentru cei care am urmarit cu atentie personajul Tariceanu in ultimii ani. E spectaculoasa doar dimensiunea nesimtirii de care e capabil; recunosc ca nu il banuiam atit de inabil in fata opiniei publice.

Inutil sa glosam pe marginea gestului sau de a sari peste imensa coada de la Directia Permise Auto Bucuresti. A facut ceea ce 99% dintre politicienii romani, mai cu seama demnitari, incearca sa faca: sa puna interesul public in slujba interesului personal, si nu invers. De fapt, sa fim sinceri, e o cutuma in toata lumea, ca si de-aia a ajuns increderea publicului in politicienii mainstream la cote incredibil de joase.

Dar peste tot un politician prins intr-o astfel de ipostaza isi cere scuze sau suporta consecinte (demisie, demitere, vot de blam etc). Chiar si in Romania exista exemple de politicieni care au avut macar bunul – simt de a-si pune cenusa in cap.

Nu insa si Tariceanu. Acest parazit a sustinut public ca, in calitate de presedinte al Senatului, are dreptul la un alt fel de tratament decit cei care-l voteaza si il platesc. Acest parazit a verbalizat, fara jena si fara vreun filtru moral, ceea ce porcul-sef din Ferma Animalelor a lui George Orwell a instaurat drept lege: „Toate animalele sint egale, dar unele animale sint mai egale decit altele”. Fraza din carte e un nonsens? Evident. La fel cum nonsens e si explicatia data de seful camerei superioare a Parlamentului Romaniei: „Există, în orice stat, câteva funcţii importante unde oamenii au fost aleşi ca să reprezinte într-un fel statul şi să se dedice, în principal, problemelor societăţii comunităţii. Da? Asta ar trebui să fie preocuparea lor principală. Nu statul la coadă” (Antena 3, marti, 16 august).

Acest parazit deghizat in liberal a pacalit ani buni electoratul. Ajutat de morga, vocea cautat grava si tinuta vestimentara corecta, Tariceanu inca seduce o parte a votantilor. A venit timpul insa ca si cei care-l mai creditau cu intentii bune sa vada ca indaratul acestor accesorii se ascunde un personaj imoral, care detesta reformele reale, adeptul unei segregari pe criterii de putere.

E timpul sa ne amintim citeva detalii semnificative din biografia publica a acestui personaj:

• A pus in pericol relatia Romaniei cu SUA si NATO in 2006, cind a cerut intempestiv retragerea trupelor romanesti din Irak.

• A periclitat economia Romaniei prin masurile populiste luate ca premier pe banda rulanta in 2008, cind se pregatea de alegerile parlamentare.

• Ca premier, a patronat aparitia unor grupari de interese ilegitime in energie, grupari care capuseaza si acum sectorul energetic si pe care au o relatie excelenta cu ALDE, partidul condus de Tariceanu

• A intervenit la presedintele Traian Basescu pentru rezolvarea problemelor din justitie ale prietenului sau de la acel moment, Dinu Patriciu

• A cautionat de doua ori suspendarea presedintelui (2007 si 2012) si aruncarea tarii in crize politice majore

• A adoptat un discurs dur anti-justitie

Acesta e omul. Si, ca si cum nu ar fi suficient, acum inventeaza conspiratii si sugereaza ca in spatele acestui scandal legitim de presa se afla o campanie „bine dirijata”. De campanii oculte vorbea, daca va amintiti, si Gabriel Oprea cind a izbucnit scandalul coloanei de care beneficia ilegal. Asa functioneaza acesti paraziti ai politicii: personaje goale de continut care au nevoie de o functie si beneficiile/zorzoanele aferente pentru a fi umpluti cu ceva, pentru a fi substantiati. Ca niste paraziti ce nu pot trai in afara organismului parazitat.