Parenting pe timp de pandemie – cum au supraviețuit părinții lunilor de școală online

​În ultimul an nu doar că și-au adus acasă job-ul și au renunțat la vacanțe și ieșiri în oraș, dar au devenit și educatori sau profesori pentru copiii lor. De la ore de trompetă mutate exclusiv în apartamentul de bloc, până la a îi ajuta să scrie primele litere în fața tabletei, școala online a fost o provocare serioasă pentru o categorie importantă de români – părinții. Ce a însemnat pentru ei, ce a fost cel mai dificil și care sunt părțile pozitive ale acestei perioade? Am discutat cu părinți și psihologi pentru a afla cum i-a afectat pe mame și tați perioada de izolare cauzată de pandemia de COVID-19.

„În caz de război, supraviețuiești și cam atât”

„Numărul părinților care au solicitat intervenția terapeutică a crescut în a doua parte a anului 2020”, povestește Irina Stoica, psiholog și la rândul său mamă a doi copii. „Pentru părinții cu copii în an pregătitor și pentru cei cu copii în clase primare a fost deosebit de solicitant, dar și pentru cei cu mai mulți copii. Îmbucurător, tații au manifestat un interes crescut pentru serviciile de terapie, dar și pentru consiliere parentală.”

Irina Stoica

Foto: Arhiva personala

–

„Lucrez cu câțiva părinți ale căror locuri de muncă necesită concentrare mare și prezență 7-8 ore la birou, fără pauze. Mulți dintre ei au fost nevoiți să lucreze în timpul nopții 4-5 ore, având mai mulți copii mici de supravegheat în timpul zilei. Părinții, pe fond de oboseală, boală și suprasolicitare nu mai pot face parenting. În caz de război, supraviețuiești și cam atât. Am trăit în acest an ca în război, sub amenințare continuă, cu teamă, cu îndoieli. Ceea ce a necesitat un efort mare pentru minte și corp. Mulți părinți își iubesc copiii și caută terapie și dezvoltare personală pentru a-i putea susține cum au nevoie, dar trebuie să fii bine pentru a putea face bine. Pentru unii părinți binele a fost o stare greu de atins în anul acesta dificil.”

„Îndoiala, vinovăția și suprasolicitarea sunt emoțiile și stările cu care se confruntă majoritatea părinților în aceste timpuri. Creșterea și educarea, după noile abordări de parentaj, erau provocatoare și în afara contextului în care ne aflăm azi. Astăzi este de-a dreptul dificil.

Dacă părinții nu au beneficiat de suport familial, social și flexibilitate din partea angajatorului, este evident că viața lor a suferit modificări mari și asta are efecte și în relația lor cu copiii. Și relația de cuplu poate fi afectată, pe fondul lipsei de timp investit în aceasta.”

La rândul său, psihologul Andreea Chiru Maga consideră că nu trebuie generalizat, pentru că au fost și cazuri fericite: „Pentru unii părinți, mai ales cei cu copii mai mari și cu un cadru social un pic mai larg cumva a fost o perioada bună”, însă pentru mulți nu a fost așa, mai ales în cazul părinților de copii mici sau celor care au avut de suferit financiar.

„A apărut și teama să nu rămână copiii în urmă cu activitățile și cu școala, să nu aibă de pierdut, de exemplu examenele din anii terminali de asemenea au generat stres și anxietate pentru părinți pentru că trebuiau să se pregătească pentru perioada asta. Au fost și situații legate de aspectele financiare, pentru că unele familii au fost afectate în perioada asta de lockdown”.

Andreea Chiru Maga

Foto: Arhiva personala

–

A existat o parte pozitivă?

Chiru Maga: „Da, în perioada asta s-au întâmplat și lucruri bune. Părinții și-au redescoperit cumva copiii, sau s-au redescoperit pe ei în alte moduri, sunt relații între parteneri care au funcționat, altele care din nefericire nu au funcționat, dar s-au întâmplat și multe lucruri foarte frumoase și cred că conexiunea dintre familii a deveni un pic mai strânsă. Comunicarea în anumite familii s-a îmbunătățit destul de mult. Ne-a făcut să fim mai conștienți de ceea ce simțim. Anumite emoții sunt normale, și în perioada asta era normal să ne simțim mai anxioși, mai temători”.

„E bine să normalizăm lucrurile astea, pentru că o parte din părinți intră așa în rolurile acelea de supereroi în care vor să demonstreze că sunt foarte buni la a face teme și la a-și face jobul și ajung în punctul de burn-out în care nu mai fac față. Este normal să ne simțim și slabi, nu numai puternici”.

