Poveste cu un Boc. Pamflet, din pacate (de Dan Popa)

A fost odata, intr-o imparatie nu foarte mica, un personaj nu foarte mare. Intrucat el imita cu fidelitate sunetele produse de altii, oamenii i-au spus ca in DEX, Boc. Personajul parea inteligent, dar cu un comportament de iedera. Ii trebuia doar un stalp pe care sa se catzere. In cautarile lui, voinicul Boc a ajuns la curtea Imparatului cel Mare. Doamne, ce viata era acolo. Numai stalpi bun pentru catzarat, asa cum visase el de cand era (si mai) mic. N-a stat pe ganduri, voinicul! Una-doua s-a angajat ca fata in casa, numai buna la facut curatenie. Vazand Imparatul cata abnegatie are slujnica lui, s-a gandit sa-i dea o dregatorie de care sa se ocupe. Si l-a facut, dragii mosului, legiuitor. Ei, si cum s-a vazut instalat in dregatorii, tare s-au mai luminat ochii voinicului nostru. Putere mai mare nici ca-i trebuia Bocului. S-a pus omul pe treaba, de zici ca-l mana de la spate Imparatul insusi!

Zi de vara pana-n seara, omul nostru propunea legi si facea interpelari mai marilor Imparatiei. Legile ii pareau tare bune, dar nu stiu cum se facea, dragii mosului, ca mai toate ii erau respinse. Sa va povestesc. Una dintre legi urmarea ca, daca vreun slujitor al Imparatiei avea nu un copil, ci gemeni sau tripleti, Statul sa-i plateasca 3 ani indemnizatie de crestere, nu doi ca in cazul pruncilor singuri. Ca daca pruncul are un frate ori o sora geamana, se stie, creste mai incet.

Pe urma a vrut sa limiteze nivelul maxim al burselor private acordate slujitorilor Imparatiei si sa stabileasca criteriile dupa care acestea pot fi acordate de slujbasii particulari. A fost nevoie de o scrisoare de la Marele Staroste in care i se spunea ca nu prea e legal sa le impui slujbasilor particulari cat si cui sa dea din banii lor. Da’ pana la urma voinicul a inteles si n-a mai insistat. S-a pus de s-a gandit la alte legi, mai bune si mai drepte. Cum ar fi cea prin care birul numit TVA sa fie platit dupa buzunarul fiecaruia. Ai salariul mai mare? Platesti TVA mai mare!, se gandea voinicul. A trebuit sa vina alti dregatori mai priceputi care sa ii spuna ca o tampenie mai mare nu auzisera. Asa ca a lasat-o voinicul Boc mai moale si cu TVA-ul. A zis ca nu l-au inteles colegii din dregatoriile vecine si ca el avea numai intentii bune.

Ei, dar in timpul asta, dragii mosului, el isi continua catararea. Imparatului tare i-a mai placut cum se suia Boc pana la urechile lui si-l gadila intr-un mare fel. Asa ca, atunci cand a avut ocazia, l-a facut pe propunea legi, Mare Staroste, functie in care este si acum.

Dragii mosului, visul lui din copilarie i s-a implinit. Acuma va avea vreme sa isi puna in practica marile sale idei, cum e cea cu TVA-ul ori inca altele si mai si. Caci economist ca voinicul nostru, mai rar. Unii spun insa ca atunci cand te bagi in lucruri la care nu te pricepi, risti sa cazi, cum s-a intamplat in emisiunea aceea cu un alt voinic, numit Andrei Gheorghe. Si ca s-ar putea sa nu fie niciun Imparat prin preajma, care sa te ridice. Dar, dragii mosului, asta deja e alta poveste…

Citeste si comenteaza pe Dan Popa’s Weblog.