PNRR pe Sănătate: Investiții de 2,45 miliarde de euro în sistemul sanitar, unde unele spitale "constituie un pericol pentru pacienți și pentru personal"

Sistemul sanitar din România se bazează pe o infrastructură concepută acum 50-60 ani, când nevoia de servicii de sănătate era diferită față de realităţile de astăzi, se arată în Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR). Guvernul vrea să aloce pentru capitolul Sănătate din PNRR suma de 2,45 de miliarde de euro. Principalele obiective ale PNRR pe Sănătate sunt creșterea accesului, siguranța și calitatea serviciilor medicale și a infrastructurii sanitare, în condițiile în care „există clădiri în care se desfășoară servicii medicale, care constituie un pericol pentru pacienți și pentru personal, atât din punct de vedere al infecțiilor nosocomiale, cât și din punct de vedere structural și de siguranță la incendii”.

Principalele reforme propuse sunt reforma gestionării fondurilor publice din sănătate, a managementului fondurilor destinate investițiilor în sănătate și a managementului sanitar și resurselor umane din sănătate, precum și învestiții în spitale și în infrastructura prespitalicească.

Reforme:

• Reforma 1: Reforma gestionării fondurilor publice din sănătate

• Reforma 2: Reforma managementului fondurilor destinate investițiilor în sănătate.

• Reforma 3: Reforma managementului sanitar și a resurselor umane din sănătate

Investiții:

• Investiția 1: Investiții în infrastructura medicală prespitalicească

• Investiția 2: Investiții în infrastructura spitalicească publică

• Buget: 2.455.000.000 euro

Varianta finală a PNRR poate fi consultată integral aici.

Unitățile spitalicești nu corespund normelor de siguranță și normelor ingienico-sanitare, determinând:

• risc crescut de infecții asociate actului medical
• grad ridicat de nevoi medicale nesatisfăcute
• costuri crescute cu mentenanța infrastructurii sanitare.

Sectorul sanitar din România se bazează pe o infrastructură concepută acum 50-60 ani, când nevoia de servicii de sănătate era diferită față de realităţile de astăzi.

Principalele obiective ale PNRR pe Sănătate:

• Reducerea ratei de mortalitate evitabile prin creșterea ponderii măsurilor preventive, extinderea accesului la diagnostic precoce și tratament și, respectiv, prin creșterea capacității de integrare între diferitele nivele de asistență medicală;

• Reducerea ratei mortalității tratabile prin creșterea calității actului medical ca urmare a reformării programelor de educație post-universitară și a celor de educație medicală continuă a personalului medical.

• Reducerea disparităților de acces la servicii medicale de bază dintre regiuni, dintre rural și urban și, respectiv, dintre diferitele categorii sociale;

• Creșterea accesului la servicii medicale de calitate inclusiv prin utilizare facilităților de telemedicină.

• Creșterea siguranței pacienților, a calității actului medical și a accesului la serviciile medicale de specialitate prin investiții în infrastructura spitalicească publică și prin reforma în domeniulresurselor umane din sănătate.

• Îmbunătățirea evaluării costurilor reale, eficienței și predictibilității serviciilor de sănătate.

• Optimizarea cheltuielilor din sistemul de sănătate în funcție de raportul cost/ beneficiu.

• Îmbunătățirea managementului resurselor destinate proiectelor de investiții în infrastructurasanitară prin crearea unei Agenții dedicate managementului acestor investiții.

Rezultatele pe care PNRR țintește să le obțină la final vor fi, între altele:

• 200 de centre comunitare construite sau renovate, care au dotări noi și personal.

• 3.000 de (asocieri de) cabinete de asistență medicală primară dotate/dotate si renovate, prioritizand cabinetele din mediul rural.

• 26 compartimente/secții de terapie intensivă nou-născuți dotate, inclusiv cu ambulanță transport nou-născuți (pentru centrele regionale).

• 30 de ambulatorii/unități medicale publice/alte structuri publice care furnizează asistență medicală ambulatorie reabilitate/modernizate/extinse/dotate.

• 25 unități sanitare publice/spitale publice care beneficiază de infrastructură nouă.

• 10 unitati medicale mobile – pentru zonele cu acces limitat la servicii de asistență medicală specializată

• 1.000 persoane care au beneficiat de programele de formare în managementul serviciilor de sănătate.

În plus, 400 de milioane de euro vor fi alocați pentru digitalizarea sistemului de sănătate.

