Polemică după lucrările de 2,3 milioane de euro de la Castrul Roman Arutela, sit UNESCO. Ce spun trei specialiști despre intervențiile care au stârnit un val de critici și ironii

„Proiectul de reabilitare, finanțat prin PNRR are la bază cercetări arheologice și istorico-arhitecturale desfășurate de-a lungul mai multor ani și a parcurs, în 2025, întregul proces de avizare de specialitate”, continuă mesajul, care cuprinde și felicitări pentru  Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene „pentru semnarea contractelor de finanțare”. 

„Sperăm să avem parte de cât mai multe astfel de proiecte de reabilitare a patrimoniului din România”, mai spune Ministerul Culturii în mesajul de pe Facebook. 

Postarea a adunat peste 1.000 de comentarii și 2.000 de reacții. Multe de furie și mai multe de amuzament. 

„Termopane”, „leduri”, „tobogane roz”

„Mergeau si niște termopane albe. Plus refacerea turnului putea fi încredințată arhitecților de la Buzescu sau Țăndărei”, a scris un comentator. 

„Și cateva LED-uri discrete cu comandă din aplicație. Să fie vizibil, sa fie atractiv, să ne simtem urmașii Romei”, a scris un altul. 

„Lipsesc toboganele din plastic roz. Absolut rusinos! Stergeti postarea cu felicitari si laude. V-ati făcut de ras cu o asemenea „reabilitare”. Monumentele istorice se conserva si se restaureaza”, a scris un alt comentator.  

Spații multifuncționale, anunțate de la demararea lucrărilor 

Reabilitarea castrului Roman Arutela, înscris în Lista Monumentelor Istorice, a fost decisă în octombrie 2022, când a fost semnat contratul de finanțare de Primăria Călimănești și Ministerul Fondurilor europene, finanțat prin Planul Național de Redresare și Reziliență.

Valoarea totală a proiectului a fost de 12.402,922 lei, din care finanțarea nerambursabilă acordată prin PNNR – 10.444,858 lei și 1,935,454 lei de la bugetul de stat (Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene), reprezentând valoarea TVA aferentă cheltuielilor eligibile. Adică echivalentul a aproximativ 2,3 milioane de euro.  

„Prin investiție se propune reabilitarea construcției existente și crearea altor spații multifuncționale (sală, birouri, un amfiteatru și o scenă în aer liber) care să poată găzdui expoziții itinerante și permanente, tabere de creație și colocvii, proiecte educaţionale pentru copii, audiţii și spectacole în aer liber. De asemenea, se dorește amenajarea de spații verzi, alei pietonale și auto, locuri de parcare”, a anunțat Primăria Călimănești la demararea lucrărilor. 

Ministerul Culturii: „Elementele moderne care perturbau relația monument-peisaj natural”

După polemică, Ministerul Culturii a explicat într-un comunicat că proiectul a fost avizat în urma deciziilor favorabile ale Comisiei Naționale a Monumentelor Istorice, Comisiei Naționale de Arheologie și Comisiei Naționale „Limes”. 

A explicat și de ce a fost înălțat castrul și de ce consideră necesare modificările. 

„Situl este mărginit de linii de înaltă tensiune, iar din interiorul lui se văd hotelurile cu fațade roșii de la Căciulata, precum și construcțiile barajului Turnu. Toate aceste elemente moderne sunt suficient de vizibile încât perturbă relația dintre monument și peisajul natural din jur. Fără nicio intervenție, ele ar domina fundalul sitului. Soluția aleasă de echipa de proiectare este una contemporană: o fațadă din material reflectorizant, orientată spre castru. Ea reflectă imaginea patrimoniului roman chiar pe fațada porții și maschează, din perspectiva vizitatorului aflat în sit, atât infrastructura energetică, cât și construcțiile moderne din jur”, explică Ministerul Culturii. 

„Poarta nou construită nu intră în disonanță volumetrică cu incinta romană, ci este discretă și se integrează firesc în peisaj”, mai scrie în comunicatul Ministerului Culturii. 

Este corectă intervenția? 

Felix Marcu, președintele Comisiei Naționale Limes pentru segmentul „Frontierele Imperiului Roman Dacia”, unul dintre forurile care și-a dat acordul pe proiectul de restaurare, spune că da. 

Felix Marcu este și directorul Muzeului Național de Istorie a Transilvaniei, care a fost implicat în cercetările arheologice în cadrul acestui proiect. 

