Poluarea spirituala, credinta si telecomanda (de Gelu Trandafir)

„Devenim un popor de salbatici si de nesimtiti”, a constatat Mitropolitul Bartolomeu Anania. La Nicula, in predica despre teme sociale cu care ne-a obisnuit de Sfanta Marie, IPS Bartolomeu a identificat „unul dintre agentii cei mai puternici ai acestei poluari spirituale”, televiziunea.

„Adevarata datorie a CNA” este sa urmareasca „crima lenta si bine studiata de a distruge constiinta si personalitatea omului”.

Desigur, televiziunea contribuie cel mai vizibil la poluarea de care vorbeste mitropolitul, dar nu e singura responsabila de batjocorirea demnitatii umane si coruperea spirituala. Unele reviste, ziare, emisiuni de radio sunt la fel de insidioase sau agresive. Apoi, calificativul de „agent” acordat televiziunii implica si o conspiratie, ceea ce e hazardat.

In cazul Romaniei, nu avem de-a face cu o societate angelica, ce a fost corupta dupa 1989 de televiziune sau de prea multa libertate. Mai degraba, televiziunea se margineste inca sa oglindeasca, unori deformat, starea de spirit a societatii.

Speculeaza comercial derapajele existente, le poate intretine si amplifica, dar nu este la originea raului, nu are, cel putin pentru moment, puterea si ambitia de a modela societatea romaneasca.

Boala este a intregii noastre societati, care produce si consuma „violenta, vulgaritatea si pornografia” acuzate de IPS Bartolomeu. Si e aceeasi societate care, in cercetarile sociologice, apare drept crestina.

Or, adevarata problema tine de masura in care credinta noastra si viata noastra se suprapun, masura in care suntem crestini in timpul saptamanii, si acasa in fata televizorului, si la serviciu, nu doar la biserica, duminica sau de marile sarbatori.

Ar fi o iluzie si o eroare sa crezi ca un stat democratic poate rezolva problema descrisa prin mijloace militienesti. Nu au reusit-o nici dictaturile comuniste, nici macar talibanii, cu al lor „minister pentru promovarea virtutii si combaterea viciului”.

In schimb, este misiunea primordiala a Bisericii de a ne educa in spiritul adevaratei libertati. Daca ar fi bine ziditi spiritual si moral, romanii, fie ei jurnalisti sau consumatori de media, nu s-ar lasa inrobiti de vreun „agent” si, mai ales, nu ar alimenta motorul „violentei, vulgaritatii si pornografiei”.

In aceasta tara, televiziunea nu este o armata de ocupatie, iar telespectatorii nu sunt victimele inocente ale opresiunii. In Romania, televiziunea nu e nici macar o institutie ostila Bisericii. Majoritatea covarsitoare a jurnalistilor care realizeaza emisiunile incriminate pe drept cuvant de IPS Bartolomeu si a publicului care le asigura ratingul se declara crestin-ortodoxa.

Jurnalistii, editorii, directorii de programe sunt romani crestini care au arma libertatii si datoria responsabilitatii, iar telespectatorii, romani crestini si ei, au arma telecomenzii. Folosirea acestor arme este o decizie individuala, un minunat rod al libertatii si al constiintei fiecaruia si este mai eficienta decat actiunea oricarei institutii a statului.

In 2004, cand denunta flagelul coruptiei, IPS Bartolomeu amintea de responsabilitatea comuna, a celui care da si a celui care primeste mita, indemnandu-ne sa „purcedem la propria noastra insanatosire morala”. si in situatia poluarii cu televizorul, responsabilitatea este comuna, a publicului si a realizatorilor de programe, nu poate fi aruncata doar in spatele televiziunilor.