Principalele probleme din sistemul sanitar, identificate în PNRR:

• În ciuda îmbunătățirilor recente, sănătatea populației României se situează în continuare sub media UE. Rata mortalității evitabile, și anume decesele care ar fi putut fi evitate prin acordarea unei asistențe medicale de calitate optimă, a fost de două ori și jumătate mai mare decât rata UE în 2015. Cheltuielile cu asistența medicală sunt relativ scăzute, iar deficitul de personal reprezintă în continuare o problemă, se arată în Planul Național de Redresare și Reziliență.

• Accesul la asistența medicală este redus. România se confruntă cu provocări considerabile în ceea ce privește asigurarea accesului la asistență medicală. În total, aproximativ 11% din populație rămâne neasigurată și are acces doar la un pachet restrâns de servicii. Procentul de populație care beneficiază de o formă de asigurare de sănătate a scăzut, cu un decalaj semnificativ între mediul urban și cel rural.

• Rata nevoilor de asistență medicală nesatisfăcute din cauza distanței mari până la o unitate medicală a fost a treia ca mărime din UE în 2017 . Dezechilibrele teritoriale în furnizarea serviciilor de asistență medicală sunt mari și se amplifică. Nevoile nesatisfăcute din cauza distanței mari până la o unitate medicală care au fost raportate se numără printre cele mai ridicate din UE, ceea ce reflectă o distribuire inegală a unităților medicale și a medicilor.

• Nivelul nevoilor medicale nesatisfăcute este cu aproximativ 28% mai mare în zonele rurale decât în întreaga țară. Cheltuielile cu asistența medicală preventivă sunt cu mult sub media UE (1,8%) față de 3,1%. Îmbunătățirea asistenței medicale comunitare, deși foarte necesară, prezintă întârzieri, se arată în document.

• Cheltuielile cu asistența medicală preventivă sunt cu mult sub media UE (1,8%) față de 3,1%. Cheltuielile cu asistența medicală sunt în continuare orientate în mod disproporționat către serviciile medicale spitalicești, în pofida reducerii numărului de externări din spitale. Printre ineficiențele conexe se numără utilizarea ridicată a paturilor de spital, utilizarea scăzută a chirurgiei de zi și lipsa unei integrări eficace a furnizării serviciilor de asistență medicală.

• Îmbunătățirea asistenței medicale comunitare, deși foarte necesară, prezintă întârzieri. Realizarea centrelor de asistență medicală comunitară care oferă îngrijiri integrate a suferit întârzieri suplimentare. Îmbunătățirea asistenței medicale comunitare ar putea reduce nivelul actual ridicat al spitalizărilor evitabile pentru „bolile care se pretează la asistența medicală ambulatorie”, cum ar fi diabetul și hipertensiunea.

• În rândul populației Roma, doar 50% din cetățenii în vârstă de peste 16 ani beneficiază de asigurare medicală în sistemul asigurărilor sociale de stat. Asigurarea accesului echitabil la serviciile medicale preventive și curative este încă deficitară.

• Din totalul cheltuielilor efectuate din Fondul Asigurărilor sociale de sănătate (FASS) 5,9% reprezintă cheltuiala cu asistența medicală primară și 5,5% cheltuiala în asistența medicală de specialitate ambulatorie.

• În perioada ianuarie-decembrie 2018 serviciile medicale în ambulatoriu reprezintă 16,87 % din totalul cheltuielilor cu serviciile medicale, medicamentele si dispozitivele medicale.

• Este necesară integrarea serviciilor medicale pentru asigurarea accesului egal și echitabil și pentru asigurarea continuitatea de îngrijiri.

• Asistența medicală primară, asistența medicală ambulatorie de specialitate, spitalele, sectorul sănătății publice și cel al asistenței sociale funcționează fragmentat și neintegrat îngreunând accesul populației la servicii medicale integrate. Capacitatea de îngrijire în asistența medicală primară, în ambulatoriile de specialitate este distribuită neuniform și insuficient utilizată, astfel că majoritatea serviciilor medicale continuă să fie furnizate în spitale. Resursele de asistență medicală primară și de sănătate publică dezvoltate în ultimii 10 ani, asistența medicală comunitară sunt insuficient dezvoltate și integrate în sistemul de sănătate, cu rol insuficient clarificat și personal insuficient și insuficient pregătit.

• Serviciile medicale de medicină de familie suferă de un deficit de personal și infrastructură, dar și de o distribuție neuniformă în județe, regiuni, cu precădere între mediul rural și cel urban.