„Clădirea era din anii 80, în niciun caz din perioada romană”

Arheologul explică pentru HotNews că clădirea castrului, care apare în pozele mai vechi, nu este cea originală, din perioada romană, ci o construcție făcută în anii 80, pe ruinele vechiului castru roman – care data din 138 d.c.  

El spune că, de-a lungul timpului, clădirea istorică a fost afectată de mai multe ori. 

„În primul rând de calea ferată construită la începutul secolului XX, care a trecut chiar prin castru. Atunci au fost distruse băile care erau la 50 de metri nord de castru, înspre baraj, și o parte din clădirile din jumătatea dinspre Olt a castrului. Apoi, cu ocazia construirii barajului, la începutul anului anilor 80, calea ferată a fost mutată mai sus, dar castrul a rămas pe aceeași poziție”, a explicat Felix Marcu. 

Arheologul subliniază și că ceea ce s-a făcut acum este o restaurare la restaurare. „Clădirea este din anii 80, în niciun caz din perioada romană, așa cum cred majoritatea oamenilor de pe Facebook”, a explicat arheologul.

Întrebat de ce clădirea a fost tencuită și înălțată, Felix Marcu spune că restaurarea din anii 80 era făcută greșit. 

 „Conform tuturor reglementările internaționale, nu se acceptă restaurări, dar aici deja era făcută o restaurare, care, din păcate, în baza studiilor făcute în ultimii 15 ani la nivel internațional pe aceste porți, nu era corectă. Știm sigur că înălțimea, volumetria porții este cea pe care o vedem acum și nu este cea făcută în anii 80.  Adică are trei niveluri, are alte proporții, poarta este mai înălțată, tocmai de aceea s-a înălțat și zidul de incintă și au fost modificate acele creneluri. Restaurarea de acum este cea mai apropiată de volumetria de acum 2000 de ani, din câte știm”, a explicat arheologul. 

„Astea sunt recomandările internaționale”. Comparația cu Sarmizegetusa

Felix Marcu mai spune și că tencuiala este specifică construcțiilor romane. „Inclusiv culoarea asta albicioasă este conform cu tot ce descoperim noi în cercetări arheologice. Orice construcție romană sau aproape orice construcție romană, chiar și de lemn, dar mai ales cele de piatră, erau tencuite în acest fel. Sub nici o formă în felul în care era înainte, adică cu acea piatră vizibilă. Era greșit”, a explicat arheologul. 

Specialistul spune că s-au folosit materiale compatibile cu materialele romane, cu rețetele romane, iar construcția din anii 80 a fost delimitată de intervențiile de acum.

„În niciun caz nu se poate folosi beton la rostuire, așa cum s-a folosit în anii 80. Totul trebuie să fie minim invaziv. Cel mai important, trebuie să fie absolut clară diferența dintre ce s-a făcut acum și ce exista acum 2000 de ani. De asta vedem treptele acelea de metal. Dacă ne uităm și la amfiteatrul de la Sarmizegetusa, restaurat recent, este similar făcut, pentru că acestea sunt recomandările internaționale. Avem foarte multe exemple, inclusiv pe porți similare din Germania sau din Anglia, care sunt făcute similar. Trebuie să fie clar vizibilă diferența dintre original și intervenția modernă”, a explicat arheologul. 

Diferența între intervenția de atunci și de acum

Specialistul spune că acoperișul clădirii făcute în anii 80 avea țigle de Jimbolia, adică moderne, ceea ce era total greșit. În rest, clădirea a fost păstrată și înălțarea s-a făcut peste zidurile vechi, iar ce s-a construit acum a fost demarcat de ce era construit în anii 80.  

„Se vede conturul restaurării din anii 80, tocmai pentru a înțelege diferența dintre intervenția de atunci și intervenția de acum. Intenționată este și această imagine de machetă, tocmai pentru a fi evident pentru public că nu este poarta de acum 2000 de ani, dar conform tuturor cercetărilor încercăm să-i redăm volumetria așa cum o înțelegem în ziua de astăzi și cum din păcate nu o înțeleg toți comentatorii de pe Facebook, pentru că nu se pricep la așa ceva”, a explicat arheologul pentru HotNews.  

Specialistul crede că aceasta este cea mai bună soluție. „Am convingerea că o să fie un exemplu de bună practică la nivel internațional”, a concluzionat Felix Marcu. 

El subliniază și că cercetările făcute recent arată că imobilul și-a păstrat autenticitatea și integritatea. „Acesta era un element absolut esențial pentru înscrierea lui pe listele UNESCO, făcută în 2024 și pentru păstrarea lui pe listele UNESCO”, a explicat Felix Marcu. 

