Popoarele europene au intrat in scena. Si au iesit (de Cristian Ghinea)

Referendumul francez are o concluzie usturatoare: incercarea de implicare directa a popoarelor in viata Uniunii a esuat. Si prin prevederile sale si prin modalitatea prin care trebuie adoptata, aceasta Constitutie cobora proiectul elitelor politice in piata publica.

Noutatea acum nu este ca popoarele europene sint impotriva unei Uniuni Europene consolidate, la drept vorbind ele au fost mereu mai putin euroentuziaste decit liderii lor. Singura noutate e ca popoarele au fost intrebate. Lectia va fi invatata: nu vor mai fi intrebate.

Gindindu-se ca nu se face o Constitutie fara un popor, liderii europeni s-au gindit ca acum mai mult ca niciodata, poporul merita intrebat. La tratatele trecute, doar Franta, Danemarca si Irlanda au organizat referendumuri pentru adoptare.

In plus fata de cele trei, Luxemburg, Olanda, Portugalia, Marea Britanie, Cehia si Polonia si-au propus sa organizeze de aceasta data referendumuri. Sa nu uitam totusi de Spania, care a organizat unul si DA-ul a fost masiv.

Este cert ca alta ar fi fost soarta Constitutiei Europene daca parlamentul si nu poporul francez ar fi fost chemat sa o ratifice. Nu este vorba despre istorie contrafactuala, pentru ca acest vot a fost dat indirect.

Camerele parlamentare s-au reunit intr-o sedinta extraordinara in februarie acest an pentru a schimba Constitutia nationala, dind verde celei europene. Au fost 730 de voturi pentru si doar 66 contra.

Intrebat la televiziune imediat dupa aflarea rezultatelor ce parere are, Adrian Severin se intreba corect (dar incorect politic), daca este democratie aceasta, in care oameni care nu stiu despre ce este vorba decid in asemenea chestiuni esentiale.

Si, continua Severin, de ce mai alegem reprezentanti care stiu despre ce este vorba? Enervarea abia retinuta a domnului Severin este pe deplin justificata. Am incercat-o si eu urmarind despre ce se discuta in Franta. Despre cu totul altceva decit despre Constitutia pe care erau chemati sa o voteze.

La drept vorbind, proiectul de Constitutie nici nu ar avea de ce sa stirneasca patimi contra, atit a fost de slefuit prin negocieri repetate, atit s-a dorit obtinerea consensului pe text incit reuseste sa exprime concomitent puncte de vedere chiar opuse.

Constitutia propune Europei o economie si de piata, dar si sociala; si competitiva, dar si urmarind eradicarea somajului si progresul social. De aici, stinga a inteles ca aduce modelul neoliberal in Europa.

De unde a inteles stinga asta? De la tot soiul de lideri populisti care de obicei nu se incurca cu argumente. Iata un exemplu de discurs stupid: „NU pentru somaj, pentru saracie si inegalitate, pentru liderii politici, pentru oamenii puternici din virf.

NU pentru Chirac si Raffarin, pentru sefii din companiile multinationale cu salariilor lor colosale, pentru tehnocratii de la Bruxelles care iau decizii fara a consulta vointa poporului” (articol din Nouvel Observateur, al carui autor a votat duminica).

Constitutia are certe elemente supranationale, dar este departe de asteptarile celor care au venit cu ideea unui text fundamental mai aprofundat decit tratatele existente. Si, cum spunea Sever Voinescu, are si elemente ale acelei Europe a natiunilor visate de toti nationalistii continentului.

De pilda, modalitatea simplificata de luare a deciziilor nu cuprinde si politica externa si politicile fiscale. Deci domeniile traditionale de suveranitate (politica externa si impozitele) vor cere in continuare unanimitate pentru decizii.

Si totusi, dreapta a inteles ca aceasta Constitutie inseamna sfirsitul pentru natiunile Europei. Bineinteles, nici aici nu au lipsit populistii ilogici.

Este paradoxal ca cetatenii au respins o Constitutie care le acorda certe drepturi: o carta a drepturilor fundamentale, dreptul la initiativa legislativa la nivelul Uniunii, puteri sporite pentru parlamentul ales direct s.a.

Fara Constitutie, cetatenii ramin in continuare cu Tratatul de la Nisa in vigoare, nici pe departe la fel de democratic ca proiectul respins acum de francezi.

Ce se va intimpla? Daca proiectul propus va fi respins si in alte tari, daca Franta nu va vota din nou, cel mai probabil se va trece la planul B, se pare deja pregatit la Bruxelles, desi nimeni nu recunoaste.

Asta inseamna ca se vor negocia separat si probabil prin aranjamente intre lideri introducerea mecanismelor de decizie simplificate.

Elitele politice si intelectuale gasesc deja modalitati de a ocoli acest NU spus de francezi si cel mai probabil aceasta poveste le va confirma o convingere mai veche: ca popoarele nici nu trebuie intrebate direct, e de ajuns sa fie intrebati reprezentantii lor.

Si au dreptate, democratia plebiscitara nu e apriori mai buna decit cea reprezentativa (ba chiar de la Napoleon al III-lea incoace se pare ca e invers). Ideea de Uniune a primit doar o lovitura din care isi revine, ideea de consultare populara in materie de UE e la pamint si olandezii tocmai arunca prosopul.