PDL: vesti proaste pentru sustinatori

Aflam de la HotNews.ro ca in PDL discutiile interne privind reforma si identitatea partidului au debutat mai mult decat dezamagitor. Aflam ca obiect de dezbatere este nici mai mult nici mai putin decat ideea bizara ca din tot spectrul de dreapta, partidul trebuie sa se restranga doar la doctrina crestin-democrata. In ceea ce priveste aripa liberala, „nu spune nimeni ca vor disparea din partid dar doctrina pe care ei o reprezinta s-ar putea sa nu se mai regaseasca” au declarat pentru HotNews.ro surse din partid. Ca si cand dintre nenumaratele pozitii posibile in necesara dezbatere interna, PDL a ales sa se concentreze pe cea mai contraproductiva si iresponsabila. Si mai mult, pentru ca iresponsabilitatea sa fie indubitabila, reprezentantii sai au inceput s-o si trambiteze. Sa explicam.

1.In primul rand este o chestiune de pura strategie electorala. Lupta dintre PDL si PNL pentru ocuparea culoarului de centru-dreapta românesc nu este încheiată. PDL are o problemă majora si aceasta problema nu este PSD, ci PNL. Daca nici asta nu s-a inteles din intamplarile ultimilor ani, atunci chiar ca nu s-a inteles nimic. Cat timp va exista competitie pe culoarul de dreapta, PDL are o vulnerabilitate majora (Idem PNL). Neglijarea rolului pe care il are electoratul liberal în politica românească si a faptului ca identitatea liberala este un factor major in politica noastra, este o eroare capitala pentru oricine pretinde ca face politica de dreapta in Romania. Si mai precis: Nu poti avea un partid mare de dreapta in Romania fara reprezentarea si participarea segmentului liberal. Fie si numai pentru acest motiv, PDL ar trebui sa evite sa faca declaratii dubioase privind atasamentul sau fata de directia liberala.

2.Cele de mai sus sunt confirmate si de cele intamplate in finalul campaniei prezidentiale recent incheiate. PDL uita, se pare, prea repede, efortul disperat facut intre cele doua tururi, pentru a da „mesaje liberale”, a trimite in prim plan „vectori de imagine liberali” si a „atrage electoratul liberal”. Uita frenezia cu care si-a adus brusc aminte ca in denumirea partidului este cuvantul „liberal”. Uita experienta aproape traumatica de a calcula infrigurat si jumatatile de procente liberale ce ti-ar putea aduce victoria sau de a incerca sa inventezi pe genunchi, pe ultima suta de metri, solutii la o problema pe care ti-ai creat-o singur, prin doi ani de neglijenta si autosabotaj.

3.Este neclar la ce se refera identitatea „populara” (citeste „popular dar pur crestin-democrat”) la care se face referinta de catre sursele PDL. Nicaieri in Europa partidele populare nu guverneaza pe o platforma pur crestin-democrata si nici macar nu se prea identifica pe o platforma pur crestin-democrata. In Franta, Spania, Italia dreapta competitioneaza si guverneaza de pe o platforma complexa ce combina mai multe curente si principii doctrinare. Nici macar in Germania, crestin-democratia nu guverneaza in stare pura. Ne place sau nu, termenul de „ popular” exact asta inseamna: incercarea de agregare a curentelor dreptei, de multe ori aflate intr-o miscare haotica, sub o cupola politica unitara. Mutatis mutandis este echivalentul „fuzionismului” american. Atat miscarea populara cat si fuzionismul sunt raspunsuri pragmatice la constrangerile realitatii, nu abstractii teoretice. Daca nu ai inteles acest lucru, inseamna ca problema doctrinara centrala a dreptei contemporane iti este straina.

