Petrolul, gazul si arabii

Evenimentele ultimelor doua saptamani din Tunisia si Egipt au luat prin surprindere majoritatea covarsitoare a politicienilor si analistilor occidentali. In dorinta de a recupera timpul pierdut acestia au umplut toate canalele media cu declaratii, previziuni si analize pe tema situatiei Orientului Mijlociu. Nu imi propun sa fac o analiza similara ci mai degraba sa abordez ingust si specific acest subiect prin restrangerea stricta la domeniul economic intr-o geografie bine definita.

Orientul Mijlociu are multe definitii atat din punct de vedere geografic cat si pe crterii etnice sau religioase. Consideratiile mele se vor referi la 16 tari din regiune care au in comun religia musulmana si sunt majoritar arabe (si persane in cazul Iranului). Aceasta lista lasa in afara Turcia, Israel si Stanurile care au dinamici politice si economice cu totul diferite. Pentru exactitate, in ordine alfabetica, aceste tari sunt: Algeria, Arabia Saudita, Egipt, Irak, Iran, Iordania, Kuwait, Liban, Libia, Maroc, Oman, Qatar, Siria, Tunisia, Emiratele Arabe Unite si Yemen. O alta caracteristica comuna a acestor tari este ca sunt toate potential vulnerabile la evolutii politice interne rapide si haotice care le pot cauza, cel putin pe termen scurt, mari probleme economice. In cele ce urmeaza incerc sa evaluez cuantumul si dimensiunile potentialului impact economic la nivel global (si, separat, pentru Romania) ale unor astfel de probleme.

Au fost 16

Continuand parafrazarea titlurilor de filme clasice romanesti (scuze!) se poate spune mai in gluma mai in serios ca au fost 16 state nedemocratice din care 3 sunt actualmente in diferite grade de haos (Liban, Tunisia si Egipt) si 13 sunt dictaturi cu diferite grade de subrezenie. Sub aparenta unor cliseuri in mare mare parte justificate se ascunde o varietate surprinzatoare. Intai insa caracteristicile comune:

1. Populatie foarte tanara. Varsta mediana ponderata este de numai 24.2 ani – asta inseamna ca jumate din populatia celor 16 are varsta sub 24.5 ani. In comparatie in Uniunea Europeana varsta mediana se invarte in jur de 40 de ani! Cu toate acestea populatia totala este de numai 364 milioane adica in jur de 5% din populatia globului. Gradul mediu de urbanizare, corelat de obicei cu nivelul de educatie si acces la informatie, este peste medie la 59.8%.
2. Rata ridicata a somajului si inflatiei cu o medie ponderata de 13.1% si respectiv 6.2%. Aceste cifre mascheaza dimensiunea problemei din cauza somajului si inflatiei relativ mici din tarile bogate din Golful Persic. Somajul si inflatia ridicate pe perioade lungi in populatii foarte tinere este o reteta sigura pentru probleme sociale.
3. PIB-ul combinat (la rate de schimb) este de $2.14 trilioane adica de 2.9% din PIB-ul global in 2010. Per total aceste tari sunt relativ sarace si au importanta mica in economia globala. Surpinzator, PIB/persoana este in medie de $5,877 pe persoana dar media ascunde disparitati enorme intre tari. Media populatiei care traieste in saracie este de 19.7% aparent rezonabila dar din nou flatate de tarile bogate din Golful Persic. Cu toate acestea cresterea economica reala in 2010 a fost pozitiva in toate tarile si a avut o respectabila medie ponderata de 3.7%.
4. Gradul de indatorare externa este foarte mic si datoria externa cumulata este de numai $545 miliarde ceea ce reprezinta in medie doar 25.5% din PIB. Aceasta legatura slaba cu sistemul financiar global a protejat oarecum economiile celor 16 de criza financiara si de asemenea reduce potentialul impact in sistemul financiar global al unor eventuale falimente suverane.
5. Producatoare importante de titei si gaz natural. In agregat, cele 16 tari produc aproximativ 29 de miliarde de barili de titei pe zi ceea ce inseamna 34% din consumul zilnic global. Productia combinata de gaz natural este mai putin importanta, 618 miliarde metri cubi pe an, reprezentand aproximativ 20% din consumul global. Similar rezervele dovedite de titei, la 821 miliarde de barili, reprezinta 56% din rezervele globale iar rezervele de gaz natural, la 82.9 trlioane de metri cubi, reprezinta 44% din rezervele lumii.