Stoica: „Pentru părinții care au reușit să obțină un program flexibil de muncă și au avut și suport din partea familiei în creșterea copiilor, acest context a fost și un prilej de conectare. În același timp, părinții au fost implicați în sistemului de predare și educare din cadrul școlii, dar și martori ai interacțiunilor dintre profesori și copiii și dintre copii. Au devenit astfel mai implicați și mai conștienți de dificultățile copiilor, legate de socializare sau asimilare și utilizare a informațiilor primite. Acest interes era destul de scăzut anterior pandemiei și era nevoie ca părinții să fie implicați mai mult, în chestiunile în care ei pot interveni”, este de părere și Stoica.

„În același timp, tații care au lucrat de acasă au trebuit să împartă treburile casnice și timpul cu copiii cu partenerele lor. Ceea ce i-a ajutat pe unii dintre ei să realizeze cât de suprasolicitare sunt mamele, iar pe alții i-a ajutat să se conecteze mai mult cu copiii. Sunt cupluri care s-au sudat mai mult, confruntate cu modificările majore.”

„Stresul a trecut de mult peste limită” / „Cel mai dificil a fost să fiu recunoscută în rolul de educator. Eu sunt și punct”

Din perspectiva de părinte a doi copii, de 6 respectiv 4 ani și jumătate, Irina Stoica a observat că timpul petrecut împreună a fost mai puțin calitativ: „În mare parte cred că cu toții am experimentat un timp împreună cantitativ, dar prea puțin calitativ, în comparație cu cantitatea. Uneori simțeam nevoia să ne fie dor unii de alții, dar eram tot timpul împreună. Lipsa de mobilitate am resimțit-o eu personal cel mai acut.”

–

Cum a fost pentru cineva cu trei copii? Sau pentru mama unui copil de clasă pregătitoare care are grijă și de un copil mic? Ori pentru părinții unui elev care studiază trompeta în apartament?

• Șase părinți au povestit pentru HotNews.ro ce a însemnat pentru ei perioada aceasta și care au fost părțile pozitive

* Simona Zaharia, mama unui copil în clasa pregătitoare și a unui toddler (un an și 9 luni):

„A fost și este teribil de greu. Am așezat-o în fața unei tablete ca să învețe să scrie, să citească și să socotească. (…) E teribil să învețe așa pentru că mereu apar probleme tehnice care o distrag și îi distrug concentrarea.

Stresul a trecut de mult peste limită. A existat tot timpul, și încă mai există, teama că dacă ne îmbolnăvim amândoi cu forme severe, n-o să aibă cine să ne ajute cu copiii. Apoi stresul că s-ar putea îmbolnăvi copiii. Din martie 2020 și până acum, am avut contacte minime cu exteriorul. Eu am stat cu copiii 24/24, fără pauze, iar faptul că am fost privată de un minim de libertate, și-a pus amprenta în mod negativ pe starea mea emoțională. Cel mai dificil a fost să văd suferința fiicei mele și să nu mă pot aduna de fiecare dată, ca să îi fac povara mai ușor de dus. A fost greu să nu îi putem arăta băiețelului lumea, să-l ducem în parc sau la plajă pe malul mării, să cunoască alți copii de vârsta lui. Foarte greu a fost să asist la regresul fiicei mele. Nu mă așteptam să existe mare progres în această perioadă, însă n-am fost pregătită s-o văd regresând.

O parte pozitivă? „Ne-am reamintit că nu avem nevoie de atât de multe lucruri precum credeam înainte. Un lucru bun în perioada asta, a fost că i-am citit fiicei mele foarte mult și că am trecut la un alt nivel de lectură, la alt tip de cărți. Am primit vestea (redeschiderii școlilor – n.r.) cu dans și chiuituri.”

–

* Marius Bărbulescu, tatăl unui băiat de VI-a și a unei fetițe de grădiniță:

„La început a fost amuzant, mă gândeam că se va termina totul în 2-3 luni. Apoi a fost un pic stresant pentru că eu sunt liber profesionist și contractele mele picau ca muștele. După ce s-a terminat cu starea de urgență am reînceput să lucrez, mult mai puțin ca în anii trecuți, dar măcar făceam ceva, și faptul ca am stat toți acasă mi-a îngreunat destul de mult treaba. Cel mai greu a fost ca a trebuit sa renunț la o mare parte din visurile mele, să pun pauză. Nu am avut timp să învăț nimic nou în afara de gătit, cele două ore seara le foloseam să mă relaxez sau să mai lucrez ceva.

Părțile pozitive sunt că am învățat să ma descurc cu un buget de vreo 3 ori mai mic decât în anii trecuți, că am învățat să gătesc toate mâncărurile noastre preferate pe care plăteam foarte mulți bani lunar în restaurante, am avut mai mult timp să mă joc și să vorbesc cu copiii.”

–

* Ruxandra Mihaia Caranfil, mamă a trei copii – clasa a III-a, clasa pregătitoare și grădiniță:

„Cel mijlociu este în momentul în care învață să scrie si să citească literele și are nevoie de sprijinul meu să urmărească lecțiile. Cei mari au ore în același timp, și au fost și sunt zile în care mă plimb între camerele lor, încercând să le explic ce au de făcut, atunci când e nevoie.