4.Este neclar de ce PDL ar vrea sa-si restranga baza de operare doctrinara (doar la zona crestin-democrata) in loc sa si-o extinda. Daca tot vrem sa evocam un trend international in ultimele decenii in chestiunea aceasta, acest trend nu este deloc unul de inchidere si segmentare, ci unul de extindere si inglobare. Tatonarile spre dreapta ale social democratiei prin „A Treia Cale” ar trebui sa dea de gandit. Experienta popularilor din Franta, Italia si Spania ar trebui sa dea de gandit. Nimic din exemplele europene -atat cat pot fi ele relevante situatiei noastre – nu recomanda strategia inchiderii, epurarilor si osificarilor doctrinare imaginata, pare-se, de unii lideri PDL.

5.Ideea –implicita in discutie- ca nu exista liberalism in curentul popular este de o inocenta amuzanta. Nu numai ca miscarea populara este expresia ajustarii la realitatile secolului 20 a temelor si obiectivelor pro-capitaliste si pro-democratice ale liberalismului clasic de secol 19 dar mai mult, insasi crestin-democratia este cladita pe o componenta liberala. Se stie ca unul dintre cei trei piloni ai crestin-democratiei este ideea economiei sociale de piata. Or economia sociala de piata este intr-o masura covarsitoare rezultatul scolii de gadire ordo-liberale a lui Eucken &co. Sa fim cat se poate de clari: istoric si conceptual doctrina economica a crestin-democratiei este ordo-liberalismul. Expresia practica si aplicata a ordo-liberalismului este economia sociala de piata. Ordo-liberalismul economiei sociale de piata este pilon doctrinar al crestin-democratiei. Cine are nelamuriri poate consulta Fundatia Konrad Adenauer, cu sediul in Bucuresti, partener ISP si PDL.

6.Chiar daca PDL hotaraste sa se inchida intr-un gettou crestin-democrat, ramane totusi neclar ce se intelege prin crestin-democratie in context romanesc. Ca sa existe o doctrina crestin-democrata romaneasca,cineva trebuie sa o si construiasca. Ceea ce presupune un efort indelung si laborios, o dezbatere continua la care participa intelectuali, societatea civila si (evident) reprezentantii Bisericii sau Bisericilor. Or in Romania acest efort este abia la inceput. Dupa stiinta autorului de fata, nu exista nici o contributie a vreunui lider PDL la aceasta dezbatere incipienta. Este deci natural sa ne intrebam ce au in minte PDL-istii cand spun „crestin-democratie”. Sa speram ca nu cred ca daca se copiaza si lectureaza ceva dintr-o sursa germana intr-o sedinta de partid, avem crestin-democratie in Romania. Mai clar: PDL poate crea conditiile institutionale ale dezbaterii si isi poate asuma rolul de punct focal dar nu poate pretinde ca detine ceea ce nu exista inca decat ca proiect, anume formula crestin-democratiei romanesti.

7.Vorbind mai general, se pare ca in PDL (ca de altfel si in celelate partide), nu se intelege un lucru: o doctrina politica nu se naste, creste, dezvolta si transforma intre peretii unui partid. Este o provocare la care nu oamenii politici sunt cei chemati sa raspunda primii, ci una a carei greutate cade aproape in intregime pe umerii intelectualilor publici, jurnalistilor, politologilor, comentatorilor si evident, publicului informat si avizat, a tuturor celor ce au vointa si capacitatea sa participe la dezbateri. Altfel spus, o doctrina este expresia vie si dinamica a unei dezbateri publice. Ea se manifesta nu in documente de partid ci in carti, articole, in conferinte, pe bloguri si forumuri. Decizia politica este o luare de act, o aliniere si o internalizare a acestor dezbateri continui.

