„Pe tata l-am văzut o singură dată, când aveam 16 ani, și nu l-am putut privi în ochi. Cum a apărut la ușă bărbatul care îmi era părinte doar în acte și cine a fost tatăl meu adevărat”

Mi-am întâlnit tatăl biologic o singură dată în viață, când aveam vreo 16 ani. Nu m-a tulburat acea întâlnire și n-am simțit absolut nimic vizavi de bărbatul acela, care se uita cu o privire tâmpă la mine și aștepta să zic ceva, să vorbesc, probabil chiar să-i povestesc într-o oră ce am facut în 16 ani. Tot ce îmi doream era să nu-și prelungească vizita. O oră deja era mult pentru mine.

Părinții mei s-au despărțit înainte cu două luni să mă nasc. S-au despărțit numai în fapt, nu și legal. Lucrul acesta s-a întâmplat mult, mult mai târziu, după vreo 9 ani, dacă îmi amintesc bine. Născându-mă în timpul căsătoriei, am primit numele lui de familie. Aș putea presupune că a și venit la Maternitate, să mă declare. „Să mă recunoască”- parcă așa se spunea. Sau poate era suficient ca, la naștere, mama să prezinte certificatul de căsătorie, nefiind nevoie și de prezența tatălui. Habar n-am cum a fost, n-am întrebat și nici nu o să întreb vreodată, pentru că pur și simplu nu mă interesează.

„E taică-tău aici. E în bucătărie. Te așteaptă.”

Ziua în care l-am văzut pentru prima și ultima dată era o zi ca toate celelalte. Am venit ca de obicei de la liceu, pe la ora 15. M-a luat mamaie de la ușă, mi-a zis să mergem direct în camera mea, că are să-mi spună ceva. Mi-a spus simplu și direct. „E taică-tău aici. E în bucătărie. Te așteaptă.” Am stat să mă gândesc dacă să mă duc să-l văd sau nu. M-am dus. 

Citește continuarea articolului AICI.