Patriciu in clubul miliardarilor

Marea lovitura pe care Dinu Patriciu a dat-o vanzand pachetul majoritar al Rompetrol catre KazMunaiGaz nu e, poate, saltul pe care l-a facut direct pe primul loc in topul celor mai bogati romani, ci faptul ca, dupa toate aparentele, are sanse mari sa pastreze acest loc cativa ani buni de-acum incolo.

Pentru ca nici unul din oamenii de afaceri din top 10 nu are, in acest moment, perspective sa acumuleze rapid o avere care sa o depaseasca pe cea a industriasului roman.

Putin a lipsit ca astazi sa nu se vorbeasca despre Dinu Patriciu ca despre un candidat cert la topul Forbes al celor mai bogati oameni ai lumii.

Omul de afaceri a negociat in paralel, „pana in ultimele zile”, si cu KazMunaiGaz, compania din Kazahstan catre care a vandut 60% din pachetul de 80% pe care-l detinea la The Rompetrol Group, dar si cu un fond de investitii, care incerca sa intre in afacere cu o participatie minoritara – ceea ce inseamna ca suma incasata de Patriciu ar fi fost semnificativ mai mica.

„Am ajuns pana la redactarea cu punct si virgula a documentelor finale cu ambii”, a explicat Dinu Patriciu joia trecuta, in interviul pe care l-a acordat MONEY EXPRESS. Negocierile au fost minutioase si s-au purtat la Londra si la Amsterdam, nu in Kazahstan.

„Pentru acest deal, prima oara am fost in Kazahstan miercurea trecuta (22 august – n.r.)”, spune Patriciu, care-si va pastra pozitia in companie, cea de presedinte, si dupa ce KazMunaiGaz va incheia preluarea Rompetrol.

Va lucra in continuare cu vechiul sau partener, americanul Phil Stephenson, care si-a pastrat 5% din pachetul de 20% pe care-l detinea pana la semnarea tranzactiei (dar Stephenson nu va ramane, dupa cum spune Patriciu, pe aceeasi pozitie, cea de vicepresedinte), precum si cu un deputy CEO desemnat de partenerii din Kazahstan.

De altfel, spune omul de afaceri, mare parte din banii incasati de el si de Stephenson vor merge inapoi in companie: „Asta este foarte important, ca putem tine pasul cu ei” in privinta investitiilor.

GHICITOAREA LUI PATRICIU: Dar cat de mare este, de fapt, suma incasata de Patriciu si de Stephenson pentru cele 75% din The Rompetrol Group?

Dinu Patriciu refuza sa raspunda cu o cifra exacta la aceasta intrebare. Dar lanseaza si pentru jurnalistii care-l intreaba, si pentru comunitatea de business, o ghicitoare.

Mai bine zis, o ecuatie a carei principala necunoscuta e valoarea sumei destinate celor doi actionari, suma care fusese virata de compania din Kazahstan, la data anuntului oficial, intr-un cont escrow (cont de tranzit in care sunt depusi banii pana la perfectarea tranzactiei – n.r.).

Anuntul oficial al Rompetrol continea o singura cifra care, aparent, rezolva curiozitatea generala legata de banii pe care i-a incasat sau urma sa-i incaseze Dinu Patriciu. Acea cifra a facut saptamana trecuta istorie. Este vorba de 3,616 mld. $ – suma reprezentand valoarea de piata a companiei. Initial, formularea „valoare de piata” a parut una fara capcane.

In realitate, nu aceasta e valoarea finala dupa care s-au platit banii corespunzatori pachetului de 75%, ci doar un reper, pe baza caruia Patriciu a invitat curiosii sa calculeze pretul total al companiei si, implicit, valoarea pachetului de actiuni vandut de el si de asociatul sau american, Phil Stephenson.

PLUSURI SI MINUSURI. In interviul acordat MONEY EXPRESS joia trecuta, Dinu Patriciu a spus ca pretul actiunilor platit efectiv actionarilor poate fi stabilit „cu niste minusuri si cu niste plusuri” aplicate acelei valori de piata („enterprise value”, in limbaj de specialitate), adica cifrei incluse in anuntul oficial.

Care ar putea fi minusurile si care sunt plusurile? Minusurile sunt, conform specialistilor financiari, datoriile nete ale companiei. Dupa unele estimari, datoriile nete ale The Rompterol Group se situeaza undeva intre 400 si 450 milioane de dolari.

Este adevarat ca doar rafinaria Petromidia, piesa centrala a grupului – a carei activitate genereaza 30-35% din cifra de afaceri consolidata a grupului – are datorii istorice catre stat in valoare de 600 mil. $, transformate in obligatiuni rascumparabile in 2010.

Insa, conform standardelor internationale de contabilitate pe care le foloseste Rompetrol, doar o mica parte din aceste obligatiuni (convertibile in actiuni) apar ca datorie neta. Restul datoriei este considerata capital.

