"Pescuit sportiv" fara peste, dar prostituata face toti banii

Anuntat de premiile pe care le-a obtinut pana acum la festivaluri internationale, de cronicile foarte bune din presa straina (filmul ruleaza deja in Franta), debutul lui Adrian Sitaru in lungmetraj este, in cel mai rau caz – pentru spectatorii carcotasi -, o pauza de la filmele mizerabiliste care prea arata viata trista de zi cu zi. (Cum spune Ioana Flora in film, „M-am saturat de tara asta de cacat.”). In cel mai bun caz, e un debut remarcabil.

Filmul este el insusi rod al acestui „mizerabilism” cotidian. A fost inceput ca dintr-o joaca, actorii n-au fost platiti, a durat mult pana a fost terminat. Scenariul (pornit de la o idee a lui Radu Jude, prieten cu Sitaru) a inceput a fi scris prin 2003, in 2005 au inceput si filmarile – rastimp in care regizorul-producator a cautat sprijin in stanga si-n dreapta. A obtinut o camera de filmat dintr-o parte, echipament de sunet din alta samd.

S-a terminat de filmat cu totul prin 2007. Cu prima varianta de montaj pe digital in brate (realizata si ea in aproape un an), Adrian Sitaru s-a aratat unor producatori francezi. Acestia s-au indragostit de film si au decis sa-l ajute sa fie terminat (cam cum a facut compania romaneasca Libra Film cu „Katalin Varga”, realizat de britanicul Peter Strickland.).

Ajutorul a constat mai ales in gonflarea filmului de pe digital pe pelicula de 35mm si in terminarea sunetului. Cei de la ARTE s-au implicat si ei. Rezidenta Cinefondation primita de la Festivalul de la Cannes, i-a permis lui Adrian Sitaru ca timp de cateva luni sa stea la Paris aproape de filmul sau aflat in ultimele stadii ale postproductiei.

Geneza atat de grea (si despre care poate stim cate ceva din presa, inainte de a intra in sala) nu afecteaza impactul pe care filmul il are asupra noastra. Fireste, frugalitatea mijloacelor da primelor secvente – pana intri in viteza de croaziera -, un aer frust si imediat. Se filmeaza din mana (camera lui Adrian Silisteanu face minuni), iar cele doua personaje, Mihaela „Iubi” si Mihai par decupate, cu tachinarile si nervii lor, din realitatea pe care o traim.

E drept, unghiul subiectiv al camerei („POV”- „Point of View”, prin care devenim implicati in poveste, la fel cum si camera devine personaj), e dificil in primele momente, cand ne sunt bruscate obisnuintele capatate prin antrenament din majoritatea celorlalte filme.

Pe masura ce timpul trece, povestea ne prinde. La cinema Studio, cu oameni de toate varstele in sala, nu am vazut pe cineva iesind sau bufnind.

Comparat cu clasicul lui Roman Polanski, „Cutitul in apa”, pentru triunghiul amoros si pericolul difuz care ameninta din umbra in permanenta, „Pescuit sportiv” surprinde cu multa acuitate schimbarile fulgurante de umori din alchimia unui cuplu si intretine o permanenta stare de asteptare a unui eveniment care sa aseze piesele la loc, eventual printr-un soc.

Un cuplu – de amanti, aflam chiar de la inceput (interpretati de Ioana Flora si Adrian Titieni), pleaca spre locul unui picnic. Pe drum, masina condusa de femeie accidenteaza o prostituata (Maria Dinulescu), dar soferita – panicata de ideea ca relatia ei adultera, pe care nu e pregatita sa si-o asume, ar putea ajunge la urechile sotului -, decide sa nu se indrepte spre primul spital.

Putem spune ca, din momentul in care prostituata isi revine, incepe si filmul. In excelenta interpretare a Mariei Dinulescu, Ana e malefica, insinuanta si in mod fundamental buna – totul in proportii egale. Rapid, Ana se strecoara in angrenajul si-asa scartait al cuplului si, trecand de la unul la altul, ii manipuleaza trezindu-le pulsiuni erotice camuflate, montandu-i pe unul impotriva altuia, starnindu-i, enervandu-i, silindu-i sa reactioneze.

Adevarul este ca niciunul dintre personajele filmului nu e curat ca lacrima, dar desfasurarea acestui joc valurit al seductiei face ca prostituata sa para de departe cel mai sincer personaj.

Amestec de candoare si perversitate, Ana isi reveleaza la final capacitati de inger (unul exterminator, mai degraba). Nuantata interpretare a Mariei Dinulescu, in cel mai bun rol al sau de pana acum, umple personajul de cantitati egale de periculozitate, joie de vivre si tristete batrana.

Ioana Flora si Adrian Titieni sunt de asemenea convingatori pentru ca reusesc sa-si faca personajele umane si credibile chiar daca le fac vizibile partile intunecate – mai ales capacitatea de a minti si de a-i manipula pe cei dragi. Dar si lasitatea. Mihai si Iubi sunt niste oameni normali.

In roluri episodice, Nicodim Ungureanu si Sorin Vasilescu detensioneaza binevenit, cu scurte incursiuni comice de calitate, triunghiul conjugal incins la borne.

Tema lasitatii a fost dezvoltata de Adrian Sitaru in multipremiatul sau scurtmetraj, „Valuri” (Premiul Gopo pentru Cel mai bun scurtmetraj al anului trecut), unde un tanar lasa o turista sa se inece ca sa-i fure geanta, in indiferenta altor turisti (printre care tatal de familie interpretat de Adrian Titieni). „Pescuit sportiv” face un rapel la „Valuri”, mai ales ca introduce un joc de cuvinte (si nu numai) pe tema pescuitului (sportiv sau nu), a prostituatei si a pestelui (inexistent in film).

E un teritoriu nou pentru noua cinematografie romana, pentru ca Sitaru nu pare interesat de realitatea sociala, sau poate doar in masura in care e un revelator pentru povesti universale despre natura umana.

In interviurile sale, cineastul (nascut in 1971) se declara fascinat de ceea ce ne face sa ne rasolim cu buna stiinta relatiile cu ceilalti, mai ales cu cei pe care-i iubim. „Acest rau imens” (de care vorbeste Terrence Malick in „The Thin Red Line”) e si instinctul de autodistrugere de care dam dovada si care pentru Sitaru inseamna inclusiv faptul ca fumam, mancam aiurea si uneori ne mai si sinucidem.

In mod absolut aberant, comisia de rating de la Centrul National al Cinematografiei a interzis filmul minorilor sub 15 ani. Oare de ce nu ocroteste comisia fragezii spectatori minori interzicandu-le sa vada si cele mai proaste filme care intra pe ecrane?

Puteti vedea trailerul filmului aici: http://pescuitsportivthemovie.com/

„Pescuit sportiv” – regia, scenariul si montajul Adrian Sitaru, imaginea Adrian Silisteanu. Cu: Adrian Titieni, Ioana Flora, Maria Dinulescu, Alexandru Georgescu, Sorin Vasilescu, Nicodim Ungureanu. Productie 4 Proof Film. Pe ecranele romanesti din 13 februarie.

Filmul a primit Trofeul Silver Alexander si Premiul Special al Juriului, precum si Premiul de interpretare feminina – Ioana Flora si Maria Dinulescu, la Festivalul de la Salonic, Premiul sectiunii „New Voices/New Visions” la Festivalul de la Palm Springs, Premiul Special al Juriului la Festivalul de la Estoril. Selectionat la festivalurile de la Venetia – „Venice Days”, Toronto, BFI London, Stockholm, Miami, Belgrad, Mons, Angers.