• Astfel, 328 de comune din România nu au niciun medic de familie, 2,5% din populație nu au niciun medic de familie în comuna în care locuiesc, din 1.414 de localități (comune și orașe) lipsesc 2.187 de medici de familie. Doar 1.496 de localități (47%) au suficienți medici de familie, iar 271 de localități au mai mulți medici de familie decât este necesar pentru populația existentă.

• Cel mai mare excedent este în municipiul București, urmat de alte centre universitare (ex: Craiova, Cluj, Timișoara și Iași).

• Serviciile medicale de asistență primară oferite în afara programului normal de lucru sunt reduse sau chiar inexistente în majoritatea zonelor urbane și rurale. Aceasta rezultă într-un exces de consultații furnizate în serviciile medicale de urgență, camerele de gardă ale spitalelor și o utilizare crescută a paturilor de spital și menține sistemul de sănătate centrat pe servicii medicale acordate în spitale.

• Personalului angajat în asistența medicală comunitară (AMC) este de 1.694 de asistenți comunitari și 456 de mediatori sanitari (2019), aceasta însemnând 0,87 asistenți medicali comunitari la 1000 de locuitori. Distribuția acestora în plan teritorial este însă foarte neuniformă, variind de la 0,2 în județul Brașov, până la 4,19 la 1000 de locuitori în județul Gorj.

• Proporția cheltuielilor pentru sănătate dedicate asistenței medicale primare și ambulatorii rămâne pe locul doi între cele mai scăzute din UE (18% comparativ cu media UE de 30%).

• Personalul din asistență medicală primară, asistența comunitară și serviciile oferite în regimambulatoriu este insuficient pregătit în a oferi îngrijire persoanelor cu dizabilități mintale.

• Ratele mortalității evitabile prin prevenție și ale mortalității prin cauze tratabile sunt printre cele mai ridicate din UE. Numărul deceselor cauzate de cancer a crescut, în timp ce bolile cardiovasculare constituie cauza principală a deceselor. Boala cardiacă ischemică și accidentul vascular cerebral sunt principalele cauze de deces, reprezentând împreună peste 550 de decese la 100.000 de locuitori în 2016. Rata mortalității cauzate de boala cardiacă ischemică este de aproape trei ori mai mare în România decât în UE în ansamblu.

• Cancerul pulmonar reprezintă cea mai frecventă cauză de deces cauzat de cancer, rata mortalității crescând cu aproape 14% din 2000, în principal din cauza ratelor ridicate ale fumatului. În ultimii ani, au crescut, de asemenea, ratele mortalității legate de alte tipuri de cancer, în special pentru cazurile de cancer colorectal și de cancer de sân.

• Combaterea anumitor boli infecțioase, precum tuberculoza (TBC), continuă să fie o problemă importantă de sănătate publică în România. Numărul cazurilor de TBC a scăzut în ultimul deceniu, dar rămâne în continuare cel mai ridicat din UE (aproximativ 13 000 de cazuri în 2017).

• România are una dintre cele mai ridicate rate ale mortalității infantile din UE – 6,7 la 1 000 de născuți vii, comparativ cu media UE de 3,6 în 2017. Echipamentele medicale insuficiente și deficitul de medici pot contribui la explicarea acestei cifre.

• Deficitul considerabil de forță de muncă în sectorul sănătății, inclusiv deficitul de medici de familie, precum și infrastructura medicală vetustă, lipsa produselor medicale, formarea insuficientă a personalului medical și gradul limitat de continuitate și integrare între diferitele niveluri de îngrijire slăbesc reziliența sistemului de sănătate.

• Unitățile spitalicești nu corespund normelor de siguranță și normelor igienico-sanitare determinând: risc crescut de infecții asociate actului medical, grad ridicat de nevoi medicale nesatisfăcute, costuri crescute cu mentenanța infrastructurii sanitare.

• Facilitățile de sănătate, în special spitalele, sunt esențiale pentru comunități atât în mod obișnuit, dar și ca răspuns la situații de urgență, dezastre și alte crize. Spitalele sunt, de asemenea, simboluri importante ale bunăstării sociale. Distrugerea sau deteriorarea unui spital poate duce la expunerea pacienților și a lucrătorilor din domeniul sănătății la vulnerabilități, dar și la pierderea încrederii populației în autorități. Sunt necesare măsuri pentru asigurarea siguranței, securității și funcționalității infrastructurii de sănătate atât la nivel național, cât și la nivel comunitar.