Cat despre plusuri, Dinu Patriciu s-a referit, dupa toate probabilitatile, la bonusul pe care cumparatorul il plateste, de regula, pentru achizitia pachetului majoritar – 75% in cazul Rompetrol.

De obicei, acest bonus – daca se iau drept reper tranzactii similare cu cea care face subiectul discutiei – se cifreaza undeva la 25% din pretul final al pachetului de actiuni, rezultat dupa scaderea datoriilor nete din „enterprise value”.

Pe scurt, pretul pachetului vandut de Patriciu ar putea fi estimat scazand datoria neta din valoarea de piata a Rompetrol (deja celebrele 3,616 mld. $). La suma obtinuta (daca estimarile privind datoria neta sunt corecte, se obtine un pret al intregii companii de 3,16-3,21 mld. $), ar urma sa se aplice acel bonus de 25% pentru cedarea controlului, deci a pachetului majoritar.

Daca Dinu Patriciu a vandut 60% luand ca reper acest pret, valoarea pachetului sau ar fi de 1,89-1,92 mld.$. Daca se adauga bonusul de 25%, rezulta un pret platit de 2,37-2,41 mld. $. Ceea ce ar insemna ca pachetul total de 75% (din care 15% ii apartineau lui Phil Stephenson) are un pret de 2,96-3,01 mld. $.

AVEREA LUI PATRICIU. Dar Dinu Patriciu, ca si asociatul sau american, au ramas actionari cu 20% respectiv 5% in Rompetrol, „fleacuri” care ar putea valora, peste cativa ani, mai mult decat au obtinut cei doi parteneri din tranzactia cu KazMunaiGaz.

Dinu Patriciu n-a exclus de altfel, in discutia cu MONEY EXPRESS, ideea potrivit careia pachetul pe care il detine in prezent la Rompetrol ar valora mai mult decat cele peste 2 mld. $ pe care se estimeaza ca i-a incasat acum.

Asta „peste doi-trei ani”, cand, crede el, valoarea grupului s-ar putea tripla prin extindere si achizitii – Patriciu a confirmat NIS, compania petroliera din Serbia, este in continuare o tinta de achizitii pentru Rompetrol.

Un calcul sumar arata ca averea lui Patriciu – daca se iau in calcul numai cele 2,4 mld. $ obtinute pentru 60% din Rompetrol si se adauga circa 0,6 mld. $, valoarea actuala, calculata pornind de la aceeasi baza, a pachetului de 20% pe care omul de afaceri roman l-a pastrat -, tinde spre 3 mld. $.

Daca adaugam si celelalte detineri ale omului de afaceri, cum ar fi investitiile in media sau „sutele de milioane de dolari”, dupa cum se exprima el, din real estate, averea sa depaseste probabil aceasta valoare, chiar daca ca suma incasata de Patriciu e mai mica decat cea estimata in urma calculelor de mai sus.

Cu alte cuvinte, Patriciu devine in mod categoric cel mai bogat roman, surclasandu-l pe actualul detinator al titlului – fostul tenismen Ion Tiriac. MONEY EXPRESS a estimat in aprilie anul acesta ca averea lui Ion Tiriac se va apropia, in urmatorul an, de 2 mld.

euro, daca luam in calcul masivele investitii imobiliare din ultima vreme si cresterea previzibila a valorii pachetului de 40% pe care-l detine la banca UniCredit-Tiriac. Or, cu peste 3 miliarde de dolari (circa 2,3 mld. euro), Patriciu il depaseste pe Tiriac, avand – in plus – si o importanta componenta cash.

Interesant este insa si modul in care va evolua averea lui Patriciu. Surse apropiate tranzactiei apreciaza ca Patriciu si-ar putea dubla banii obtinuti de la KazMunaiGaz in doi-trei ani (prin investitii de private equity, pe bursa si in real-estate), iar omul de afaceri spune el insusi ca valoarea Rompetrol se va tripla in trei ani.

Jocul cifrelor arata ca nu este deloc exclus ca averea lui Patriciu sa creasca spre 5-6 mld. $ in urmatorii ani – valoare care l-ar mentine, practic, pe primul loc in topul celor mai bogati romani, de vreme ce nici un alt om de afaceri din top 10 nu are in acest moment premise comparabile pentru a-si creste averea.

Si pentru ca tot a venit vorba de topuri, Patriciu marturiseste ca nu-l impresioneaza: „Pe mine nu prea ma intereseaza clasamentele. Nu m-au interesat niciodata, pentru ca ele au si doza lor de relativitate”, spune presedintele Rompetrol. Pe de alta parte, Dinu Patriciu nu a intrat in clasamente brusc, multumita tranzactiei din 24 august – insa anvegura averii sale era mai dificil de estimat.

„E greu sa apreciezi valoarea unor companii, pentru ca numai piata le da valoare”, admite Patriciu. Iar in cazul sau, piata si-a spus abia acum cuvantul.

