Pasagerul mortii, inecat in afaceri judiciare

10 septembrie 1989. Duminica rece. Negura. In Port, langa Navrom, mai multi oameni ca niciodata. Vineri se dadusera ratiile la ulei, zahar si carne asa ca multi dintre galateni duceau rudelor lor de la Pisica de-ale gurii.

Agitatie mare fiindca timonierul ii anuntase pe toti ca pe ceata asta el nu urneste vaporul din loc. Asa ar fi trebuit. Sa nu-l porneasca. Ca un facut, parca, negura a dat semne ca se ridica, iar la opt, motoarele pasagerului au inceput sa se zbata. A facut un nod si a pornit catre destinatie.

Moartea se oprise la cot si astepta de cateva zile. A urmat cel mai mare dezastru civil din Romania anilor ’80.

Acasa

„De ce nu vin? La ora asta ar fi trebuit sa fie deja aici. Poate au treaba si ii tine ceva in loc, acolo”. 0

La pranz, pe la 11, in Pisica a cazut ca o secure pe un crestet molatec vestea ca Mogosoaia e pe fundul Dunarii. Ca era plecata in cursa si un vas bulgaresc ar fi intrat in ea ca prin branza. „Comandantul bulgar era beat si nu a vazut ca merge pe unde nu trebuie. A intrat in ei asa…”. Erau doar zvonuri.

Nu le spusese nimeni ceva concret, sa stie, au murit toti, au scapat toti? „Ce stiu pescarii astia, poate ca ei erau beti… Cum sa ajunga Mogosoaia pe fundul Dunarii?”. „Unde s-a mai vazut asta, sa moara sute de oameni din sat?”. Era pe cat de infricosator pe atat de incredibil.

Cei care stiau ca aveau rude, copii, parinti ce ar fi trebuit sa ajunga in sat cu Mogosoaia se invarteau innebuniti incercand sa gaseasca o metoda de a intra in legatura cu cei dragi.

Marturiile celor care asteptau ingroziti pe mal sa isi vada cunostintele, pe cei dragi, cum sunt scosi din apa tulbure sfartecati ori umflati sunt socante.

Ora zero

Aflata pe senal, pe acolo pe unde ar fi trebuit sa circule, navei-pasager i-a aparut in fata de nicaieri un impingator de barje bulgaresc incarcat cu zece tone de minereu de fier. Capitanul vasului Mogosoaia a pus motoarele imediat pe maxim inapoi si a incercat sa faca o eschiva pe partea stanga.

Vasului bulgaresc i s-au oprit motoarele, iar comandantul a efectuat comanda „cu toata viteza inapoi”. Toate aceste incercari s-au dovedit zadarnice pentru ca inertia monstrului plutitor a stalcit babordul pasagerului. Cala a fost imediat inundata.

Supravietuitorii povestesc faptul ca, dupa impact, Mogosoaia s-a inclinat foarte usor pe partea stanga, iar apoi a revenit pe pozitia de plutire.

Chiar daca totul s-a petrecut foarte repede, cei care vazusera ce s-a intamplat au crezut pentru cateva secunde ca nu a fost decat un accident minor, ca putea fi o tragedie, dar ca totul s-a terminat cu bine. Nu avea sa fie asa. Dupa revenire, Mogosoaia s-a inclinat foarte mult si a intrat sub apa, scotand un zgomot infiorator.

Intre fiarele contorsionate de presiunea apei si de izbitura, sute de oameni incercau disperati sa se salveze. A fost zadarnic. Doar cativa dintre cei care nu au avut loc in cabine si ramasesera pe punte au reusit sa sara pe barjele care lovisera in coasta pasagerul.

Foarte putini sunt si cei care, ca prin minune, au fost scosi la suprafata de presiunea apei.

Cand pasagerul intrase deja sub apa se auzeau inca tipete disperate dupa ajutor.

Crima fara criminali

16 ani au trecut de atunci. O crima oribila pentru care sistemul, pe cat de plin de putregaiul comunist inainte de Revolutie, pe atat de ticalosit apoi, nu a gasit inca nici un vinovat. Din aceasta privinta apele sunt chiar mai tulburi decat cele ale fluviului care a inghitit sute de suflete.

