Politici educationale facute "pe genunche" – sau despre haosul auxiliarelor didactice

MODIFICĂRI LEGISLATIVE

OMEN 4576/09.08.2017 anunța, cu o lună înainte de începerea noului an școlar că „începând cu data intrării în vigoare a prezentului ordin, toate avizele emise în temeiul Ordinului Ministrului Educației și Cercetării nr. 4916/2002 pentru aprobarea Metodologiei de avizare a mijloacelor de învățământ își încetează valabilitatea”. Acesta mai anunța și că, în termen de 30 de zile, o nouă metodologie va fi elaborată.

Deși ridicol de tardiv – ridiculitate crescută exponențial pe fondul seriozității cu care erau promovate manualele de educație fizică și sport – demersul domnului Pop nu este deloc rău. Piața auxiliarelor a devenit supra-saturată de produse de calitate îndoielnică, cu strategii de marketing foarte agresive (spre exemplu, deşi majoritatea editurilor au tendința să trimită un exemplar promoțional profesorului, unele edituri se interesează de numărul de elevi sau din start trimit cel puţin 20 de exemplare, chiar și fără a avea vreo comandă fermă). Multe dintre ele nu respectă întocmai programa sau au greşeli de tipar sau de redactare – mai mult sau mai puţin evidente – care bulversează copiii. Fără să posed certitudinea domnului ministru Pop, care afirmă pe blogul domniei sale că industria auxiliarelor publicate de edituri are o cifră anuală de peste 100 milioane de euro „din analiza unora” – dar fără să menţioneze cine sunt acei „unora” – sunt convinsă că editurile îşi câştigă existenţa de pe urma auxiliarelor, doar nu a manualelor pe care, în baza principiilor achiziţiilor publice, le vând la preţ de 4-5 RON/bucata. Aşadar, singura şansă de a-şi acoperi costurile şi de a face profit, din prisma editurilor, o reprezintă auxiliarele didactice.

Problema este că, aparent, respectivul ordin nu a fost publicat în Monitorul Oficial și, prin urmare, nu a intrat niciodată în vigoare și nu poate produce efecte juridice. Dar asta nu a constituit vreo piedică în calea zelului Ministerului, astfel încât, chiar din prima zi de şcoală, acesta a transmis inspectoratelor şcolare Nota nr. 1694/11.09.2017. Nota respectivă, transmisă via e-mail unităţilor de învăţământ preuniversitar şi cadrelor didactice avea 2 scopuri clare: i) să ne reamintească sau să le aducă la cunoştinţă celor mai deconectaţi că „este interzisă utilizarea de auxiliare şcolare neaprobate de Ministerul Educaţiei Naţionale” şi ii) să le atragă atenţia celor care ar fi vrut să se răzvrătească în vreun fel că „în cazul în care nu va fi respectată această obligaţie, Ministerul Educaţiei Naţionale îşi rezervă dreptul de a sesiza organele de stat abilitate”.

Recunosc, am râs când mi-am deschis e-mail-ul. Am râs pentru că mi se pare penibil. Crunt de penibil. Era nevoie de aşa ceva? Găsiseră ei deja sute de profesori care încălcaseră legea şi se impuneau asemenea ameninţări? Şi, de curiozitate, care sunt acele organe de stat abilitate? ANAF-ul, dacă există o factură pe numele casierului, comanda a fost făcută de casier şi banii nu au fost vreodată manevraţi de profesor? Parchetul pentru… ce faptă prevăzută de codul penal, mai exact – achiziţia de cărţi? Poliţia, pentru gradul ridicat de pericol social public pe care îl reprezintă auxiliarele didactice lăsate pe mâna copiilor? Sau e vorba de o anchetă disciplinară între colegi care se confruntă cu aceleaşi dificultăţi? În ochii mei, nota aceasta a ministerului, lipsită de valoare juridică, are o singură putere – aceea a coerciţiei declarative.

NOILE METODOLOGII

În sfârşit, cu un termen ușor depășit, pe 14 septembrie 2017, Ministerul Educației Naționale anunța Metodologia-cadru prvind asigurarea omologării utilizării mijloacelor de învățământ în învățământul preuniversitar și Metodologia-cadru privind reglementarea utilizării auxiliarelor didactice în unitățile de învățământ preuniversitar.

Cea din urmă definește la art. 2 (1) auxiliarele didactice – „materiale-suport elaborate în sprijinul profesorilor și al elevilor, pentru implementarea adecvată și eficientă a curriculumului național (culegeri de texte/cântece, culegeri de exerciții/probleme, culegeri de teste/itemi de evaluare, pachete de fișe de activitate independentă, caiete de muncă/ activitate independentă, etc., care pot fi prezentate în format tipărit și/sau în format electronic/digital)”. Pe 16 septembrie, inspectorul şcolar general, Florin Lixandru, anunţa că revista Gazeta Matematică nu este considerată auxiliar şi că nici culegerile de probleme, de exemplu, nu sunt auxiliare, ci „auxiliarele sunt altceva, chiar asa se numesc”. Conform definiţiei de mai sus pe, însă, şi culegerile de probleme sunt auxiliare. Şi Gazeta de Matematică, dacă este folosită la clasă, cu toţi elevii, ar putea fi considerată auxiliar – fără a-i contesta calitatea. Eu una nu ştiu pe câte din auxiliarele didactice – caiete speciale, culegeri, etc. – chiar scrie anume „auxiliar”, dar o să mă uit cu mai mult interes pe viitor.

