Paștele sărăciei

Nu știu câți v-ați uitat ieri la televizor la știri. O dată pe oră, câte un reporter se afla în supermarket și ne explica nouă, telespectatorilor, cum dăm buluc să consumăm toți banii pe care îi avem pentru sărbătoare. Vine Paștele! Printre rafturile unui supermarket mergea ușor jurnalista, afișând un zâmbet „de împlinire”. Nu era multă lume în magazin, după cum se vedea în imaginea colorată de produsele aranjate pe rafturi și ambalate în pungi de plastic roșii, galbene, albastre, dar poate nu filmau unde trebuie. Transmisiunea se încheie și imaginea se mută în studio, unde întâlnim același zâmbet. Urmează o nouă știre care ar trebui să binedispună telespectatorii.

Nimic la știri despre ceilalți. Adică, ceilalți care nu se pot bucura de sărbătoare. Au fost uitați. Ne aducem aminte de ei atunci când ne convine, mai ales când mai apare câte o statistică de pe la Eurostat. Vorbesc despre săracii României.

Ca să ne facem o idee, luăm ultima statistică de la Institutul Național de Statistică (INS) referitoare la acest subiect. A fost publicată în a doua parte a anului 2018 și se referă la datele pe 2017. Este relevantă pentru că nu se schimbă foarte mult de la an la an. E o ușoară scădere, cam nesemnificativă, dar nu mi-am propus să fac analiză pe motive. Prezint doar câteva date brute.

Rata sărăciei relative este de circa 23,6%, adică peste 4,6 milioane de persoane sunt sărace. În anul 2017, rata sărăciei a fost de peste 5 ori mai mare în regiunile Nord-Est ṣi Sud-Vest Oltenia ṣi de peste 4 ori în regiunile Sud-Est ṣi Sud-Muntenia, decât în regiunea Bucureşti-Ilfov. Cele mai mari rate ale sărăciei s-au înregistrat în regiunile Nord-Est ṣi Sud-Vest Oltenia (33,4%) ṣi Sud-Est (29,6%), iar cea mai mică în Bucureṣti-Ilfov (6,1%).

Situația arată prost când vine vorba de gospodăriile care au copii – 23,6% se aflau în această situație. Acolo unde sunt mai mulți copii, gradul de sărăcie crește. De exemplu, circa 3 din 5 dintre gospodăriile care au peste 3 copii sunt sărace.

INS chiar spune: sărăcia în România este foarte profundă, multe persoane având şanse reduse de a se desprinde din această situaţie într-un timp scurt.

Un alt indicator este rata riscului de sărăcie și excluziune socială. În 2017 a fost de 35,7%, adică 7 milioane persoane. În rândul copiilor, situația este gravă, 2 din 5 este în această situație, dacă luăm grupa de vârstă 0-17 ani. La fel și la grupa următoare: 18-24 ani.

Un raport realizat de Fundația World Vision România de anul trecut arată situația din mediul rural. Astfel, printre multe altele, peste două treimi dintre gospodării au probleme în asigurarea unei alimentații de calitate, membrii fiind nevoiți să cumpere alimente mai ieftine (71% dintre respondenții sondajului). În același timp, aproximativ o treime (29%) au împrumutat sau primit alimente de la rude/prieteni.

A crescut însă cu 3% numărul celor care au fost nevoiți să cumpere produse pe datorie/caiet/credit (de la 42%, în 2016, la 45% în 2018).

Foarte important: 3%, procentul copiilor care afirmă că nu au niciodată suficientă hrană și se culcă flămânzi. 9% primesc 2 mese pe zi doar uneori.

Asta este România cealaltă, care nu are suficienți bani pentru a-și lua de mâncare. Poate unii dintre ei mai primesc în perioada asta câte ceva de mâncare, dar niciodată nu va fi de ajuns. Paștele e sărac pentru câteva milioane de români. Ei nu se înghesuie la ieșirea din localitate pentru a merge în vacanță, doar speră să aibă ce pune pe masă pentru copiii lor.

Nu am văzut, până acum, politici bune menite să-i ajute să iasă din situația în care se află. Poate problema este că sunt realizate în birourile de la București. În realitate, știm cu toții că, de fapt, nu se dorește și, așa cum a recunoscut oficial liderul PSD, acele suflete sunt considerate NIMIC!

Fiind la guvernare, ai capacitatea să schimbi lucrurile în bine pentru ei, dar nu o faci. Asta ce te face pe tine?