Istoricul și arheologul Ovidiu Țentea: „A fost distrus peisajul”

Ovidiu Țentea, un alt arheolog contactat de HotNews, este însă de părere că rezultatul restaurării nu este satisfăcător. El are o experiență profesională de peste 25 de ani în cercetare, muzeografie și managament al patrimoniului cultural.

„În opinia mea, restaurarea din 1979, chiar dacă acum este inadecvată, putea să rămână ca o restaurare istorică, care să reflecte un moment. Din păcate s-a ales o opțiune prin care se materializează un alt moment, adică momentul 2026. De ce spun asta? Pentru că nu se cunoaște cu certitudine cum arată o poartă de fortificații de mici dimensiuni, ca aceasta de la Călimănești Arutela, și înlocuirea unei presupuneri cu altă presupunere mi se pare inadecvată”, a explicat Ovidiu Țentea. 

Întrebat dacă restaurarea a distrus castrul roman, specialistul spune că substanța autentică este păstrată și marcată ca atare. 

„Reconstituirea nu arată fericit, arată mai degrabă a butaforie. Din punctul meu de vedere a fost distrus peisajul, fiindcă pare foarte modern. Tot ce este în sit are substanță, castrul nu a fost distrus, iar restaurarea din 1979-1980 a reflectat moda vremii respective, mai austeră, mai apropiată de o clădire medievală, care acum a fost înlocuită cu o versiune modernă, dar care nu aduce un plus de cunoaștere, astfel încât restaurarea să spună, în regulă, avem date noi putem presupune lucrurile astea. Știm doar că există posibilitatea ca cele două turnuri, în perioada romană să fi fost mai înalte, mai ample decât cele materializate în 1979”, a explicat arheologul. 

Alexandra Stoica, arhitect specializat în restaurare: „Ajungem la construcții de-a dreptul comice”

Alexandra Stoica, arhitect specializat pe restaurare, atestat de Ministerul Culturii, spune și ea, în dialogul cu HotNews, că reconstruirea ruinelor prin analogie este discutabilă. 

„Nici prima variantă nu era bună, dar nici ce s-a făcut nu este un succes remarcabil. Principala problemă este reconstrucția ruinei, dacă se face pe niște analogii. Așa ajungem la aceste butaforii sau construcții care sunt de-a dreptul comice, poate un pic populiste, pentru că redau un fel de arhitectură de care nimeni nu poate să spună că a existat în forma aceea. Și, până la urmă, denaturează fix autenticitatea ruinei. Adică ruina arheologică devine aproape un schelet pentru o construcție nouă, fantezistă, în loc să fie pusă în valoare așa cum a fost moștenită de noi astăzi”, a explicat arhitecta.

Arhitecta crede că este „un pic de faptă penală” în această abordare de a reconstrui ruinele.

„Sunt multe astfel de exemple în țară, au fost puse pe tapet. Nu ia nimeni nicio decizie. 

Sunt multe alte state cu specializări de Ministerul Culturii care sunt absolut discutabile. Este un regret că se mai întâmplă și în 2026”, spune arhitecta. 

Specialista spune că o soluție ar fi fost să demoleze ce s-a construit în anii 80 și să rămână doar ce este autentic. 

„Cred că ar fi potrivit ca în cazul unor intervenții în care a fost în mod clar luată o decizie de proiectare discutabilă, să se analizeze și varianta de de-restaurare, cum se cheamă, adică dăm jos tot ce s-a făcut recent, tot ce s-a făcut nejustificat, tot ce s-a făcut fantezist, să dăm o șansă ruinei să fie pusă în valoare corect, în baza principiilor de intervenție pe ruine arheologice, așa cum se practică la nivel internațional astăzi. Teoria restaurării a trecut prin toate fazele, încât astăzi să putem beneficia de mai multe direcții de a le pune în valoare, fără să le luăm chiar în bătaie de joc”, a mai explicat arhitecta. 

Specialista spune că tencuirea castrului și înălțarea este discutabilă. „Este greșit, e ca și cum au făcut o mansardă la o cabană. E mult prea discutabil. Și îi duc și oamenii în eroare. Poate unii o să înțeleagă că asta înseamnă de fapt restaurarea unei ruine și ne trezim că o să ceară toți să facem numai așa. Adică sunt niște chestiuni foarte fine când vine vorba de edificiile acestea, de cultură în general”, a explicat arhitecta.