TIRIAC & PATRICIU. Intre cei doi miliardari de top ai Romaniei exista, pe langa unele asemanari – altele decat faptul ca amandoi locuiesc pe bd. Mircea Eliade, dupa cum remarca saptamana trecuta „Ziarul Financiar” – si deosebiri evidente.

Intr-adevar, si Tiriac, si Patriciu au intuit ca o formula buna e asocierea cu oameni de afaceri straini: dar in vreme ce aproape toate afacerile lui Tiriac au fost devenit mari prin aliante cu grupuri multinationale (banca, societatea de asigurari, afacerea Metro sau companiile de import auto), Dinu Patriciu s-a asociat cu un avocat american bine conectat cu mediul de afaceri, Phil Stephenson,

care-i este si azi partener. Conexiunile si faptul ca era familiarizat cu lumea finantelor internationale au fost, de altfel, si asset-ul nr. 1 al lui Stephenson: un exemplu relevant e faptul ca, atunci cand Rompetrol a cumparat Petromidia, negocierile pentru finantarea achizitiei – 50 mil. $ – au fost purtate cu ABN Amro de catre Stephenson.

O deosebire fundamentala intre Tiriac si Patriciu vine din modul in care cei doi au relationat cu mediul politic. Daca Tiriac nu s-a implicat in mod vadit in politica, Patriciu este liberal din 1990 si este recunoscut ca unul din apropiatii actualului premier Calin Popescu Tariceanu si, mai ales, drept inamic al presedintelui Traian Basescu.

Mai mult, Patriciu a trecut de doua ori pe langa un mandat de arestare preventiva. Prima data – in noaptea dinspre 27 spre 28 mai 2005, dupa o audiere maraton care a durat 18 ore, Patriciu a fost retinut de procurori, fiind cercetat pentru evaziune fiscala, inselaciune si spalare de bani.

Procurorii vorbeau, tot atunci, de “incalcarea in mod fraudulos si speculativ a procedurii Bursei de Valori Bucuresti”. La nici un an de la acest episod, in februarie 2006, Patriciu reintra in malaxorul justitiei. “Aceleasi fapte, cu alte incadrari juridice”, explica dupa audieri Dinu Patriciu.

De aceasta data, cei care au blocat arestarea au fost procurorii de la Parchetul Inaltei Curti de Casatie si Justitie, care au infirmat orice propunere a colegilor lor de la DIICOT. De atunci si pana astazi nu s-au facut pasi in acest dosar, care numara acum circa 7.000 de pagini.

VIZIUNEA LUI PATRICIU. In noua ani, fostul profesor de arhitectura Dinu Patriciu a construit un mini-imperiu petrolier care graviteaza in jurul a doua rafinarii (Petromidia si Vega) si care include o retea de retail care numara acum 600 de benzinarii in Balcani si in vestul Europei (Franta si Spania).

Compania va realiza anul acesta, potrivit estimarilor lui Patriciu, o cifra de afaceri consolidata de 7 mld. dolari, cu un profit operational de 267 mil. $.

Dar, desi cea mai mare parte a averii sale vine dintr-un grup petrolier, rezultat al restructurarii unei foste companii de stat, Patriciu nu crede ca viitorul lui in afaceri este strict legat de petrol. Se vede pe sine drept un manager care poate migra de la un domeniu la altul, in functie de oportunitatile pietei.

Cand aude intrebari legate de evolutia „pietei romanesti”, e putin iritat si spune ca Romania nu mai poate fi tratata ca o entitate individuala: ii place sa vorbeasca de jucatori regionali – categorie in care include, desigur, si Rompetrol, care vinde carburanti si in Bulgaria, Moldova, Albania sau Georgia si, incepand cu 2005, si in Franta si Spania.

S-a spus, cand omul de afaceri roman a cumparat reteaua vest-europeana de benzinarii, ca grupul sau incepe sa capete dimensiuni globale. Globalismul afacerii Rompetrol s-a conturat si mai bine saptamana trecuta, cand actionar majoritar a devenit o companie din Kazahstan – o companie care detine resurse petroliere importante, insa este saraca la capitolul prelucrare si distributie.

Acum, refrenul preferat al lui Patriciu pare sa fie cel despre un pod al energiei intre petrolul asiatic si distributia din Balcani si Europa de Vest.

Ce va face Patriciu in continuare, eventual dupa ce va vinde si restul de 20% pe care-l mai are la Rompetrol? Are planuri multe: vorbeste despre restructurari de companii, dupa formula pe care a aplicat-o si la Petromidia. Va continua exercitiul restructurarilor, de altfel, printr-un nou fond de private equity, pe care vrea sa il capitalizeze cu circa 300 de milioane de dolari.

Nu da detalii despre industriile la care se gandeste, dar vorbeste despre intentia sa de a remodela companii „care au potential de extindere regionala”. Alte domenii, aceeasi filosofie.