POLITICO: „Ce credibilitate are tipul ăsta?”. În cursa pentru posturile de conducere din UE şi NATO, Europa de Est se întreabă: „Suntem sau nu suntem egali?”

La două decenii după ce au aderat la Uniunea Europeană şi la NATO, ţările din Europa de Est se tem că vor fi din nou lăsate în urmă în momentul în care posturile de conducere ale celor două organizaţii vor fi redistribuite în cursul acestui an. Iar cei mai noi membri ai UE se arată revoltaţi de posibila numire a premierului olandez Mark Rutte la şefia NATO, scrie POLITICO.eu, citat de News.ro, menţionând că Guvernul României a notificat NATO cu privire la o potenţială candidatură a preşedintelui Klaus Iohannis, iar un alt nume vehiculat ar fi cel al premierului estonian Kaja Kallas.

Numirea probabilă a prim-ministrului olandez Mark Rutte ca nou şef al NATO în această vară a primit, din câte se pare, aprobarea Washingtonului, Londrei, Parisului şi Berlinului. Cu toate acestea, în rândul multor membri mai noi ai alianţei, în special al celor care se învecinează cu Rusia, Belarus şi Ucraina, propunerea a fost întâmpinată cu mult mai puţin entuziasm.

„Ce credibilitate morală are tipul ăsta?”, a declarat fostul preşedinte estonian Toomas Hendrik Ilves, arătând că Olanda nu şi-a respectat angajamentul NATO de a cheltui 2% din PIB pentru apărare în timpul celor 13 ani în care Rutte a fost prim-ministru.

Printre ceilalţi pretendenţi la această funcţie se numără preşedintele român Klaus Iohannis, al cărui guvern a notificat NATO în februarie cu privire la potenţiala sa candidatură, şi premierul estonian Kaja Kallas, care nu şi-a depus candidatura, dar şi-a exprimat interesul anul trecut, menţionează POLITICO.

„Dacă ne gândim la un echilibru geografic, va fi al patrulea secretar general (al NATO) din Olanda”, a declarat Kallas pentru podcastul Power Play al POLITICO de săptămâna trecută. „Şi apoi se pune problema (dacă) există ţări de rangul întâi şi ţări de rangul doi în NATO. Suntem egali sau nu suntem egali? Deci aceste întrebări rămân în continuare”, a adăugat ea.

Ţările est-europene au ocupat puţine dintre posturile de conducere ale UE şi NATO de când majoritatea lor au aderat la cele două instituţii în 2004, la aproximativ 15 ani după căderea Cortinei de Fier.

Polonia este singura ţară din regiune care a primit unul dintre posturile de conducere ale blocului. Fostul (şi acum actualul) prim-ministru Donald Tusk a îndeplinit un mandat de preşedinte al Consiliului European, iar Jerzy Buzek, un alt fost prim-ministru polonez, a condus Parlamentul European timp de trei ani, adică o jumătate de mandat.

În prezent, cel mai înalt responsabil est-european din UE este Valdis Dombrovskis, un leton care a fost pus în fruntea puternicului portofoliu al comerţului, după ce predecesorul său, Phil Hogan, un politician irlandez, a demisionat în urma unui scandal.

De asemenea, românul Mircea Geoană este secretar general adjunct al NATO.

„De la extindere (din 2004, respectiv 2007 – n.r.), în Europa Centrală şi de Est trăiesc 110 milioane de oameni”, a declarat Ilves. „Există cinci posturi mari în UE şi NATO, care se rotesc la fiecare cinci ani, deci sunt 25 de posturi în total. În acest timp, 20% din UE a primit 7% dintre acestea” – a calculat fostul preşedinte estonian.

Pe lângă numirea în NATO, care se aşteaptă să aibă loc până la summitul liderilor de la Washington din această vară, şi posturile de conducere din UE vor fi redistribuite în acest an, în urma alegerilor pentru Parlamentul European din iunie.

„Simțim că nu am fost consultați suficient”

Preşedinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, fost ministru german al apărării, este de aşteptat să primească un nou mandat. Dar cursa pentru celelalte posturi – preşedintele Consiliului European, preşedintele Parlamentului European şi diplomatul cu cel mai înalt rang din UE, Înaltul Reprezentant însărcinat cu politica externă – rămâne deschisă.

Ministrul polonez de externe, Radosław Sikorski, a fost vehiculat ca posibil comisar pentru apărare, o nouă poziţie pe care von der Leyen a declarat că ar urma să o creeze în timpul celui de-al doilea său mandat. Kallas şi ministrul lituanian de externe Gabrielius Landsbergis sunt, de asemenea, consideraţi drept perspective baltice pentru posturile din UE.

În Estonia, Lituania şi Letonia, înalţii oficiali consideră că marile puteri din Europa de Vest au încă o prejudecată nedreaptă faţă de ele, în special având în vedere poziţiile lor dure faţă de Rusia după invazia la scară largă din Ucraina. Viziunea din regiune despre Rusia – percepută ca fiind o ameninţare existenţială – este adesea interpretată de omologii lor occidentali ca fiind o atitudine prea radicală.

„Noi (oamenii din Letonia) simţim că nu am fost consultaţi suficient”, a declarat fostul ministru leton al apărării, Artis Pabriks, referindu-se la procesul de selecţie pentru postul de conducere al NATO. „Ei (ţările occidentale) au avut motivele lor să creadă că ţările baltice nu ar trebui să propună în acest moment un candidat”, a adăugat fostul oficial.

Kaja Kallas, în locul lui Borrell?

Frans Timmermans, fost înalt oficial olandez la Comisia Europeană, a întruchipat rezistenţa vest-europenilor faţă de un şef baltic al NATO, spunând anul trecut că „ea (Kaja Kallas) este, totodată, prim-ministru al unei ţări care se află la graniţa cu Rusia”.

Următoarea speranţă a lui Kallas pentru un post de conducere este să-i succeadă spaniolului Josep Borrell în funcţia de înalt reprezentant pentru afaceri externe. Într-adevăr, această posibilitate a fost discutată de luni de zile, oficiali europeni de rang înalt aşteptându-se ca preşedintele francez Emmanuel Macron să o susţină pentru un post de conducere.

Cu toate acestea, nu toată lumea este convinsă că ea are o şansă. Un oficial UE a declarat sub acoperirea anonimatului că ideea ca premierul Kaja Kallas să servească drept diplomat de top al UE „rămâne sensibilă” în unele capitale europene.

„Nu văd ca Franţa şi Germania să fie de acord cu asta, din aceleaşi motive pentru care ea (Kallas) nu a fost o opţiune pentru postul de la NATO”, a spus oficialul. „Chiar punem în această poziţie pe cineva căruia îi place să mănânce ruşi la micul dejun?”, a adăugat sursa POLITICO.