Apoi, la articolul 11, alineatul 1 se prezintă structura comisiei de avizare a auxiliarelor, astfel: a) președinte – reprezentant al MEN; b) vicepreședinte – reprezentant al CNEE, ISE, CNDIPT; c) 3 membri – cadre didactice componente ale Comisiilor Naționale de Specialitate, cadre didactice și/sau inspectori de specialitate din ISMB/ISJ; și d) secretar – reprezentant al CNEE. Așadar, majoritatea sunt membri ai CNEE – Centrul Național de Evaluare și Examinare, cel care elaborează și faimoasele subiecte de la Evaluările Naționale ale copiilor din clasele a II-a, a IV-a și a VI-a, precum şi examenele naţionale sau reprezentanţi ai Ministerului Educaţiei.

Criteriile de conformitate ale auxiliarelor școlare sunt mărețe. Sau, cel puțin, așa mi se păreau mie aseară, când am găsit răgazul să le lecturez. Spre exemplu: 3) contribuie la formarea și dezvoltarea competențelor din programa școlară permițând înțelegerea, consolidarea, recapitularea, aprofundarea, extinderea conținuturilor – nu se presupune că acesta este rolul oricărui auxiliar? sau 8 ) facilitează: interactivitatea elev-program, elev-profesor, elev-elev, respectiv preșcolar, după caz/ relaționarea explicită și implicită cu alte domenii ale cunoașterii, deschiderea spre alte discipline și domenii variate, conform curriculumului școlar/ învățarea activă prin activități precum rezolvarea de exerciții și probleme, teme de reflexie, aplicații, activități individuale și de grup – din nou, criterii mult prea generale. Sunt curioasă, însă, cum va aprecia interactivitatea elev-program, elev-profesor, elev-elev un specialist CNEE sau reprezentant MEN care nu a avut nici măcar 1 an de experiență la catedră.

REACŢII

Deloc surprinzător, prea puține din partea editurilor. Editurile, actorii importanți din toată povestea aceasta, care au cele mai mari interese și resursele necesare pentru a lupta împotriva ilegalității descoperite și declarate peste noapte, au ales să rămână pasive în spațiul public și juridic. Mai exact, au ales să se comporte ca și când nimic nu s-ar fi întâmplat. Dacă anul trecut, pe vremea aceasta, primeam SMS-uri, e-mail-uri și colete cu materiale auxiliare promoționale, pot să spun că am primit și anul acesta. În rest, atitudinea editurilor s-a rezumat la o tăcere aprobatoare. Iar dacă se întreabă cineva de ce, explicația este simplă. Fiecare editură își imaginează că o oarecare triere a pieței auxiliarelor, așa cum este propusă prin acest demers al Ministerului Educației Naționale, va fi în favoarea sa, eliminând din concurență.

Părinții sunt, cei mai mulţi, nemulţumiţi. Fiindcă îşi dau seama că manualele nu sunt suficiente sau că au un grad de dificultate foarte redus. Alţii se bucură că nu mai sunt nevoiţi copiii să lucreze suplimentar – şi, implicit, nici ei să se ocupe de temele copiilor.

Cei de la Corupţia Ucide au anunţat marţi un protest intitulat „Biblioteca pentru Pop”, la Piaţa Victoriei din Bucureşti. Rămâne de văzut câţi vor participa pentru că, aşa cum am remarcat cu amărăciune de câţiva ani încoace, profesorii nu ştiu să se mobilizeze la proteste. Şi nu, nu este vorba de un protest pentru a utiliza auxiliarele didactice în pofida Ordinului de Ministru presupus inexistent, ori în ciuda ameninţărilor dintr-o notă lipsită de valoare juridică, dar jignitoare – este vorba de un protest împotriva unui anumit mod de a face lucrurile: mereu cu jumătate de măsură, mereu pe repede-înainte, mereu pe principiul „lasă, bă, că merge şi-aşa!”.Un mod de a face lucrurile pe care, prin exemplul pe care îl dăm zi de zi, riscăm să îl transmitem mai departe şi copiilor noştri.

CE RĂMÂNE DE FĂCUT?

Din spatele catedrei, nu ne rămâne decât să ne adaptăm. Şi nu de teama vreunei note ameninţătoare, ci din respect pentru profesia noastră. Spre exemplu, o colegă a postat duminică dimineaţă mai multe imagini cu masa ei de lucru, acoperită de caiete pe care le începe cu sârg, fişe formate din colaje de exerciţii şi munţi de