Mai multe telefoane decât băi și tot mai mulți bătrâni care trăiesc singuri. Sunt concluziile cercetării făcute de Statistică despre calitatea vieții în România.
Cercetarea Institutului de Statistică despre calitatea vieții din 2025 arată o țară în care modernizarea materială a depășit, cu mult, modernizarea infrastructurii de bază, iar decalajul se vede cel mai limpede la sat.
Documentul Statisticii, publicat joi, confirmă și o schimbare demografică majoră față de acum cinci ani.
O țară a bătrânilor care trăiesc singuri
Aproape o treime din gospodăriile din România (2,4 milioane de gospodării din totalul celor 7,59 milioane de gospodării) sunt formate dintr-o singură persoană, iar circa 60% dintre acestea sunt formate din persoane de 65 de ani și peste. În urmă cu cinci ani, circa 20% din gospodării erau formate dintr-o singură persoană.
Cu alte cuvinte, cea mai răspândită formă de locuire din România de azi, după gospodăria de cuplu, nu e familia clasică. Este vârstnicul care trăiește singur.
Această categorie e și cea mai expusă din toate unghiurile raportului. Dintre pensionari, doar 27,6% se declară în stare bună de sănătate, iar procentul celor care nu-și pot achiziționa un computer sau un autoturism din lipsă de bani este de peste trei ori mai mare decât la gospodăriile de salariați.
Un sfert dintre gospodăriile rurale nu au baie sau duș în interiorul locuinței
Aproape orice gospodărie din România are azi televizor color (99,4%) și telefon (98,1%). Peste jumătate au și autoturism (51,8%), și computer (58,7%).
Aceste cifre, citite izolat, ar putea trece drept semnul unei convergențe reușite cu Vestul. Numai că același sondaj, desfășurat de Institutul Național de Statistică între 17 martie și 14 aprilie 2025 pe un eșantion de aproape 14.000 de gospodării, mai spune și altceva: 12,2% dintre gospodăriile din România nu au baie sau duș în interiorul locuinței. La sat, proporția urcă la 24,5%. Aproape un sfert.
Contrastul nu e întâmplător. România a modernizat mai repede achizițiile individuale, ieftine relativ la un venit lunar (un telefon, un abonament), decât rețelele publice care ar fi trebuit să susțină restul: apa curentă, canalizarea, sistemele de epurare.
Raportul INS o spune fără ocolișuri: decalajul urban-rural raportat la baie și grup sanitar „se datorează în principal slabei dezvoltări a sistemului public de alimentare cu apă și a sistemului de canalizare” în localitățile rurale. Nu e o chestiune de gust sau de prioritate individuală a gospodăriilor, ci este vorba despre o infrastructură pe care statul nu a construit-o.
Aceeași logică explică de ce 93,8% din gospodării au mașină de spălat rufe, dar procentul scade cu peste 10 puncte în mediul rural. Nu pentru că oamenii nu-și doresc mașina de spălat, ci pentru că, fără rețea de apă, aparatul este inutil.
Bani mulți intrați, bani puțini care ajung
Dotarea tehnologică bună nu s-a tradus nici în confort financiar. Una din 5 gospodării declară că, în 2025, cel puțin o dată n-a reușit să-și plătească la timp o cheltuială curentă importantă – întreținere, rate, utilități. Iar ponderea a crescut cu 2,8 puncte procentuale față de anul precedent. La sat, restanțele au urcat de trei ori mai repede decât la oraș.
Mai grăitoare este însă autoevaluarea: aproape un sfert din gospodării (24,0%) spun că suportă „cu mare dificultate” sau „cu dificultate” cheltuielile lunare. Iar dacă adăugăm și românii care se descurcă „cu oarecare dificultate”, ajungem la 66,8% din totalul gospodăriilor. Adică două treimi. La sat, cifra urcă la 70,6%.
Cele mai expuse sunt gospodăriile conduse de un pensionar sau de o persoană inactivă (casnică, elev, altă situație de neocupare). 47,9% dintre acestea din urmă vorbesc despre dificultăți mari sau foarte mari la plata cheltuielilor curente, față de doar 16,1% în cazul gospodăriilor conduse de un salariat. Statutul ocupațional al capului gospodăriei rămâne, în 2025, cel mai puternic predictor al confortului material. Mai puternic decât regiunea sau mediul de rezidență.
Sănătatea, prima victimă a lipsei de bani
Paradoxul devine cu adevărat îngrijorător la capitolul sănătate. Peste o cincime dintre români (23,1%) suferă de o boală cronică sau de o problemă de sănătate de lungă durată – în creștere cu 3,3 puncte procentuale față de 2024. Iar ponderea celor care se declară mulțumiți de propria stare de sănătate a scăzut de la 75,5% în 2024 la 73,3% în 2025.
Problema nu este doar că oamenii se îmbolnăvesc mai des sau că se simt mai rău. Și că mulți dintre ei, când au nevoie de un specialist, nu ajung la el.
Aproape jumătate (49,8%) dintre cei care au avut nevoie de un consult de specialitate, dar nu l-au primit spun că motivul a fost costul- fie prea scump, fie neacoperit de asigurare. La stomatolog, situația e și mai clară: trei sferturi (75,0%) dintre cei care n-au ajuns la un cabinet stomatologic invocă exact același motiv financiar.
E un cerc care se închide: gospodăriile care se descurcă greu cu cheltuielile curente sunt și cele care amână îngrijirea medicală. Ceea ce, pe termen lung, le adâncește vulnerabilitatea economică- o boală netratată e, până la urmă, tot o cheltuială, doar amânată și mai mare.
Bucureștiul, o altă țară
Diferențele regionale confirmă tabloul.
În București-Ilfov, 31,8% din populația de 16 ani și peste are studii superioare. De 2,2 ori peste media națională de 14,6%. Și tot aici se înregistrează cea mai mare pondere a gospodăriilor cu persoane ocupate (67,0%, față de 50,8% în Sud-Est și Sud-Vest Oltenia).
La polul opus, regiunile Nord-Est, Sud-Est și Sud-Muntenia cumulează cele mai mici ponderi de studii superioare și cele mai mari ponderi de restanțe și dificultăți financiare. Sud-Estul are, de altfel, cea mai mare pondere de gospodării care spun că le este greu să facă față cheltuielilor curente (30,1%).
Anchetă după anchetă, INS confirmă aceeași hartă: o Românie cu două viteze. În care progresul individual – telefonul, mașina, calculatorul – a înaintat mai repede decât infrastructura și decât veniturile care ar fi trebuit să-l susțină.