Doar patru țări din Europa permit moartea voluntară, eutanasia: Olanda, Belgia, Luxemburg și Spania. Această poveste este din Olanda și trebuie însoțită de un AVERTISMENT: am evitat detaliile explicite, descrierile fizice, am adăugat context științific și argumente despre fenomen, dar oricum rămâne o relatare tulburătoare, dificilă și care poate afecta emoțional. Cazul arată însă un fenomen, pe care societatea are dreptul să-l cunoască, pentru a discuta „pro” și „contra”.
- Ce înseamnă „eutanasia psihiatrică”
Conform legii din România, eutanasia este interzisă. Și există motive medicale, legale și care țin de contextul social și de credință care susțin în continuare acest lucru.
„Ucidere la cererea victimei”
Articolului 190 din Codul Penal actualizat în 2026 incriminează uciderea săvârșită la cererea explicită, serioasă, conștientă și repetată a unei persoane care suferă de o boală incurabilă sau de o infirmitate gravă cauzatoare de suferințe permanente.
Eutanasia se pedepsește la noi cu închisoare de la 1 la 5 ani. Articolul 190 din Codul Penal se numește: „Uciderea la cererea victimei”.
În Europa, poziție asemănătoare cu cea din România există în marea majoritatea a țărilor. Eutanasia este permisă în Olanda, Belgia, Luxemburg și Spania. Iar încă două țări permit sinuciderea asistată: Elveția și Austria.
La noi, tema este îndelung discutată, poziția BOR, dar și a corpului medical fiind fermă: atât eutanasia, cât și sinuciderea asistată sunt contrare spiritului vieții.
Cazul care urmează este unul de „eutanasie psihiatrică”, una dintre metodele în jurul căreia s-au născut cele mai intense discuții în ultima vreme, în întreaga lume.
„Nu vreau ca fetița mea să moară, dar…”
În Olanda, Omar și Cissy Dekker, a căror fiică de 19 ani, Iris, a ales să-și pună capăt zilelor după ani de suferință psihică, explică:
- „Nu vreau ca fetița mea să moară”, a spus Cissy Dekker despre fiica sa de 19 ani, Iris.
- „Dar, din dragoste, nu vreau nici această viață pentru ea.”
Povestea a fost relatată de publicația americană Free Press, care o susține prin fraza: „Aceste povești pun pe primul plan corpul tău, nu ideologia”. Dar nu înseamnă că ei susțin eutanasia, dimpotrivă.
„Timp de trei ani, la casa lor din orașul istoric Bergen op Zoom din Olanda, Omar și Cissy Dekker își începeau fiecare zi în același mod: trezindu-și fiica adolescentă, Iris, ridicând-o din pat și încercând să o convingă să ducă o viață pe care ea nu și-o mai dorea”, își începe siteul relatarea.
„Când Cissy, o fostă asistentă medicală legistă, o întreba pe Iris ce altceva ar putea face pentru ea înainte de a pleca la muncă, răspunsul nu se schimba niciodată: „Poți să-mi pui o pernă peste cap ca să pot muri? Te rog, pune capăt suferinței mele.”
Depresia nu era ceva nou pentru familia Dekker, notează siteul.
Adolescenții de la 16 ani pot solicita eutanasia pe cont propriu
„La vârsta de 13 ani, fata a început să se plângă de dureri constante de spate, de cap și de stomac. La început, a rezistat la școală, în timpul turelor la o brutărie, în timp ce avea grijă de copii și juca tenis, bazându-se pe o combinație de analgezice și antidepresive, consiliere la școală și terapie cognitiv-comportamentală.
Apoi a lovit pandemia. Pe măsură ce restricțiile se prelungeau, Iris s-a retras – în camera ei, departe de prieteni, departe de tot. La 15 ani, a încercat să se sinucidă de două ori”.
HotNews nu va realata felul în care Iris, fata din Olanda a vrut să se sinucidă. Genul acesta detaliat de relatare nu ajută cu nimic interesul public.
Cazul s-a agravat. „În Olanda, adolescenții de la vârsta de 16 ani pot solicita eutanasia pe cont propriu. Părinții trebuie consultați, dar permisiunea lor nu este necesară. Cei cu vârste cuprinse între 12 și 15 ani pot solicita eutanasia cu consimțământul părinților sau al tutorelui. În octombrie 2022, Iris, pe atunci în vârstă de 16 ani, a depus o cerere de eutanasie la Centrul Olandez de Expertiză în Eutanasie, o clinică națională. Atunci a încetat și să mai meargă la școală”.
Părinții s-au opus, inițial
Părinții lui Iris nu s-au opus cererii de eutanasie a singurei lor fiice. Pentru ei, cererea părea o formă de „protecție”, potrivit lui Cissy, mama lui Iris, care inițial a numit dorința fiicei sale „nebunească”.
„M-am gândit că, dacă asta o oprește să încerce să se sinucidă, atunci e în regulă”, a spus tatăl. „Poate se va simți mai bine cu mai mult tratament.”
La o lună după depunerea cererii, Iris a fost trimisă la Centrul Medical Universitar Erasmus din Rotterdam, unde a urmat psihoterapie și a fost supusă mai multor teste cu medicamente. În februarie 2024, Iris a fost chemată pentru o consultație față în față cu un psihiatru la clinica de eutanasie.
Argumente contra eutanasiei: „Un sistem care transformă dorințele ambigue ale tinerilor într-un diagnostic de depresie incurabilă”
Din acest punct al istoriei de viață, publicația Free Presse se declară critică la adresa sistemului olandez de evaluarea a acestor situații.