8. De asemnea, si la fel de grav, nu se intelege ca intre timp in Romania s-a constituit comunitatea relevata dezbaterii doctrinare. Nu exista acum cinci ani. Acum exista. Ea poate fi identificata usor urmarind forumurile si blogurile. La ora aceasta sunt oameni ce au si capacitatea si vointa de a duce aceasta dezbatere intr-un mod informat ci constructiv. Specialisti si simpli cetateni care citesc si scriu despre doctrine in Romania, si care urmaresc si cenzureaza partidele politice. Ei sunt nucleul si motorul evolutiilor doctrinare, nu partidele politice. Sa fim foarte clari: adevarata dezbatere despre doctrina dreptei romanesti are loc nu in sediul PDL sau PNL ci pe dreapta.net, Madam Blogary, Vox Publica, pe forumul HotNews, pe nenumaratele “bloguri portocalii” (“portocalii” nu pelediste!, cum insista chiar blogerii in cauza), la ISP, SAR si CADI, la 22, la defunctul Cotidianul pre-Nistorescu, in editoriale, in redactii si studiouri si la catedrele si in bancile universitatilor. Si asa este si normal. Anormal este ca partidele sa nu stie ca exista aceasta comunitate si habar sa nu aiba cum sa se raporteze la dezbaterea generata de ea.

9. Daca PDL-istii ar evalua insa blogurile sau publicatiile mentionate mai sus, ar avea o imagine a starii de spirit a nucleului activ al dreptei romanesti ideologice, la zi. Ar descoperi ca aceasta “comunitate virtuala” relevanta pentru dezbaterea in cauza este fuzionista, pragmatica si profund liberala economic. Daca PDL crede ca poate trece peste pragmatismul (care cere nu copierea ci aplicare realista a doctrinelor), fuzionismul (care sustine o platform comuna pentru ideile conservatoare, crestin-democrate si clasic-liberale) si liberalismul economic al acestor simpatizanti ai dreptei, face o mare eroare. Inseamna ca nu a inteles cat de mult conteaza ei in ecuatia opiniei publice si cat de mult le datoreaza pentru ultimii trei ani. Si mai ales, nu intelege ce ar insemna in planul imaginii si suportului electoral al partidului, alienarea lor.

10. In sfarsit, este de notat ca PDL s-a format ca urmare a fuziunii cu PLD. In documentele fondatoare ale partidului sta explicita ideea fuzionista: federarea tuturor curentelor dreptei intr-un mare partid. Era si normal – motivul desprinderii Platformei Liberale din PNL a fost exact abandonarea de catre penelisti a acestui proiect de unificare si constructie si angajarea intr-o politica a inchiderii, oligarhizarii si excluderilor. PDL a castigat tocmai prin deschidere, vointa de a coagula in jurul sau si intentia reformei profunde. PNL a pierdut. Ceea ce auzim azi dinspre PDL sugereaza ca nici macar acum unii lideri nu inteleg de unde li se trage succesul. Mai mult, ca vor in mod absurd si sinucigas sa reconsidere pactul fondator al partidului. Un lucru este insa cert: daca PDL vrea sa scoata din deriva si sa relanseze PNL, nu exista o cale mai sigura decat sa ofere acestui partid sansa nesperata de a se prezenta ca adevaratul reprezentant si unificator al dreptei cu ajutorul liberalilor fuzionisti rechemati la partidul mama.

In sfarsit, ar mai fi ceva foarte important de mentionat. Multi lideri ai PDL par sa fi ajuns sa creada propria propaganda (“cel mai mare partid din Romania”) uitand cat de fragila si vulnerabila le este de fapt imaginea publica, resursa umana, infrastructura intelectuala si, nu in cele din urma, suportul electoral.

Cand nu ai castigat in mod decisiv nici macar o alegere in toata existenta ta, cand esti blocat sub un plafon de aproximativ 30% in sustinere electorala, cand candidatul tau nu a trecut linia de finish decat salvat miraculos de cavaleria usoara a diasporei, cand guvernezi cu o majoritate fragila, improvizata, ai desigur, o problema.

Si, daca in ciuda celor de mai sus, in loc sa fii preocupat sa-ti cresti si intaresti organizatia, sa iti extinzi baza de operare doctrinara, sa-ti consolidezi si strangi randurile, prioritatea ta este de natura celor reiesite din declaratiile publicate de HotNews.ro, atunci ai o problema si mai mare. Intrebarea este: are PDL resursele de leadership necesare ca sa confrunte cu inteligenta si eficienta aceste probleme?