• Sectorul sanitar din România se bazează pe o infrastructură concepută acum 50-60 ani, când nevoia de servicii de sănătate era diferită față de realităţile de astăzi. Una dintre problemele des întâlnite în rețeaua de spitale este fragmentarea-spitalele pavilionare, ceea ce creează dificultăți în ceea ce privește organizarea fluxurilor și transportul pacienților. Clădirile vechi (unele chiar peste 100 ani vechime) nu permit integrarea optimă a circuitelor intraspitaliceşti, ridică frecvent dificultăți majore în adoptarea de noi tehnologii din cauza limitărilor fizice intrinseci ale clădirilor și nu dispun de facilități pentru un acces fizic (ex. pentru persoanele cu dizabilități).

• Astfel, adaptarea infrastructurii la nevoile de servicii de sănătate curente (boli netransmisibile, acumularea de probleme de sănătate, complexe cu comorbidități, existenta unor tehnologii complexe, etc.) este în multe cazuri imposibilă sau mult mai costisitoare decât construcția unor clădiri noi în care sa se transfere activitatea curentă a unor spitale. În plus, mai ales în spitalele vechi cu circuite deficitare, controlul infecțiilor nosocomiale este deficitar, cu impact asupra siguranței pacientului şi cheltuieli evitabile. Dotarea cu echipamentele necesare este încă departe de standardele în țările europene avansate, şi deseori distribuția echipamentelor în profil teritorial este insuficient echilibrată și calibrată în funcţie de nevoi.

• Dotarea cu echipamente necesare este încă departe de standardele din țările europene avansate și, deseori, distribuția teritorială și utilizarea echipamentelor medicale în unitățile publice nu răspunde profilului stării de sănătate local și nici nevoilor de sănătate ale populației.

• România deține 385 aparate de tomografie computerizată (2020), asigurând 20 de aparate la 1.000.000 locuitori. Dintre acestea aproximativ 50% sunt instalate în sistemul public de sănătate. În sistemul public de sănătate 14% din aceste aparate sunt mai vechi de 10 ani. În sistemul privat, 25% din aparatele de CT sunt mai vechi de 10 ani.

• Numărul de aparate de rezonanță magnetică nucleară (RMN) este de 298, din care 31% se află în sistemul public. Asigurarea cu RMN este de 15 la 1.000.000 de locuitori. 18% din aceste aparate sunt mai vechi de 10 ani.

• Achizițiile recente, în special prin Programul de reformă al sistemului de sănătate al BM s-au adăugat aparaturii deja existente, din care o bună parte sunt uzate moral și necesită a fi înlocuite.

• Numărul existent de mamografe (2018) este de 163, din care 86 se află în sistemul public de sănătate. 9 spitale clinice județene de urgență nu au în dotare un mamograf, iar 28 spitale clinice județene de urgență au în dotare un singur mamograf, analog, cu an de fabricație 2001-205.

• Distribuția unităților sanitare și a infrastructurii de aparatură variază de la o regiune de dezvoltare la alta și de la un județ la altul. Această distribuție reflectă nevoile medicale ale populației întro foarte mică măsură.

• De asemenea, există clădiri în care se desfășoară servicii medicale, care constituie un pericol pentru pacienți și pentru personal, atât din punct de vedere al infecțiilor nosocomiale, cât și din punct de vedere structural și de siguranță la incendii. Pandemia COVID-19 a evidențiat vulnerabilitățile infrastructurii sanitare, suprasolicitarea sistemelor de instalații electrice și de fluide medicale învechite generând incendii în secțiile de terapie intensivă. Conform unui document de informare adresat Ministerului Sănătății de către Departamentul pentru Situații de Urgență la finalul anului 2020, din punct de vedere al avizării/autorizării privind securitatea la incendiu la data de 16.11.2020 situația unităților sanitare se prezintă astfel:
• Număr unități sanitare de stat și private cu paturi (cu personalitate juridică) – 553
• Număr clădiri ale unităților sanitare cu paturi – 1392
• Dintre care:
• Număr clădiri autorizate privind securitatea la incendiu – autorizația a vizat întreaga clădire – 310
• Număr clădiri autorizate parțial privind securitatea la incendiu – 52
• Număr clădiri care funcționează fără autorizație de securitate la incendiu – 302
• Dintre clădirile care funcționează fără autorizație de securitate la incendiu de la nr crt, 5, dețin aviz – 120
• Număr clădiri care nu fac obiectul autorizării privind securitatea la incendiu – 728