Perioada asta pentru mine a fost una dificilă, activitățile noastre au fost oprite de tot și a trebuit să ne adaptăm și să ne reinventăm. Deși trebuia să încep colaborarea cu un salon de înfrumusețare, am fost în situația în care saloanele au fost închise o perioada lungă, și toate evenimentele au fost anulate. Așa că am început un proiect dedicat cusutului, pentru a putea să supraviețuim. Cel mai dificil a fost sa gasesc un echilibru între munca în atelier și școala copiilor.”

Aș spune că a fost bine pentru mine și pentru copiii mei varianta de școală online, doar pentru că m-a ajutat să înțeleg metodele de predare ale doamnelor și apoi să le explic și copiilor. Cel mare a progresat mult, având suportul meu suplimentar.”

–

* Ruxandra Drăgan, mama unui băiețel de 5 ani:

„A fost greu. Mi-a fost puțin jenă să mă plâng, gândindu-mă la cei cu 2, 3, 4 copii. Dar în același timp mă gândesc că poate lor le-a fost puțin mai simplu pentru că în final copiii aveau un partener de joacă și măcar 30 de minute nu ai mai fi auzit „mami”, „mami”, „mami”. Așa, singură acasă cu el, a fost greu. A fost stresant și pentru că, inevitabil, au apărut și problemele financiare, soțului i-au fost tăiate toate bonusurile, eu plăteam grădinița în continuare, la jumătate de preț. Plus că permanent trebuia să am în casa doua feluri de mâncare, gustări etc. Cel mai dificil a fost să fiu recunoscută de Alex în rolul de educator. A fost imposibil. Pentru Alex eu sunt mama și punct.

Au fost și părți pozitive. Datorită lui, am avut și eu mese regulate o perioadă. Am stat mult timp împreună, cu tot ce a însemnat asta, certuri, țipete, împăcări frumoase. Apoi cred ca i-a prins bine lui Alex sa vadă ce înseamna munca, serviciul.”

–

*C.B., mamă a doi copii – un băiat de 12 ani care studiază trompetă și pian la Școala de muzică și un băiat în clasa a II-a, la o școală privată:

„Marea provocare a fost să organizăm orele (de trompetă și pian – n.r.) în așa fel încât să își poată derula și cel mic orele online și să putem munci și noi în ritm normal. Și desigur să păstrăm relații civilizate cu vecinii. O vecina, instructor de yoga a ținut niște ateliere cu fundal sonor de trompeta. Pe lângă orele online, el repeta minim o oră pe zi la trompetă, în fiecare zi. Noroc ca avem vecini melomani. Stăm la bloc.

A fost o perioadă ciudată, în care am încercat sa găsim un strop de normalitate în incertitudine. Cel mai dificil să jonglez cu treaba de la birou, gestionarea orelor online cu tot ce implica ele și treburile casei. Înainte de lockdown noi le-am limitat copiilor accesul la electronice. A fost dificil să le dăm brusc acces la laptop, tablete, simțeam că pierdem controlul.

Părțile bune? „Am reușit să găsim activități faine pe care le-am făcut împreună cu copiii. Ambii se descurcă acum excelent pe computer. Chiar i-am ajutat și învățat să țină fiecare câte un blog, să editeze imagini, cel mare și-a făcut și un cont de YouTube pe care postează periodic melodii noi interpretate la trompetă.”

–

*Dumitra Isăchioaia, învățătoare, mama unui băiat în clasa a V-a:

„În prima parte a pandemiei – martie-iunie – pentru fiul meu, elev în clasa a IV-a, lucrurile au fost foarte clare. Programul meu coincidea de multe ori cu programul lui. Nu a fost greu să ne adaptăm. După ore, fiecare își pregătea temele pentru a doua zi. În cea de-a doua parte, din septembrie până în prezent, au continuat să apară noutăți – profesori pentru fiecare disciplină, program diferit, sarcini din ce în ce mai solicitante. Până în jurul prânzului desfășuram eu orele online cu elevii mei, după care, la diferență de o oră sau două, începea el orele de curs. Sunt zile din săptămână în care petrecem timp împreună abia seara, după programul lui.

Ca învățător, lucrurile au fost resimțite cu o altă intensitate. Responsabilitatea cu privire la dezvoltarea elevilor mei m-a determinat să mă mobilizez și împreună cu părinții am reușit să creăm o platformă, să învățăm împreună să o utilizăm. Pentru toate acestea însă a fost nevoie de timp, energie și motivație.

Suntem cu toții de acord că școala online nu este benefică copiilor nostri, dar dacă ar fi să identificăm și un aspect pozitiv al situației, acela ar fi că participarea la ore, cursuri, ateliere poate fi accesată de oriunde.”