De ce Mogosoia a plecat de la mal daca era ceata? Ce cauta impingatorul bulgaresc de barje pe culoarul navei de pasageri? De ce manevrele facute de catre cei doi comandanti de vas au fost stangace? Avea Mogosoia un radar? Il folosea? Ce au de zis bulgarii? Au fost ei intrebati, consultati vreodata de catre autoritatile romane, in afara simulacrului de proces care nu s-a soldat cu nimic? Sunt intrebari carora nu li se va gasi probabil niciodata un raspuns.

Asta pentru ca suntem suficient de ingaduitori sa permitem ca deciziile luate in numele acestei tari sa apartina unor indivizi lipsiti de personalitate si de bun simt.

Cativa dintre cei care au participat la realizarea anchetei au azi functii de conducere la Inspectoratul de Politie Galati. Nici macar acum nu pot spune mai multe despre caz. Ei nu pot spune decat ca este vorba despre un evenimet tragic si ca au facut tot ce a fost omeneste posibil in timpul anchetei.

„Mortii erau asezati in corturi. Erau corturi separate pentru cadavrele adultilor si cele ale copiilor. Era o atmosfera greu de descris in cuvinte. Unii tipau sa vina Ceausescu pentru ca este o tragedie nationala pe care trebuie s-o cunoasca si s-o vada presedintele tarii.

Dar n-a venit…”, isi aminteste Marcel Bors, actualul sef al Biroului Circulatie al Politiei Galati.

Stefan Popa, cel care ocupa in momentul de fata postul de sef al Biroului Cercetari Penale din cadrul IPJ Galati, ne povesteste si el despre reactia autoritatilor la acel moment. „Imi amintesc de acest eveniment. Era la inceputul lunii septembrie. Eram atunci in concediu de odihna la Poiana Brasov.

Fiind intr-un circuit in tara, nu prea aveam posibilitatea sa fiu la curent cu evenimetele, mai ales ca nu se putea vorbi atunci despre o circulatie rapida si independenta a stirilor. Am fost solicitat insa dupa producerea accidentului sa lucrez la identificarea cadavrelor in Port Bazinul Nou.

Eram o echipa complexa cu ofiteri criminalisti, cu medici legisti. Ne-am deplasat si la Pisica unde am audiat partile vatamate, cei care isi pierdusera membrii familiei. Am lucrat apoi si in cauza penala care a fost pornita impotriva partii bulgare.

Ca un paradox, nici in momentul de fata nu s-a dat o hotarare judecatoreasca. In perioada respectiva nimeni nu se gandea la un astfel de eveniment. Au existat anumite ezitari si banuieli in ceea priveste ancheta”, spune Popa.

Tragedia de la Mogosoaia, care a transformat pentru o perioada Dunarea intr-un fluviu al mortilor, a ramas si acum in mintea anchetatorilor galateni, detasati in ultimul an al comunismului la locul in care s-a produs accidentul naval.

Procurorii de la parchetele galatene, care s-au ocupat de acest caz, isi amintesc cu groaza momentul in care au fost scoase cadavrele celor peste 200 de pasageri si asezate in hangare, in corturi. „Barja bulgareasca a calcat practic peste nava pasager, care facea naveta Galati-Pisica.

A prins-o si a bagat-o sub apa, iar cei din nava au avut parte de o moarte groaznica. Cadavrele unora au iesit la suprafata prin cateva orificii, au fost luate de apa, si abia peste cateva zile au fost descoperite prin Delta Dunarii. Tin minte ca am audiat urmasii celor carea aveau calitate de mostenitori.

Erau multi frati, surori care s-au constituit parte civila si doreau diverse sume de bani, sau macar sicrie pentru a-si inmormanta rudele. Dar au fost unele situatii in care au murit toti membrii familiei.

Pacat ca oamenii nu au primit nimic nici in ziua de azi”, sustine procurorul general al Parchetului de pe langa Curtea de Apel Galati, Dinu Galca.

Pe vremea aceea, Galca abia devenise procuror si isi aminteste ca a fost repartizat initial la sectorul copii, unde au fost aduse zeci de cadavre intrate in descompunere, multe nerecunoscute de rude. „Toate cadavrele semanau intre ele.

Erau rude care stateau langa noi si treceau rand pe rand sa isi recunoasca copiii dupa imbracaminte si dupa semnele particulare. Unii parinti nu isi recunosteau mortii deoarece ajunsesera sa semene intre ei.

Erau copii vineti, iar fetele se deformasera cumplit”, povesteste procurorul general.

