Poate ajunge Gianni Infantino secretarul general al ONU cu sprijinul lui Trump?
Președintele american Donald Trump îl poate încuraja pe șeful FIFA să preia conducerea Organizației Națiunilor Unite, dar nu îl poate impune în detrimentul celorlalți candidați, relatează Euronews.
După un deceniu la conducere, Antonio Guterres își va încheia cel de-al doilea mandat de Secretar General al ONU pe 31 decembrie. În prezent, șase candidați aspiră să îi ia locul, potrivit DW. Una dintre cele mai cunoscute candidate este Michelle Bachelet, fostă președintă a Chile de stânga și fost Înalt Comisar al ONU pentru Drepturile Omului.
Potrivit unui articol din The New York Post, președintele SUA îl consideră pe șeful FIFA un potențial candidat „respectat”, cu o „capacitate specială de a uni oamenii”, dovadă fiind succesul Cupei Mondiale din 2026.
Însă, în orice caz, susținerea lui Trump nu ar fi suficientă pentru a împinge în cea mai puternică funcție diplomatică din lume o persoană care nici măcar nu este diplomat de carieră, notează Euronews.
Nici Trump, nici Infantino nu au confirmat candidatura, demers care, dacă ar fi inițiat, i-ar plasa într-un proces de selecție dificil și încărcat de implicații politice.
Infantino ar avea nevoie de sprijinul multor țări pentru a obține funcția și nu și-ar putea permite să atragă ostilitatea Rusiei, Chinei, Franței și Regatului Unit, fiecare dintre acestea putând să-l blocheze datorită statutului lor de membri permanenți ai Consiliului de Securitate.
Conform unei tradiții informale de rotație geografică, funcția de secretar general al ONU revine unor reprezentanți din continente diferite.
Asta înseamnă că, fiind european, elvețiano-italianul Infantino ar avea șanse reduse să-i succeadă portughezului Guterres. De asemenea, numeroase guverne susțin că postul ar trebui ocupat în premieră de o femeie, având în vedere că toți cei 10 secretari generali ai ONU de până acum au fost bărbați.
Cum își alege ONU secretarul general
Secretarul General al ONU este numit de Adunarea Generală, formată din 193 de membri, în urma unei recomandări din partea Consiliului de Securitate.
Asta înseamnă că, de fapt, candidatul este selectat de un grup restrâns de 15 țări – dintre care 10 membri cu mandat rotativ și cinci membri permanenți – în cadrul unor negocieri cu ușile închise.
Toți candidații trebuie să fie propuși de unul sau mai multe state membre ale ONU și să-și prezinte viziunea în cadrul unor audieri publice, răspunzând la întrebările ambasadorilor și ale reprezentanților societății civile.
Consiliul face apoi o serie de sondaje preliminare confidențiale înainte de a ajunge la un acord asupra unui singur candidat pe care să îl recomande. Oricare dintre cei cinci membri permanenți – SUA, China, Rusia, Franța sau Regatul Unit – poate bloca o candidatură prin exercitarea dreptului de veto, ceea ce face ca acceptabilitatea geopolitică să fie la fel de importantă, dacă nu chiar mai importantă, decât calificările diplomatice.
Aprobarea din partea Adunării Generale este considerată o etapă în mare parte procedurală. Teoretic, Adunarea poate vota împotriva candidatului recomandat, însă acest lucru nu s-a întâmplat niciodată până acum în istoria ONU.