Dupa cum am mentionat deja in spatele cifrelor agregate, mediane si ale mediilor ponderate se ascund mari variatii. Egipt si Iran, cele mai mari tari din zona care rivalizeaza la rolul de leader regional, sunt relativ sarace si prezinta o rata de somaj si inflatie mai mare decat media grupului. Desi varsta mediana este universal mica, Yemen are uluitoarea cifra de 17.9 ani. Toate trei au avut si au in continuare parte de miscari sociale de amploare. Tarile Golfului sunt cele mai mici, semnificativ mai bogate decat media (Qatar are cel mai mare PIB/persoana din lume la $150,416/persoana!) si cu rate mici de somaj si inflatie. In mod nesurprinzator, aceste tari nu au probleme sociale semnificative. Un caz aparte il constituie Arabia Saudita care este de departe cel mai mare producator de titei din zona (al doilea in lume la egalitate practic cu Rusia). Desi este o tara bogata, Arabia Saudita ascunde un grad surprinzator de saracie si are un somaj relativ mare. Omogeneitatea populatiei (100% declarati musulmani) indica insa potentialul pentru destabilizare economica in sensul radicalizarii relatiilor internationale. Tari medii ca dimensiuni precum Siria, Maroc si Algeria au probleme medii.

Impactul economic

Ce se poate intampla daca situatia politica si sociala din regiune continua sa se deterioreze si sa se raspandeasca? Impactul pe termen scurt va fi indiscutabil negativ. PIB-ul tarilor din grupul celor 16 va scadea abrupt in toate sectoarele ceea ce va inrautati situatia sociala creand astfel un cerc vicios. La nivel global situatia este la prima vedere diferita: PIB-ul agregat al celor 16 este nesemnificativ, legaturile cu sistemul financiar si bancar global sunt slabe si deci potentialele falimente suverane ar avea un impact redus, comertul cu restul lumii (in afara de petrol si gaze naturale) este redus.

De departe cea mai mare amenintare pentru economia mondiala o reprezinta scaderea abrupta a productiei si exportului de titei si gaze naturale. Cum industria producatoare functioneaza la nivel global foarte aproape de capacitatea maxima o scadere abrupta in productia celor 16 tari nu va putea fi inlocuita rapid de alti producatori sau de surse de energie alternativa. Un astfel de soc ar duce la cresterea rapida a pretului titeiului care se va propaga rapid pe tot lantul de productie si rafinare. Impactul va fi simtit atat de consumatori prin reducerea veniturilor disponibile cat si de o serie intreaga de sectoare economice de la producatorii de masini si camioane la manufacturierii de produse petro-chimice.

Economia mondiala a mai suferit astfel de crize petroliere: in 1973 dupa razboiul arabo-israelian de Yom Kippur, in 1979 dupa revolutia islamica din Iran si in 1990 dupa primul razboi din Irak. Toate aceste socuri petroliere, manifestate prin scaderi rapide de productie si cresteri la fel de rapide de preturi, au produs recesii globale cu efecte accentuate in Statele Unite si vestul Europei. Studiul lor comparat este un subiect complex care nu poate face parte din acest articol dar merita observata o diferenta esentiala. In toti acesti aproape 40 de ani de la prima criza petroliera economia mondiala a devenit mult mai eficienta in folosirea petrolului. Masurata ca si barili de petrol necesari pentru a produce $1,000 de PIB, eficienta s-a imbunatit de 2.6 ori, de la 1.26 barili/$1,000 la 0.52 barili/$1,000. Cu alte cuvinte, pentru a produce aceeasi cantitate de bunuri si servicii este necesar de 2.6 ori mai putin petrol ca acum 40 de ani. Evident, aceasta continua eficientizare a economiei mondiale va reduce in viitor impactul unor socuri petroliere.

Pe termen mediu si lung situatia este mai buna. Lasand la o parte beneficiile unei tranzitii pasnice la o oarecare democratie in zona, cresterea pretului la petrol va accelera tranzitia spre surse de energie alternativa. Chiar si in ipoteza unor regimuri extremiste la putere realitatea economica este ca cele 16 tari in discutie au mai multa nevoie de partenerii economici externi decat invers – de la mancare la tehnologie totul este practic importat iar principalul produs la schimb este petrolul sau gazul natural.

Romania

Cat de tare trebuie sa fie ingrijorati conducatorii Romaniei de evenimentele care au loc si ce fel de planuri de rezerva ar trebui facute? Romania are un deficit net (export minus import) de titei de aproximativ 100,000 barili pe zi ceea ce la un pret de aproximativ $100 pe baril inseamna un necesar de finantare de $10 milioane pe zi adica $3.65 miliarde pe an. La gaze naturale Romania are nevoie sa importe 5.5 miliarde de metri cubi pe an ceea ce la un pret de aproximativ $200 pe mie de metri cubi inseamna un necesar de $1.1 miliarde pe an. Evident daca preturile la petrol si gaze naturale vor creste abrupt si necesarul de finantare imediata va creste corespunzator. Acest lucru pune presiune suplimentara pe deficitul bugetar si cel comercial (care la randul lui influenteaza cursul de schimb). In aceste conditii, este imperativ ca guvernul Romaniei sa isi mentina disciplina fiscala si sa se incadreze in acordurile de finantare (ieftina!) cu FMI si UE.

PSMajoritatea covarsitoare a datelor din acest articol provin din CIA Factbook siBP Statistical Review of World Energy 2010. Ultima sursa contine informatii istorice exhaustive despre industria energiei la nivel global si este o remarcabila unealta gratis pentru orice politician sau om de afaceri preocupat de acest domeniu.

Citeste si comenteaza pe Contributors.ro