In punctul mort

10 ani de detentie pentru comandantul bulgar Gheorghi Petrov Anghelovschi – aceasta a fost sentinta initiala cu care s-a ales cel ce manevra impingatorul si care a spulberat practic pasagerul. Ca si cand nu ar fi fost deja foarte putin, condamnatul a facut doar doua luni de detentie din intreaga pedeapsa.

Iar daca cineva isi imagineaza ca ar fi fost acuzat macar de ucidere din culpa, se inseala. Bulgarul a fost pedepsit pentru distrugere! Asa ca intreaga poveste se afla in acest moment intr-un punct mort.

Nelamuririle legate de teribilul accident au fost spulberate, bulgarul a executat exact sase ore de puscarie pentru fiecare mort de pe Mogosoaia, iar in momentul de fata, partea bulgara a deschis la randul sau actiune in instanta, motivand ca a trebuit sa-si inchida evidentele financiare.

Imediat dupa dezastru, atat rudele celor morti, cat si societatea Navrom, cea care a pierdut nava Mogosoaia, au deschis proces impotriva intreprinderii de navigatie BRP Bulgaria, firma care detinea convoiul impingator BRP Petar Karamincev.

Initial, toate partile implicate in proces au cerut bani, care s-au devalorizat, iar in anul 1993, cand Curtea Suprema a dictat sentinta definitiva si a dat castig de cauza tuturor victimelor, despagubirele respective nu mai insemnau nimic.

Fiecare familie indoliata solicita drept despagubiri sume cuprinse intre 30.000 de lei si 80.000 de lei.

Dupa hotararea Curtii Supreme, Navrom a deschis un nou proces prin care a cerut reactualizarea prejudiciului suferit prin scufundarea navei Mogosoaia. In dosarul care se judeca acum se arata ca Navrom a solicitat despagubiri de 1,12 milioane de dolari.

Juristul delegat pentru a reprezenta Navrom in acest proces, Zoia Mitea, ne-a declarat ca pana in acest moment Navrom nu a primit nici un ban si a adaugat ca abia anul viitor se asteapta o sentinta in acest proces. „Partea bulgara nu a platit absolut nimic.

Din 1993 si pana acum s-a tot intrerupt cursul prescriptiei, iar cei din Bulgaria trag de timp. Termenele se dau cam la sase lui pentru ca reprezentantii BRP Bulgaria sustin ca nu pot ajunge mai repede in Romania.

Citatiile sa fac si ele prin Ministerul de Justitie din statul vecin, asa ca procedura este foarte lunga”, ne-a declarat jurista de la Navrom.

Daca Navrom si-a permis sa duca o batalie de mai bine de 10 ani, nu acelasi lucru se poate spune si despre rudele celor morti in accident. Initial numarul persoanelor care au solicitat despagubiri pentru decesul rudelor a fost extrem de mare, dar acum doar 10 persoane au mai avut puterea de a se judeca cu bulgarii in instanta.

Gheorghi Petrov Anghelovschi, comandantul bulgar, a scapat de inchisoare si are acum o viata linistita. El a fost condamnat initial in Romania la 10 ani inchisoare printr-o sentinta definitiva, dictata de Curtea Suprema. Insa nu a stat decat doua luni in arest deoarece a fost preluat de statul bulgar si gratiat.

Nu a „reusit” sa faca nici un minut de puscarie in Bulgaria. „Au existat zvonuri ca ar fi murit intre timp si ca nimeni nu mai stie nimic de el. Dar nimic nu e adevarat. Locuieste bine mersi in orasul Ruse din Bulgaria, unde este citat.

Si-a angajat avocat si am inteles ca o duce destul de bine”, ne-a mai spus declarat Zoia Mitea.

BRP Bulgaria, in proces de privatizare

Armatorul vasului bulgaresc, societatea BRP Bulgaria, se afla acum intr-un proces amplu de privatizare.

Firma, care a reusit sa isi pastreze capitalul de stat pana in acest an, este dorita de mai multi investitori straini, insa prejudiciul de peste 1 milion de dolari pe care il are de achitat pentru tragedia Mogosoaia reprezinta o datorie grea.

Tocmai din acest motiv, surse din navigatia galateana au precizat ca bulgarii doresc sa lungeasca procesul, asa incat datoria de rascumparat sa cada pe umerii eventualilor cumparatori.