Pictorul Virgiliu Parghel la aniversare

Pictorul Virgiliu Parghel împlineşte 60 de ani pe 2 mai. Un pictor care lucrează permanent, interesat de continuitate, nu de notorietate, un om mereu preocupat să înveţe de la Maeştri şi de la viaţă, sensibil la lumea vazută şi nevăzută din jurul său. „În fiecare an sărbătoresc continuitatea mea, rezistenţa mea. Ăsta-i semnul vieţii, al viului! ” – spune artistul.

Virgiliu Parghel nu este o vedetă şi nici nu poate fi vedetă într-o perioadă în care ne sunt impuse imagini ale unor personaje de paie – până la un moment dat, când publicul va decide că a venit momentul să le dea foc în piaţa publică şi vor dispărea fără să lase nimic în urmă. Până atunci însă, nu ne rămâne decât să fim atenţi, pentru că în jurul nostru sunt oameni din carne şi oase, autentici şi valoroşi, care îşi trăiesc viaţa cu discreţie şi creează cu har, inspirându-ne şi pe noi. Ei ne pot deveni modele sau mentori. Şi avem nevoie de ceea ce ne oferă ei, pentru ca totul să devină suportabil şi să ne trăim viaţa înconjuraţi de frumos.

O invitaţie în atelier

Poveste din Bucovina

Foto: arhiva personala

Cine doreşte să-l cunoască pe Virgiliu Parghel, să-l felicite de ziua lui, să-i vadă lucrările sau să facă o comandă este invitat să-i viziteze atelierul din str. Paharnicului nr. 8, care este deschis pentru public pe tot parcursul acestui an. 2014 este un an de jubileu pentru Virgiliu Parghel.

Pe tot parcursul acestui an, uşile atelierului vor fi deschise pentru cei interesaţi de pictura sa.

Virgiliu Parghel s-a născut pe 2 mai 1954, la Iaşi. Este fiul lui Eugeniu și al Virginiei.

Tatăl, subinginer silvicultor, este deţinut politic timp de trei ani şi moare la scurt timp după întoarcerea acasă, la doar 35 de ani, dar lasă o amintire de neşters în memoria fiului, care îi dedică în anul 2013 expoziţia “Eugeniu, tatăl meu“. Mama era asistentă medicală şi avea preocupări artistice. Ea a fost cea care l-a încurajat şi l-a ajutat să-şi urmeze talentul şi să devină pictor.

Virgiliu Parghel urmează Liceul de Muzică şi Arte Plastice Octav Băncilă din Iaşi (1969-1973), unde îi are profesori pe Liviu Suhar, Mihai Ispir, Nicolae Ghiligor. În perioada 1975-1979 urmează Institutul de Arte Plastice Nicolae Grigorescu București, Secția Pictură, la clasa maestrului Corneliu Baba (asistenți – Marius Cilievici, Liviu Lăzărescu, Valeriu Boborelu).

Este profesor de pictură în Suceava (1979-1990), asistent la Conservatorul de Muzică şi Arte Plastice George Enescu din Iaşi (1990-1993), lector la Universitatea Naţională de Arte din Bucureşti (1993-2006). Este doctorand în Arte Vizuale (Lumina și culoarea în pictura de șevalet – 2004-2006). Din anul 2006 este pictor liber-profesionist.

Începând cu anul 1974 artistul are numeroase expoziţii personale şi de grup în țară și străinătate. Lucrările sale se regăsesc în colecții publice şi private: Muzeul de Artă Suceava, colecţii particulare din România: Bucureşti, Suceava, Bacău, Iaşi, Lăzarea, Târgovişte, Ploieşti; colecţii particulare din străinătate în: Germania (Beratzhaussen, Oldenburg, Berlin), Franţa (Paris), Belgia (Bruxelles), Austria (Viena), Suedia, Italia (Veneţia), Anglia (Londra), S.U.A., Canada.

Virgiliu Parghel este autorul decoraţiei murale exterioare din incinta Bibliotecii Franceze din Bucureşti şi a decoraţiei interioare a sediului de birouri “Midocar Consulting S.A.”, Bucureşti.

Este membru al Uniunii Artiştilor Plastici din România.

“Deşi este un artist modern, încă de la începuturile creaţiei sale, Virgiliu Parghel a ales genurile clasice: peisajul, portretul, natura statică. Pictorul le abordează cu măiestrie, reuşind să le pună în valoare permanenta actualitate. Format la clasa lui Corneliu Baba, Parghel reţine în pânzele lui motive legate de propria biografie şi reuşeşte, prin exerciţiul neîntrerupt al picturii, să menţină vie legătura dintre pictura românească interbelică şi cea contemporană. Deşi e un colorist sensibil şi rafinat, pictorul nu se fereşte de griuri şi surprinde întotdeauna atmosfera şi lumina proprie peisajelor citadine sau rurale. Compoziţiile cu natură statică dezvăluie interesul său pentru poezia obiectelor mărunte, cărora le adaugă, deopotrivă, nostalgie şi umor.

Tuşele dese şi vibrante de culoare imprimă tuturor lucrărilor sale o mişcare interioară puternică şi expresivă. Nu poţi rămâne indiferent privindu-le, ele fiind expresia unei viziuni şi a unei trăiri autentice a artistului în faţa motivelor abordate.“ – Luiza Barcan