• Principalele deficiențe constatate de inspectorii de prevenire pe timpul controalelor executate la unitățile sanitare sunt pe de-o parte legate de infrastructura de apărare împotriva incendiilor (funcționarea fără autorizație de securitate la incendiu, neasigurarea condițiilor pentru limitarea propagării focului și fumului în interiorul construcțiilor, nedotarea construcțiilor cu instalații de detecție, semnalizare și avertizare a incendiilor sau nefuncționarea acestora, neasigurarea spațiilor cu mijloace tehnice de apărare împotriva incendiilor, neasigurarea funcționării acestor dotări și echipamente), iar pe de altă parte legate de lipsa mentenanței și verificării periodice a acestei infrastructuri și de exploatarea improprie.

• Același document de informare expune și principalele cauze care conduc la funcționarea construcțiilor cu funcțiunea de îngrijire a sănătății fără autorizație de securitate la incendiu, iar printre acestea se numără nealocarea fondurilor necesare conformării construcției la cerințele reglementărilor tehnice în vedere, calitatea slabă a documentațiilor întocmite în vederea obținerii avizului și autorizației de securitate la incendiu și alocarea de fonduri pentru modernizarea doar a unei secții sau a unui nivel al construcției, aceasta din urmă fiind și cea mai des întâlnită cauză.

• Numărul ridicat de clădiri cu risc seismic în care funcționează spitalele din România este de asemenea îngrijorător. Potrivit datelor comunicate de IGSU în 2018, 137 de spitale situate în București și în 15 județe ale țării își desfășoară activitatea în clădiri cu risc seismic, iar 37 dintre acestea sunt în clădiri cu risc seismic ridicat (clasa I și II), ceea ce înseamnă pericol iminent de prăbușire în cazul unui cutremur puternic.

• Nevoia de intervenții în îmbunătățirea calității și siguranței infrastructurii sanitare este așadar acută, cu atât mai mult cu cât utilizatorii clădirilor sunt în mare parte persoane care nu se pot evacua singure în caz de situații de urgență.

• Nivelurile de rezistență la antimicrobiene se mențin ridicate în România. În 2017, s-a constatat în urma testărilor că 22,5 % din izolatele de Klebsiella pneumoniae erau rezistente la carbapeneme, o clasă puternică de antibiotice de ultimă linie. Această cifră este pe locul trei în lista celor mai mari procente din UE, deși a scăzut din 2016 (31,4 %).

Componenta Sănătate a PNRR are în vedere creșterea accesului la servicii medicale de prevenție, diagnostic și tratament precoce, precum și reducerea disparităților rural/urban privind accesul la servicii medicale. Astfel, se au în vedere investiții pentru creșterea siguranței și calității actului medical, prin reforma managementului fondurilor sistemului public de asigurări de sănătate și al fondurilor pentru investiții în sănătate. Reformele sunt susținute de investiții legate de operaționalizarea și dotarea de centre medicale comunitare, de investiții în infrastructura medicală spitalicească, cu scopul conformării la normele de siguranță la incendiu, la seism și la cele igienico-sanitare de realizarea unui sistem integrat de e-health. Toate aceste elemente sunt susținute de programe de formare pentru competențe digitale, pentru management profesionist, pentru creșterea accesibilității la programele de formare pentru competențe profesionale medicale și cele asociate actului medical.

Componenta de Sănătate completează accesibilitatea la serviciile specifice, prin centrele comunitare integrate amplasate inclusiv în localități rurale sau în comunități urbane defavorizate.

În sectorul sănătate, din totalul de circa 375 de spitale publice, aproximativ 50% sunt expuse la niveluri medii și 3% la niveluri ridicate de hazard seismic, se arată în document. Prin urmare, „considerăm că nu se poate vorbi despre îmbunătățirea rezilienței sistemului public de sănătate și a celui de educație prin investiții în infrastructură, fără a lua în considerare alocarea de investiții pentru proiecte de consolidare seismică a unităților sanitare și de învățământ cu risc seismic și pentru care este vitală siguranța publică, implicit siguranța structurii la cutremur, de îmbunătățire a riscului la incendiu și a eficienței energetice.

Complementar, în exercițiul financiar 2021-2027 prin POR-uri vor fi realizate lucrări de eficiență energetică pentru clădiri publice care nu necesită și lucrări de consolidare. De asemenea, prin PO Sănătate vor fi realizate lucrări la clădirile existente din domeniul sanitar.