„Familia Dekker a acceptat să-mi povestească în detaliu despre deciziile fiicei lor – și despre ale lor. Mi-au arătat și dosarul medical al lui Iris. Am încercat să înțeleg cum niște părinți iubitori au putut fi convinși că cea mai bună decizie pentru fiica lor era o moarte prematură. Ceea ce am descoperit a fost un sistem care transformă dorințele ambigue ale tinerilor într-un diagnostic de depresie incurabilă”, a scris jurnalistul.
„Procesul ridică întrebări nu numai cu privire la tratamentul câtorva adolescenți ca Iris, care aleg să moară prin eutanasie, ci și al nenumăraților alții care se confruntă cu ideea că suferința lor psihologică este de neajutat”.
Moartea asistată a început ca o modalitate de a oferi o moarte demnă pacienților cu boli fizice incurabile. Cu toate acestea, de-a lungul anilor, în țări precum Olanda și Belgia, aceasta a fost extinsă pentru a include bolile mintale, inclusiv depresia, spune ziaristul.
„Eutanasia expune persoanele vulnerabile la presiunea de a-și pune capăt vieții”
Într-o amplă documentare privitoare la argumentele contra eutanasiei, BBC a colectat mai multe concluzii ale unor studii și ideile taberei anti-eutanasie:
- Permiterea eutanasiei va duce la o scădere a calității îngrijirii acordate bolnavilor în fază terminală.
- Permiterea eutanasiei subminează angajamentul medicilor și al asistenților medicali de a salva vieți.
- Eutanasia poate deveni o modalitate rentabilă de a trata bolnavii în fază terminală.
- Permiterea eutanasiei va descuraja căutarea de noi tratamente și remedii pentru bolnavii în fază terminală.
- Eutanasia subminează motivația de a oferi îngrijire de calitate celor pe moarte și o bună ameliorare a durerii.
- Eutanasia acordă prea multă putere medicilor.
- Eutanasia expune persoanele vulnerabile la presiunea de a-și pune capăt vieții.
- Presiune morală asupra rudelor în vârstă din partea familiilor egoiste
- Presiune morală pentru a elibera resurse medicale
- Pacienții abandonați de familiile lor pot simți că eutanasia este singura soluție
- Eutanasia voluntară este începutul unei pante alunecoase care duce la eutanasia involuntară și la uciderea persoanelor considerate nedorite
Câte cazuri de „eutanasie psihică” au fost
Chiar și în țările care au fost în avangarda morții asistate, eutanasia psihiatrică este încă rară, susține Free Press. Olanda a înregistrat 174 de cazuri de eutanasie psihiatrică în 2025 — aproximativ 1,7% din decesele prin eutanasie și 0,1% din totalul deceselor.
Din cele 338 de cereri de eutanasie primite la Centrul de Expertiză în Eutanasie în 2025 de la pacienți cu vârsta sub 30 de ani care implicau suferință psihiatrică, doar 11 au fost aprobate. Niciunul nu era minor.
În cazul lui Iris, clinica de eutanasie a documentat o „dorință persistentă de eutanasie” și „niveluri ridicate de suferință”, dar nu a mers până la a declara starea ei incurabilă.
S-a menționat că ea nu a răspuns suficient la tratament, subliniindu-se totodată că tratamentul continuu ar putea încă da rezultate. Cererea ei a fost plasată pe o listă de așteptare.
La câteva luni după evaluarea ei, Iris a continuat să caute tratament. Din octombrie 2024 până în ianuarie 2025, ea a primit 16 cicluri de tratament cu ketamină la un spital din Nijmegen, lângă granița cu Germania.
„Voia să se asigure că a încercat totul – astfel încât clinica de eutanasie să nu-i poată respinge cererea”, a explicat tatăl lui Iris.
„Rezistentă la tratament”
Cu fiecare eșec, Iris și părinții ei au auzit aceeași concluzie de la specialiști: starea ei era „rezistentă la tratament”, iar medicii își epuizaseră opțiunile.
„De fapt, concluzia că o depresie precum cea a lui Iris poate fi incurabilă este ea însăși controversată în rândul psihiatrilor. Așa cum a remarcat un articol recent din Psychological Medicine, clinicienii nu pot prezice cu exactitate șansele de recuperare pe termen lung la un anumit pacient cu depresie rezistentă la tratament”, scrie Free Press.
„Cu toate acestea, pacienții percep termeni precum rezistent la tratament ca pe niște sentințe definitive”, consemnează siteul.
Iris a murit pe 1 martie
„Am avut totul”, i-a explicat Iris tatălui ei. „Am avut o viață frumoasă. Am prieteni buni. Am părinți iubitori. Am lucrat într-o brutărie când aveam 14 ani – a fost cea mai bună slujbă pe care am avut-o vreodată. Știu că o să fiu bolnavă pentru tot restul vieții. Nu mă fac bine. Pentru mine, viața este împlinită. Este completă.”
„Pe măsură ce starea ei se agrava și se apropia de punctul fără întoarcere, care apare când corpul începe să semene cu cel al unei persoane aflate în stadiile finale ale morții din cauza unei boli terminale, Iris i-a spus lui Omar – persoana desemnată să ia decizii în numele ei – că era pregătită să înceapă sedarea paliativă. El a discutat acest lucru cu medicul, care a fost de acord”.
„În ultimele sale clipe, Iris nu mai putea vorbi sau răspunde. Când și-a dat ultima suflare, Omar a văzut un zâmbet pe chipul fiicei sale. „Nu i-am putut oferi mai multă iubire decât lăsând-o să plece.” Iris a murit pe 1 martie 2026, cu cinci zile înainte de a împlini 20 de ani”, a încheiat Free Press istoria lui Iris.
Ilustrația articolului este generică, nu o reprezintă pe Iris. Sursa FOTO: © Rosipro | Dreamstime.com
